ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 892/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul O.M.D. a chemat

în judecată C.J.P.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să

dispună anularea Hotărârii nr. 19941 din 13 aprilie 2006 emisă de pârâtă, în

sensul obligării acesteia din urmă să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană

refugiată.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că părinții săi au fost obligați să se refugieze din

localitatea Cluj Napoca în Timișoara, până în luna martie 1945, reclamantul

născându-se în refugiu, la data de 25 octombrie 1943.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 352

din 21 septembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând

anularea Hotărârii nr. 19941 din 13 aprilie 2006 și obligând pârâta să-i

recunoască calitatea de refugiat pe perioada 25 octombrie 1943 – 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere

de la 1 mai 2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că nu se justifică aplicarea unui tratament

discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în

refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, tuturor

cetățenilor săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea

de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această

localitate și prin urmare nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia

persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de

la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

Ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2000 persoanelor strămutate în altă

localitate decât aceea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare unui tratat bilateral.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, așa cum este cazul copiilor

născuți în perioada strămutării părinților.

În cauză, din probele depuse

la dosar, respectiv actele de stare civilă ale reclamantului, declarațiile

martorilor, extrasul din Registrul stării civile pentru născuți, rezultă că

reclamantul a avut situația de refugiat și beneficiază de drepturile prevăzute

de lege pentru această categorie de persoane.

De altfel, așa cum corect a

reținut și instanța de fond, reclamantul, minor fiind, nu putea avea alt

domiciliu decât cel al părinților săi care, potrivit legii, răspundeau de

creșterea și educarea sa (art. 100 C. fam.).

Față de cele ce preced,

recursul apare ca nefondat, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 352 din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.