ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6412/2008

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj sub nr. 2145/95/2007, reclamantul P.D.D. a solicitat, ca în

contradictoriu cu pârâta SC C.E.R. SA, să se constate caducitatea Decretului de

expropriere nr. 193/1987 și calitatea sa de proprietar asupra imobilului compus

din construcții și teren în suprafață de 250 mp situat în comuna Cîlnic, sat

Pinoasa, județul Gorj.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că imobilul în speță nu a fost utilizat scopului pentru care a fost

preluat și că de la data exproprierii și până în prezent reclamantul a

exercitat posesia neîntreruptă asupra acestui imobil, comportându-se ca un

adevărat proprietar.

Pârâta în cauză a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat

de faptul că între aceleași părți s-a mai purtat un litigiu având același

obiect și aceeași cauză, prin decizia civilă nr. 294 din 15 aprilie 2006 a

Curții de Apel Craiova prin care s-a schimbat sentința civilă nr. 633 din 30

noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, respingându-se cererea de

retrocedare a imobilului formulată de același reclamant.

Prin sentința civilă nr. 186 din 3

aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în prezenta cauză s-a respins ca

nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată, iar pe fond a fost

admisă acțiunea și s-a constatat caducitatea Decretului de expropriere nr.

193/1987 și calitatea de proprietar al reclamantului asupra imobilului compus

din construcții și teren în suprafață de 250 mp, ce a făcut obiectul acestui

decret.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că în cauză nu sunt operante dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 163

C. proc. civ., privitoare la excepția puterii lucrului judecat, pentru că

cererea de față nu întrunește condițiile triplei identități, obiectul și cauza

fiind diferite.

Pe fondul cauzei s-a reținut că

acțiunea în constatare formulată de reclamant este admisibilă, acesta dovedind

un interes major, legitim și actual, că decretul de expropriere nu și-a atins

scopul de utilitate publică și ca atare efectul transmiterii proprietății din

patrimoniul privat în cel al statului nu s-a produs.

Pârâta a declarat apel împotriva

sentinței pronunțată în cauză, susținând că aceasta este nelegală și

netemeinică pentru următoarele motive :

- în mod greșit a fost respinsă

excepția puterii de lucru judecat, ignorându-se hotărârea anterioară prin care

s-a respins cerere de retrocedare formulată de același reclamant în temeiul

Legii nr. 33/1994;

- pe fond acțiunea este neîntemeiată

fiindcă finalitatea acțiunii este aceeași, retrocedarea imobilului expropriat,

chiar dacă se solicită constatarea caducității decretului de expropriere;

- instanța de fond a omis să se

pronunțe asupra despăgubirilor primite de reclamant cu ocazia exproprierii,

ignorând dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 33/1994;

- instanța de fond a reținut o stare

de fapt greșită, fiindcă lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea a început

la data emiterii decretului de expropriere și se află în plină desfășurare.

Prin decizia civilă nr. 892 din 28 noiembrie 2007 Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, a admis apelul și a schimbat sentința apelată, în

sensul că a respins acțiunea.

Instanța de apel a reținut că în

speță este incidentă excepția puterii de lucru judecat invocată de pârât,

pentru că, chiar dacă prin prezenta acțiune s-a solicitat constatarea

caducității decretului de expropriere, temeiul juridic fiind art. 111 C. proc.

civ., finalitatea, scopul acțiunii îl constituie tot retrocedarea imobilului

reclamantului și constatarea calității sale de proprietar.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se critică hotărârea pronunțată în apel sub aspectul reținerii excepției

autorității de lucru judecat, iar pe fond se susține că instanța de apel a

încălcat în mod flagrant dispozițiile din Constituție care garantează și

ocrotesc dreptul de proprietate al persoanelor, precum și violarea art. 1 (Protecția

proprietății) din Protocolul nr. 1 și a art. 6 (dreptul la un proces echitabil,

respectiv durata și echitabilitatea procedurii) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Recursul declarat în cauză este

fondat, în sensul considerentelor ce succed.

Potrivit art. 1201 C. civ., este

lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același

obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută

de ele și împotriva lor în aceeași calitate.

Deci, pentru a exista lucru judecat

trebuie să existe tripla identitate cerută de text, respectiv de persoane, de

obiect și de cauză.

În speța de față, nu este

îndeplinită această condiție, a triplei identități cerută de textul menționat.

Astfel, prin acțiunea ce a format

obiectul dosarului nr. 2019/2009 Tribunalul Gorj, secția civilă, reclamantul

P.D.D. a chemat în judecată SC C.E.R., solicitând retrocedarea imobilului ce a

fost expropriat prin Decretul nr. 193/1987, invocându-se prevederile art. 26,

art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994.

Prin prezenta acțiune reclamantul

solicită a se constata caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987,

precum și calitatea sa de proprietar asupra imobilului ce a făcut obiectul

decretului, întemeindu-și cererea, în principal, pe dispozițiile art. 111 C.

proc. civ.

Deci, spre deosebire de prima

acțiune care este una în realizarea dreptului, cea de a doua acțiune are

caracterul unei acțiuni în constatarea existenței sau neexistenței unui drept.

Ca atare, în cauză nu poate fi

reținută puterea lucrului judecat, fiind îndeplinită condiția identității numai

în ce privește părțile, obiectul și cauza diferind în cele două dosare.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte constată că instanța de apel a reținut în mod eronat autoritatea de lucru

judecat în cauză, astfel că se impune casarea deciziei pronunțate în apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe, care a soluționat

pricina, în mod eronat, pe calea excepției, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) și (5) și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul

P.D.D.

împotriva deciziei nr. 892 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2008.