ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3748/2007

Asupra recursului de față: La data de 28 noiembrie 2005 reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâtul C.E.R. SA din localitatea Rovinari, județul Gorj pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza art. 26, art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994, să fie obligat să-i retrocedeze reclamantului imobilul situat în satul Pinoasa, comuna Cîlnic, județul Gorj, format din casă de locuit și teren în suprafață de 250 mp. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilul revendicat i-a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1987 pentru un motiv de utilitate publică și anume, extracția și prelucrarea mineralelor utile. Nici până în prezent scopul exproprierii nu a fost îndeplinit, imobilul nu a fost afectat de lucrări și nu a fost declarată o altă cauză de utilitate publică, reclamantul fiind în continuare în posesia bunului pentru care plătește impozitul pe clădire și teren.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 471 din 18 septembrie 2006, a admis acțiunea și a dispus retrocedarea către reclamant a suprafeței de 250 mp, precum și a construcțiilor de pe acest teren, respectiv o casă de locuit formată din două camere, situate în satul Pionoasa, comuna Cîlnic, județul Gorj, expropriate prin Decretul nr. 193/1987. A fost obligat reclamantul să restituie suma de 7968 lei, reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor primite de 27.341 ROL. A fost obligat pârâtul la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul I.V. a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 915 din 27 noiembrie 2006, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că respectiva construcție, situată pe terenul retrocedat, este compusă din două camere și o sală închisă.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C.E.R. SA ce a fost obligat să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei pronunțată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C.E.R.

SA din localitatea Rovinari, județului Gorj, care a invocat următoarele critici: lucrarea pentru care a fost emis Decretul de expropriere nr. 193/1987 „Deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Timișeni - Pinoasa la o capacitate de 4.000.000 tone/an lignit" a început de la data exproprierii, respectiv anul 1987, situație în care prevederile privind retrocedarea imobilului nu este admisibilă în condițiile art. 36 din Legea nr. 33/1994; scopul exproprierii s-a realizat și numai complexitatea și durata mare în timp a lucrării a făcut ca imobilul să nu fie demolat; din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că în zonă se efectuează lucrări de exploatare, situație în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune retrocedarea imobilului, iar faptul că nu s-a demolat construcția, nu înseamnă că bunul nu mai este supus utilității publice pentru care s-a dispus exproprierea; nu au fost identificate din punct de vedere al vecinătăților terenul și casa de locuit, iar reclamantului i-a fost restituit mai mult decât s-a expropriat.

Recursul nu este fondat. Prin Decretul nr. 193 din 17 august 1987 al fostului Consiliu de Stat s-au expropriat, s-au trecut în proprietatea statului și s-au dat în administrarea directă I.M. Pinoasa terenuri în suprafață de 88.868 mp și construcții în suprafață de 3799,73 mp, situate în județul Gorj, identificate potrivit planului de situație nr. 29 anexat la decret, proprietatea persoanelor fizice prevăzute în tabelul anexă nr. 3. Scopul exproprierii a constat în construirea unui depozit de cărbune în zona nordică a Carierei Pinoasa, lucrare ce urma să se realizeze în cadrul obiectivului de investiții „Deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Timișeni-Pinoasa la o capacitate de 4.000.000 tone/an lignit". Potrivit pct. nr. 19 din tabelul anexă nr. 3 la Decretul de expropriere de la reclamantul I.V.

s-au trecut în proprietatea statului 250 mp teren și o construcție de 50,10 mp, din care 40,57 mp suprafață utilă. Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat la instanța de fond (filele 59-66) de expert ing. G.R. rezultă că au fost identificate atât terenul de 250 mp cât și construcțiile în suprafață de 50,20 mp și s-a „constatat că aceste imobile nu sunt afectate de lucrări miniere, de expropriator, iar acestea au fost deținute până în prezent de reclamant". Chiar dacă în tabelul anexă nr. 3 la decretul de expropriere s-a menționat că s-au preluat de la reclamant edificate în suprafață de 50,10 mp, din măsurătorile exacte efectuate de expertul tehnic, rezultă că aceste construcții au, în realitate, suprafața de 50,20 mp, astfel că apar ca nejustificate criticile referitoare la retrocedarea unor suprafețe mai mari decât cele expropriate ori că nemișcătorul nu ar fi fost corect identificat.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994 dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Prin sintagma „lucrările nu au fost începute", legiuitorul a înțeles ca respectivele lucrări să nu fi început cu privire la imobilul ce se cere retrocedat și nu cu privire la întregul obiectiv pentru care s-a dispus exproprierea, lucrări care, desigur, au fost începute, dar care au afectat alte imobile, ce au aparținut altor proprietari expropriați. Cum imobilul revendicat nu a fost utilizat timp de 20 ani potrivit scopului pentru care a fost preluat de la reclamant și cum recurentul-pârât nu a făcut dovada că pentru acest imobil s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, corect bunul a fost retrocedat fostului proprietar.

Față de cele ce preced, recursul pârâtului se privește ca nefondat și va fi respins în consecință. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.E.R. SA împotriva deciziei nr. 915 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.