ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6412/2008

Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2145/95/2007, reclamantul P.D.D. a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâta SC C.E.R. SA, să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987 și calitatea sa de proprietar asupra imobilului compus din construcții și teren în suprafață de 250 mp situat în comuna Cîlnic, sat Pinoasa, județul Gorj. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul în speță nu a fost utilizat scopului pentru care a fost preluat și că de la data exproprierii și până în prezent reclamantul a exercitat posesia neîntreruptă asupra acestui imobil, comportându-se ca un adevărat proprietar.

Pârâta în cauză a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că între aceleași părți s-a mai purtat un litigiu având același obiect și aceeași cauză, prin decizia civilă nr. 294 din 15 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova prin care s-a schimbat sentința civilă nr. 633 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, respingându-se cererea de retrocedare a imobilului formulată de același reclamant. Prin sentința civilă nr. 186 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în prezenta cauză s-a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată, iar pe fond a fost admisă acțiunea și s-a constatat caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987 și calitatea de proprietar al reclamantului asupra imobilului compus din construcții și teren în suprafață de 250 mp, ce a făcut obiectul acestui decret.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt operante dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 163 C. proc. civ., privitoare la excepția puterii lucrului judecat, pentru că cererea de față nu întrunește condițiile triplei identități, obiectul și cauza fiind diferite. Pe fondul cauzei s-a reținut că acțiunea în constatare formulată de reclamant este admisibilă, acesta dovedind un interes major, legitim și actual, că decretul de expropriere nu și-a atins scopul de utilitate publică și ca atare efectul transmiterii proprietății din patrimoniul privat în cel al statului nu s-a produs.

Pârâta a declarat apel împotriva sentinței pronunțată în cauză, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive : - în mod greșit a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat, ignorându-se hotărârea anterioară prin care s-a respins cerere de retrocedare formulată de același reclamant în temeiul Legii nr. 33/1994; - pe fond acțiunea este neîntemeiată fiindcă finalitatea acțiunii este aceeași, retrocedarea imobilului expropriat, chiar dacă se solicită constatarea caducității decretului de expropriere; - instanța de fond a omis să se pronunțe asupra despăgubirilor primite de reclamant cu ocazia exproprierii, ignorând dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; - instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită, fiindcă lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea a început la data emiterii decretului de expropriere și se află în plină desfășurare.

Prin decizia civilă nr. 892 din 28 noiembrie 2007 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea. Instanța de apel a reținut că în speță este incidentă excepția puterii de lucru judecat invocată de pârât, pentru că, chiar dacă prin prezenta acțiune s-a solicitat constatarea caducității decretului de expropriere, temeiul juridic fiind art. 111 C. proc. civ., finalitatea, scopul acțiunii îl constituie tot retrocedarea imobilului reclamantului și constatarea calității sale de proprietar. Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se critică hotărârea pronunțată în apel sub aspectul reținerii excepției autorității de lucru judecat, iar pe fond se susține că instanța de apel a încălcat în mod flagrant dispozițiile din Constituție care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate al persoanelor, precum și violarea art. 1 (Protecția proprietății) din Protocolul nr. 1 și a art. 6 (dreptul la un proces echitabil, respectiv durata și echitabilitatea procedurii) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Recursul declarat în cauză este fondat, în sensul considerentelor ce succed. Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.

Deci, pentru a exista lucru judecat trebuie să existe tripla identitate cerută de text, respectiv de persoane, de obiect și de cauză. În speța de față, nu este îndeplinită această condiție, a triplei identități cerută de textul menționat. Astfel, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2019/2009 Tribunalul Gorj, secția civilă, reclamantul P.D.D. a chemat în judecată SC C.E.R., solicitând retrocedarea imobilului ce a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1987, invocându-se prevederile art. 26, art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994. Prin prezenta acțiune reclamantul solicită a se constata caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987, precum și calitatea sa de proprietar asupra imobilului ce a făcut obiectul decretului, întemeindu-și cererea, în principal, pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ. Deci, spre deosebire de prima acțiune care este una în realizarea dreptului, cea de a doua acțiune are caracterul unei acțiuni în constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Ca atare, în cauză nu poate fi reținută puterea lucrului judecat, fiind îndeplinită condiția identității numai în ce privește părțile, obiectul și cauza diferind în cele două dosare. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut în mod eronat autoritatea de lucru judecat în cauză, astfel că se impune casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe, care a soluționat pricina, în mod eronat, pe calea excepției, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (5) și art. 313 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.D.D. împotriva deciziei nr. 892 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2008.