ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3748/2007

Asupra recursului

de față:

La data de 28 noiembrie 2005

reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâtul C.E.R. SA din localitatea

Rovinari, județul Gorj pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza art.

26, art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994, să fie obligat să-i retrocedeze

reclamantului imobilul situat în satul Pinoasa, comuna Cîlnic, județul Gorj,

format din casă de locuit și teren în suprafață de 250 mp.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că imobilul revendicat i-a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1987 pentru

un motiv de utilitate publică și anume, extracția și prelucrarea mineralelor

utile. Nici până în prezent scopul exproprierii nu a fost

îndeplinit, imobilul nu a fost afectat de

lucrări și nu a fost declarată o

altă cauză de utilitate publică, reclamantul fiind în continuare în

posesia bunului pentru care plătește

impozitul pe clădire și teren.

Investit

cu soluționarea cauzei, Tribunalul Gorj, secția civilă,

prin sentința nr. 471 din 18 septembrie 2006, a

admis acțiunea și a

dispus retrocedarea către reclamant a

suprafeței de 250 mp, precum și a construcțiilor de pe acest teren, respectiv o

casă de

locuit formată din două camere,

situate în satul Pionoasa, comuna

Cîlnic,

județul Gorj, expropriate prin Decretul nr. 193/1987.

A fost

obligat reclamantul să restituie suma de 7968 lei,

reprezentând

valoarea actualizată a despăgubirilor primite de 27.341 ROL.

A fost

obligat pârâtul la 300 lei cheltuieli de judecată către

reclamant.

Apelul

declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul I.V.

a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, care,

prin decizia nr. 915 din 27 noiembrie 2006,

a schimbat în parte

hotărârea primei

instanțe în sensul că respectiva construcție, situată

pe terenul

retrocedat, este compusă din două camere și o sală închisă.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței și a fost

respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâtul C.E.R.

SA ce a fost obligat să plătească reclamantului suma de

600 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțată în apel,

în termen legal, a declarat recurs pârâtul C.E.R. SA din

localitatea Rovinari, județului Gorj, care a

invocat următoarele critici:

lucrarea pentru care a fost emis Decretul

de expropriere nr. 193/1987 „Deschiderea și punerea în exploatare a Carierei

Timișeni - Pinoasa la o capacitate de 4.000.000

tone/an lignit" a

început de la

data exproprierii, respectiv anul 1987, situație în care

prevederile privind retrocedarea imobilului nu

este admisibilă în

condițiile art.

36 din Legea nr. 33/1994; scopul exproprierii s-a realizat

și numai complexitatea și durata mare în timp a

lucrării a făcut ca

imobilul să nu fie demolat; din raportul de

expertiză efectuat în cauză rezultă că în zonă se efectuează lucrări de

exploatare, situație în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege

pentru a se dispune retrocedarea imobilului, iar

faptul că nu s-a

demolat construcția, nu înseamnă că bunul nu mai este

supus

utilității publice pentru care s-a

dispus exproprierea; nu au fost

identificate din punct de vedere al

vecinătăților terenul și casa de

locuit,

iar reclamantului i-a fost restituit mai mult decât s-a expropriat.

Recursul

nu este fondat.

Prin Decretul nr. 193 din 17 august

1987 al fostului Consiliu de Stat s-au expropriat, s-au trecut în proprietatea

statului și s-au dat în administrarea directă I.M. Pinoasa terenuri în

suprafață de 88.868 mp și construcții în suprafață de 3799,73 mp, situate în

județul Gorj, identificate potrivit planului de situație nr. 29 anexat la

decret, proprietatea persoanelor fizice prevăzute în tabelul anexă nr. 3.

Scopul exproprierii a constat în

construirea unui depozit de cărbune în zona nordică a Carierei Pinoasa, lucrare

ce urma să se realizeze în cadrul obiectivului de investiții „Deschiderea și

punerea în exploatare a Carierei Timișeni-Pinoasa la o capacitate de 4.000.000

tone/an lignit".

Potrivit

pct.

nr. 19

din tabelul anexă nr. 3 la Decretul de

expropriere de la reclamantul I.V. s-au trecut în proprietatea statului 250 mp

teren și o construcție de 50,10 mp, din care 40,57 mp suprafață utilă.

Din raportul de expertiză tehnică

judiciară efectuat la instanța de fond (filele 59-66) de expert ing. G.R.

rezultă că au fost identificate atât terenul de 250 mp cât și construcțiile în

suprafață de 50,20 mp și s-a „constatat că aceste imobile nu sunt afectate de

lucrări miniere, de expropriator, iar acestea au fost deținute până în prezent

de reclamant".

Chiar dacă în tabelul anexă nr. 3 la

decretul de expropriere s-a menționat că s-au preluat de la reclamant edificate

în suprafață de 50,10 mp, din măsurătorile exacte efectuate de expertul tehnic,

rezultă că aceste construcții au, în realitate, suprafața de 50,20 mp, astfel

că apar ca nejustificate criticile referitoare la retrocedarea unor suprafețe

mai mari decât cele expropriate ori că nemișcătorul nu ar fi fost corect

identificat.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994

dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an

potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv

lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor,

dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Prin sintagma „lucrările nu au fost

începute", legiuitorul a înțeles ca respectivele lucrări să nu fi început

cu privire la imobilul ce se cere retrocedat și nu cu privire la întregul

obiectiv pentru care s-a dispus exproprierea, lucrări care, desigur, au fost

începute, dar

care au afectat alte

imobile, ce au aparținut altor proprietari expropriați.

Cum

imobilul revendicat nu a fost utilizat timp de 20 ani potrivit

scopului pentru care a fost preluat de la reclamant și cum

recurentul-pârât nu a făcut dovada că pentru acest

imobil s-a făcut o

nouă declarare de

utilitate publică, corect bunul a fost retrocedat

fostului proprietar.

Față de cele ce preced, recursul

pârâtului se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul C.E.R.

SA împotriva deciziei nr. 915 din 27 noiembrie

2006 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai

2007.