ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3361/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC I.D. SRL Constanța a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul, să dispună anularea parțială a dispozițiilor art. 5-6 din Normele metodologice pentru constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice nr. 3705/ MM/21137 din 31 iulie 2001; restituirea cotelor unice achitate la achiziționarea carburantului, indiferent dacă distribuitorii de la care s-a făcut achiziționarea sunt producători/importatori sau firme de desfacere, la valoarea pe care o avea moneda Euro la data restituirii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 22 mai 2001, a fost publicată Legea nr. 264/2001, de modificare a Legii nr. 118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, cu referire la art. 4 și 5, menționându-se în art. 2 al acesteia, că în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței să elaboreze Normele metodologice privind constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor; că acestea au fost publicate la 19 septembrie 2001, dar care, prin prevederile cuprinse, adaugă la lege.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 11/CA din 7 februarie 2002, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, reținând în esență că deoarece prin Legea nr. 118/1996, modificată, a fost delimitată sfera persoanelor îndreptățite să solicite restituirea cotei unice, prin Normele metodologice nu se putea da o altă interpretare sub acest aspect. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC I.D. SRL Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că instanța de fond a făcut o motivare sumară a hotărârii, din cuprinsul căreia nu rezultă ce a avut în vedere, atunci când a dat soluția de respingere a acțiunii ca nefondată, prevederile art. 4 din Legea nr. 264/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, se referă numai la modul de colectare a cotelor unice încasate și care nu pot fi extinse prin Norme, asupra restituirilor. Indiferent de cumpărătorii care se aprovizionează de la producători/ importatori utilizatori, direct sau distribuitori/comercianți angrosiști, ei includ în prețul de desfacere cota unică aferentă pe care au obligația să o vireze la „fondul special” al drumurilor publice, odată cu plata combustibilului, iar importatorii odată cu efectuarea importului.

Recurenta a mai susținut și că în răspunsul ministerului către Asociația Armatorilor și Operatorilor Portuari – Fluviali din România (anexa 1), referitor la restituirea cotei unice și pentru carburanții achiziționați de la comercianți, s-a comunicat că „este în curs de analiză un proiect de ordin comun pentru modificarea Normelor metodologice nr. 3705/MM/21137/2001, în baza căruia se va restitui și cota unică aferentă carburanților auto achiziționați de la comercianți”. Recursul este nefondat. Potrivit art. 4 din Legea nr. 264/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, „sursele Fondului Special al Drumurilor Publice se constituie prin aplicarea unei cote unice, egale cu echivalentul în lei a 110 Euro/tonă la motorină și 125 Euro/tonă la benzină, sumă stabilită în raport de cursul oficial al Băncii Naționale a României, la data efectuării plății”.

Expresia „cota unică” plătită conform prevederilor art. 4 sus-menționat, se referă strict la cantitățile de carburanți auto livrați la intern de către producători, cantitățile de carburanți auto consumați de către aceștia pentru alimentarea autovehiculelor proprii, precum și la cantitățile de carburanți auto importați. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 5 din acest act normativ, persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanți auto în domeniile transportului feroviar, naval, al agriculturii și al apărării naționale, vor solicita Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, restituirea sumelor reprezentând cota unică plătită conform art. 4, restituirea făcându-se în termen de 30 de zile de la data solicitării.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu se află în nici una din aceste situații, susținerile sale potrivit cărora Normele metodologice reprezintă un adaos la lege, nu pot fi primite. Delimitarea sferei persoanelor îndreptățite a solicita restituirea cotei unice, a fost stabilită prin lege, astfel că Norma metodologică nu putea da o altă interpretare. Prin urmare, Normele metodologice contestate au fost emise în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 118/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 264/2001, ele nelimitând posibilitatea aprovizionării agenților economici doar de la producător sau importator, ci au în vedere recuperarea cotei unice de către acei agenți economici care folosesc combustibilul în cele patru domenii menționate (feroviar, naval, agricultură, apărare națională), numai dacă aceștia au achiziționat acest combustibil direct de la producători sau importatori, întrucât numai aceștia au obligații la Fondul Special al Drumurilor Publice.

În consecință, așa cum corect a reținut și instanța de fond, între cele prevăzute de lege și cele stipulate în Normele metodologice date în aplicarea acesteia, nu s-a constatat existența nici unei dispoziții contradictorii, așa încât hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.D. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 11/CA din 7 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.