ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3361/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC I.D. SRL Constanța a

chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul, să dispună anularea

parțială a dispozițiilor art. 5-6 din Normele metodologice pentru constituirea

și utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice nr. 3705/ MM/21137 din 31

iulie 2001; restituirea cotelor unice achitate la achiziționarea carburantului,

indiferent dacă distribuitorii de la care s-a făcut achiziționarea sunt

producători/importatori sau firme de desfacere, la valoarea pe care o avea

moneda Euro la data restituirii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data

de 22 mai 2001, a fost publicată Legea nr. 264/2001, de modificare a Legii nr.

118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor

Publice, cu referire la art. 4 și 5, menționându-se în art. 2 al acesteia, că

în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței să elaboreze Normele

metodologice privind constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor;

că acestea au fost publicate la 19 septembrie 2001, dar care, prin prevederile

cuprinse, adaugă la lege.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 11/CA din 7 februarie 2002,

a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, reținând în esență că

deoarece prin Legea nr. 118/1996, modificată, a fost delimitată sfera

persoanelor îndreptățite să solicite restituirea cotei unice, prin Normele

metodologice nu se putea da o altă interpretare sub acest aspect.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta SC I.D. SRL Constanța, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a făcut o motivare sumară a hotărârii, din cuprinsul căreia nu rezultă ce

a avut în vedere, atunci când a dat soluția de respingere a acțiunii ca

nefondată, prevederile art. 4 din Legea nr. 264/2001, pentru modificarea și

completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului

Special al Drumurilor Publice, se referă numai la modul de colectare a cotelor

unice încasate și care nu pot fi extinse prin Norme, asupra restituirilor.

Indiferent de cumpărătorii care se aprovizionează de la producători/

importatori utilizatori, direct sau distribuitori/comercianți angrosiști, ei

includ în prețul de desfacere cota unică aferentă pe care au obligația să o

vireze la „fondul special” al drumurilor publice, odată cu plata

combustibilului, iar importatorii odată cu efectuarea importului.

Recurenta a mai

susținut și că în răspunsul ministerului către Asociația Armatorilor și

Operatorilor Portuari – Fluviali din România (anexa 1), referitor la

restituirea cotei unice și pentru carburanții achiziționați de la comercianți,

s-a comunicat că „este în curs de analiză un proiect de ordin comun pentru

modificarea Normelor metodologice nr. 3705/MM/21137/2001, în baza căruia se va

restitui și cota unică aferentă carburanților auto achiziționați de la

comercianți”.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 4 din Legea nr.

264/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/1996, privind

constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, „sursele

Fondului Special al Drumurilor Publice se constituie prin aplicarea unei cote

unice, egale cu echivalentul în lei a 110 Euro/tonă la motorină și 125

Euro/tonă la benzină, sumă stabilită în raport de cursul oficial al Băncii

Naționale a României, la data efectuării plății”.

Expresia „cota unică” plătită

conform prevederilor art. 4 sus-menționat, se referă strict la cantitățile de

carburanți auto livrați la intern de către producători, cantitățile de

carburanți auto consumați de către aceștia pentru alimentarea autovehiculelor

proprii, precum și la cantitățile de carburanți auto importați.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor art. 5 din acest act normativ, persoanele fizice sau juridice

care utilizează carburanți auto în domeniile transportului feroviar, naval, al

agriculturii și al apărării naționale, vor solicita Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței, restituirea sumelor reprezentând cota

unică plătită conform art. 4, restituirea făcându-se în termen de 30 de zile de

la data solicitării.

Având în vedere că

recurenta-reclamantă nu se află în nici una din aceste situații, susținerile

sale potrivit cărora Normele metodologice reprezintă un adaos la lege, nu pot

fi primite. Delimitarea sferei persoanelor îndreptățite a solicita restituirea

cotei unice, a fost stabilită prin lege, astfel că Norma metodologică nu putea

da o altă interpretare. Prin urmare, Normele metodologice contestate au fost

emise în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 118/1996, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 264/2001, ele nelimitând posibilitatea aprovizionării

agenților economici doar de la producător sau importator, ci au în vedere

recuperarea cotei unice de către acei agenți economici care folosesc

combustibilul în cele patru domenii menționate (feroviar, naval, agricultură,

apărare națională), numai dacă aceștia au achiziționat acest combustibil direct

de la producători sau importatori, întrucât numai aceștia au obligații la

Fondul Special al Drumurilor Publice.

În consecință, așa cum corect a

reținut și instanța de fond, între cele prevăzute de lege și cele stipulate în

Normele metodologice date în aplicarea acesteia, nu s-a constatat existența

nici unei dispoziții contradictorii, așa încât hotărârea instanței de fond

fiind legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

I.D. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 11/CA din 7 februarie 2002 a

Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.