ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9277/2006

Asupra recursului de față, în urma

verificării și analizării actelor și lucrărilor dosarelor, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

10 iunie 2005 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul P.I.D., în contradictoriu

cu pârâta SC C.E.R. SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună retrocedarea în natură a imobilului alcătuit din terenul

în suprafață de 250 mp și casa de locuit, situat în satul Pinoasa, comuna

Cîlnic, județul Gorj.

Prin sentința civilă nr. 632 din 30

noiembrie 2005 Tribunalul Gorj a admis acțiunea formulată de reclamant, a

dispus retrocedarea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat și a

obligat reclamantul să restituie contravaloarea imobilului în sumă de

126.660.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Imobilul din litigiu a fost

expropriat prin Decretul nr. 193/1987, pentru care reclamantul a primit

despăgubiri în sumă de 30.000 lei. Exproprierea s-a făcut pentru construirea

unui depozit de cărbune, dar scopul exproprierii nu s-a realizat, reclamantul

folosind și în prezent imobilul.

Pârâta SC C.E.R. SA nu a început

lucrările pentru care s-a făcut exproprierea, nu s-a făcut o nouă declarare de

utilitate publică în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr.

33/1994.

Cu privire la valoarea reală a

imobilului, în urma completării raportului de expertiză efectuat în cauză,

aceasta a fost stabilită ca fiind jumătate din valoarea tehnică a imobilului de

253.320.000 lei, determinată și de zona defavorizată afectată de lucrările

miniere.

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de fond, pârâta SC C.E.R. SA a declarat apel, criticând hotărârea

pentru nelegalitate, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.

35 din Legea nr. 33/1994; că lucrarea de investiție care a fost aprobată prin

decretul de expropriere a început de la data emiterii acestui decret și se află

în derulare, deoarece și în prezent se desfășoară lucrări de demolare a caselor

și de excavare a terenurilor aferente acestora.

Cu privire la despăgubirile ce

trebuie acordate de reclamant a arătat că acestea nu trebuiau calculate la

jumătatea valorii tehnice a imobilului, ci trebuia acordată întreaga sumă,

conform dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Prin decizia nr. 231 din 4 aprilie

2006, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă și a obligat-o la plata sumei de 650 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut prin considerente că imobilul expropriat nu a fost

utilizat în termen de un an, potrivit scopului pentru care s-a făcut preluarea,

că lucrările nu au fost începute și nu s-a efectuat o nouă declarație de

utilitate publică, astfel că nu poate fi primită critica privind

neaplicabilitatea art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Cu privire la critica asupra valorii

despăgubirilor acordate, s-a reținut că valoarea solicitată de apelanta-pârâtă

este valoarea reactualizată a imobilului, valoarea la care reclamantul nu putea

fi obligat întrucât valoarea reală a acestui imobil este cea tehnică, adică

jumătatea din 25.332 Ron aplicându-se astfel corect dispozițiile art. 36 alin.

(2) din Legea nr. 33/1984.

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de apel, pârâta SC C.E.R. SA a declarat recurs în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat

că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză

de utilitate publică, au fost interpretate greșit, deoarece lucrările pentru

care s-a făcut exproprierea au fost începute, fiind vorba de o lucrare de mare

complexitate care se realizează în etape, așa cum rezultă din art. 5 din

decretul de expropriere.

A doua critică formulată de pârâtă

se referă la valoarea despăgubirilor pe care trebuie să le restituie

reclamantul, arătând ca și în criticile formulate în apel, că valoarea reală de

circulație a imobilului este dată de valoarea tehnică a acestuia adică de

25.332 RON, așa cum s-a reținut în răspunsul formulat la obligațiunile

societății pârâte la raportul de expertiză și nu la jumătate din această sumă

cum au dispus cele două instanțe de judecată.

Recursul declarat de pârâta SC

C.E.R. SA va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la critica vizând

inaplicabilitatea art. 35 din Legea nr. 33/1994, se va reține că, potrivit

dispozițiilor acestui articol, dacă bunurile nu au fost utilizate în termen de

un an de zile potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv

lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea dacă nu

s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Din actele și lucrările efectuate în

cauză nu rezultă că pârâta a dovedit condițiile de inaplicabilitate a

dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Cerințele acestui articol sunt

lămurite prin răspunsul formulat de experții tehnici intitulat „Completare la

Raportul de Expertiză”, urmare obiecțiunilor formulate de pârâtă la raportul de

expertiză în care se arată că imobilul din litigiu nu a fost efectiv ocupat de

lucrări de investiții, construcțiile nu au fost demolate, terenul nu a fost

dezafectat și că aceste imobile au fost întreținute și folosite neîntrerupt ca

locuințe.

În aceste condiții, în mod corect

instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din

Legea nr. 33/1994 și că reclamantul este îndreptățit la retrocedarea imobilului

menționat.

Cu privire la cea de-a doua critică

vizând cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat reclamantul față de

societatea recurentă, și aceasta este nefondată.

Din raportul de expertiză tehnică și

completarea la acest raport rezultă că valoarea tehnică a imobilului este de

25.332 Ron, că această valoarea este influențată de zona defavorizată în care

se află, fiind afectată de lucrările miniere, astfel că valoarea reală este de

jumătate din valoarea tehnică.

Instanța a reținut astfel că

jumătate din valoarea tehnică a imobilului în raport de dispozițiile art. 26

din Legea nr. 33/1994 care prevăd la alin. (1)că despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite.

Și la alin. (2) că la calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de

reclamant în această fază procesuală, însumând 1.560 lei conform chitanței nr.

48 din 14 noiembrie 2006 aferentă contractului de asistență juridică nr. 22 din

13 noiembrie 2006 încheiat cu Cabinetul individual de avocatură R.P.

Față de cele menționate rezultă că

nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în raport de

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de pârâtă va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC C.E.R. SA, împotriva deciziei civile nr. 291 din 4

aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.500 RON către intimatul-reclamant P.I.D., cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie

2006.