ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4393/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 145, pronunțată la data de 31 octombrie 2002 în dosarul nr.

1139/2002, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

S.N.P. P. SA, sucursala Petrom Brăila, în contradictoriu cu R.A. A.N.D. –

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța și Ministerul Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a

reținut că reclamanta a cerut anularea procesului-verbal nr. 5920 din 24 mai

2002 și decizia nr. 166 din 13 iunie 2002, prin care cele două autorități

administrative au stabilit și, respectiv, menționat în sarcina sa, obligații în

sumă de 261.606.255 lei către Fondul special al drumurilor publice, susținând

că în prețul carburanților achiziționați a fost inclusă și cota de 25%, taxă de

drum, potrivit prevederilor Legii nr. 118/1996.

Respingând acțiunea, instanța de

fond a motivat că, potrivit prevederilor art. 4 și 5 din Legea nr. 118/1996,

privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice,

reclamanta avea obligația să calculeze și să vireze cota de 25% asupra

prețului, pentru cantitățile de carburanți cu care s-a aprovizionat.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamanta, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind dată cu aplicarea

greșită a legii, suma reținută prin actul de control și menținută prin decizia

nr. 166 din 13 iunie 2002, emisă de conducătorul ministerului pârât, fiind

nedatorată, deoarece era plătită la data controlului.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că organele de control din cadrul Administrației Naționale a Drumurilor

au constatat, prin procesul-verbal nr. 5920 din 24 mai 2002, că S.N.P. P. SA,

sucursala Petrom Brăila, datora la Fondul special al drumurilor publice, suma

totală de 419.149.057 lei, din care 221.284.395 lei, debitul restant,

189.013.286 lei, majorările de întârziere aferente și 8.851.376 lei, penalități

de întârziere ,pentru perioada supusă controlului: 1 ianuarie 2000 – 30 aprilie

2001.

În contestația adresată Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, recurenta-reclamantă a

contestat parțial aceste sume: 141.556.621 lei, debit restant, 114.387.369 lei,

majorări de întârziere și 5.662.265 lei, penalități de întârziere, susținând că

în perioada respectivă s-a aprovizionat de la sucursala Peco Brăila, cu

carburanți auto necesari pentru consumul propriu, iar în prețul carburanților

auto era inclusă cota de 25% prevăzută de lege.

În conformitate cu prevederile art.

4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 118/1996, cu modificările și completările

ulterioare, sursele Fondului special al drumurilor publice se constituie prin

aplicarea unei cote de 25%, respectiv 45% din aprilie 2000, asupra prețului cu

ridicata la rafinărie, exclusiv accizele, pentru carburanții auto livrați la

intern de către producători, precum și pentru carburanții auto consumați de

către aceștia, pentru autovehiculele și remorcile proprii, iar potrivit art. 5,

obligația calculării și vărsării acestor sume revin producătorilor din țară sau

importatorilor de carburanți.

Este necontestat că

recurenta-reclamantă este producător de carburanți auto care, potrivit

prevederilor legale citate mai sus, era datoare ca, pentru carburanții auto

consumați de către autovehiculele și remorcile proprii, să calculeze și să

verse la fondul special, sumele rezultate din aplicarea acestor dispoziții.

Astfel fiind, în mod judicios a

reținut instanța de fond că actele administrative atacate sunt legale și

temeinice, societatea națională recurentă datorând sumele stabilite în sarcina

sa pentru Fondul special al drumurilor publice.

Susținerile recurentei cum că sumele

stabilite de organul de control ar fi fost achitate, sunt nedovedite, copiile

xeroxate ale unor note contabile interne, care au fost depuse în recurs,

nefiind în măsură să facă dovada plăților pretinse.

În concluzie, motivul de recurs

invocat este neîntemeiat, astfel recursul va fi respins ca atare, soluția

instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.P.

P. SA, Sucursala Petrom Brăila, împotriva sentinței civile nr. 145 din 31

octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 decembrie 2003.