ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2791/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Gorj, reclamantul P.I. a chemat în judecată C.E. Rovinari, solicitând

retrocedarea în natură a unui imobil situat în comuna Cîlnic, format din teren

în suprafață de 250 mp și construcții - casă de locuit și anexe, imobil ce i-a

fost expropriat prin Decretul nr. 193/1987.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a primit, cu titlu de despăgubiri la data exproprierii, suma de

35.213 lei și întrucât scopul pentru care imobilul a fost expropriat nu a fost

îndeplinit, terenul este liber, construcțiile nu s-au demolat, nu a fost

declarată o nouă cauză de utilitate publică, astfel încât, în raport de

prevederile Legii nr. 33/1994, cererea de retrocedare este întemeiată.

La data de 4 septembrie 2007,

reclamantul a formulat o precizare, în sensul înlocuirii acțiunii în realizare

întemeiată pe prevederile art. 35 din Legea nr. 3371994, cu o acțiune în

constatare, în sensul de a se constata caducitatea Decretului de expropriere

nr. 193/1987 și, în consecință, calitatea reclamantului de proprietar asupra

imobilului format din construcții și teren în suprafață de 250 mp situat în

satul Pinoasa, județul Gorj.

Precizarea acțiunii introductive a

fost fundamentată pe pronunțarea deciziei nr. 53/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 35 din Legea

nr. 3371994 se interpretează în sensul că ele nu se mai aplică în cazul

acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, introduse după apariția Legii nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 339 din 12

octombrie 2007, pronunțată în dosar nr. 3586/95/2007, Tribunalul Gorj a

constatat că nu este competent cu soluționarea acțiunii astfel cum a fost

precizată, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgu-Jiu, cu motivarea că, fiind vorba de o acțiune în

constatare, potrivit art. 1 C. proc. civ., competența materială aparține

Judecătoriei.

Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Târgu Jiu sub nr. 13552/318/2007, iar prin sentința civilă nr. 8123 d in 19

noiembrie 2007, instanța a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj și

constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu Jiu și

Tribunalul Gorj, a trimis dosarul la Curtea de Apel Craiova în vederea

soluționării conflictului de competență.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 4 din 13 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 677/54/2008 a

stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj,

motivându-se că în speță se solicită să se constate caducitatea unui decret de

expropriere, ceea ce implică examinarea cauzei în raport de dispozițiile

legale, speciale, din materia exproprierii.

Pârâta a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să restituie suma

de 33.984 lei Rol, primită în anul 1987, respectiv 3,3984 lei Ron, reprezentând

despăgubirile primite la data exproprierii, sumă care să fie actualizată cu

indicele de inflație pe perioada 1987 - 1 octombrie 2008.

Prin sentința civilă nr. 25 din 11

februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 7590/95/2008, s-a

respins acțiunea și cererea reconvențională.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a motivat că acțiunea este neîntemeiată în raport de dispozițiile

deciziei nr. 53 din 4 iunie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii - prin

care s-a stabilit că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea se interpretează în sensul că nu se aplică acțiunilor având ca

obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

acțiuni introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 - întrucât

această lege reglementează toate situațiile ce privesc restituirea în natură

sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate

în perioada susmenționată.

Cu aplicare la speță s-a reținut că

acțiunea a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

A mai reținut că acțiunea deși

întemeiată pe dispozițiile art. 11 C. proc. civ. - este inadmisibilă atâta timp

cât reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, nefiind

persoană exceptată de la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 - astfel că

nimic nu l-a împiedicat să uzeze de această procedură.

Privitor la cererea reconvențională,

instanța a reținut că are un caracter subsidiar, fiind formulată pentru ipoteza

în care s-ar fi admis acțiunea, și a fost respinsă față de soluția de

respingere a acțiunii.

Motivând apelul, reclamantul a

arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile regale.

În argumentarea motivului a arătat

că Decizia nr. 53/2007 a Secțiilor Unite se referă la teza a doua a art. 35 din

Legea nr. 3/1994 - pe când inițial reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe

ambele teze ale art. 35 - iar ulterior - prin precizarea formulată în temeiul

art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. a înlocuit cererea în realizare cu una

în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. și pe art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicitând să se constate

caducitatea decretului de expropriere și calitatea de proprietar.

A arătat apelantul că acțiunea în

constatare este singurul mijloc juridic prin care poate obține recunoașterea

dreptului de proprietate asupra imobilului - atâta tip cât prevederile art. 35

teza a II-a din Legea nr. 33/1993 au devenit inaplicabile după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 iar acțiunea în revendicare nu este posibilă de

îndată ce are posesia imobilului - neavând loc o preluare propriu-zisă a

imobilului expropriat.

A invocat apelantul și jurisprudența

instanțelor din ultima perioadă, în sensul admisibilității acțiunii.

Intimata pârâtă a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului susținând că reclamantul

avea calea procedurii reglementată de Legea nr. 10/2001 pentru a obține

restituirea, iar pe fond că exproprierea dispusă prin Decretul nr. 193/1987

și-a atins scopul prin începerea lucrărilor prevăzute.

Apelul este fondat.

Prin decizia civilă nr. 146 din 29

aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, a admis apelul declarat de reclamantul Popescu Ilie, împotriva

deciziei civile nr. 25 din 22 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj. S-a

schimbat sentința în sensul că s-a admis cererea precizată. S-a constatat

caducitatea Decretelor de expropriere nr. 193/1987. S-a constatat calitatea de

proprietar pentru suprafața de 250 mp teren și construcții, situate în satul

Pinoasa, bunuri ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 193/1987. A

obligat pârâta la 5600 la cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a reținut corect.

Acțiunea precizată a reclamantului

este o acțiune în materie de expropriere dar în raport de obiectul său - constatarea

caducității decretului de expropriere și a calității reclamantei de proprietară

a imobilului litigios, de motivele de fapt care susțin acțiunea potrivit

cărora, reclamantul a rămas în posesia imobilului și după expropriere, bunul

nefiind preluat efectiv de către expropriator în vederea realizării scopului

exproprierii, încadrarea în drept nu rezidă în dispozițiile art. 35 din Legea

nr. 35/1994 ci în dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Conform deciziei nr. 53 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, dispozițiile art. 35 din Legea nr.

33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor în retrocedarea imobilelor expropriate în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acțiuni introduse după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 deoarece ca lege specială în al cărei domeniu de

reglementare intră și imobilele expropriate în perioada mai sus menționată,

Legea nr. 10/2001 înlătură aplicabilitatea legii generale în materie de

expropriere, respectiv a Legii nr. 33/1994, ceea ce are ca efect

inadmisibilitatea acțiunilor în retrocedare - introduse după data intrării în

vigoare a legii speciale.

Cum însă reclamanta nu a investit

instanța cu o acțiune în realizarea dreptului, ci cu o acțiune în constatare,

aplicarea în speță, de către prima instanță a Deciziei nr. 53/2007 a Secțiilor

Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, este greșită.

În subsidiar, instanța s-a raportat

și la temeiul corect al acțiunii - la art. 111 C. proc. civ. reținând însă

incorect că acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamantul ar avea deschisă

calea acțiunii în realizarea dreptului.

Reclamantul a avut neîntrerupt și

are și în prezent posesia imobilului litigios, astfel că acțiunea sa în

constatare este admisibilă. Reclamantul nu are calea unei acțiuni în realizarea

dreptului, respectiv a acțiunii în revendicare întrucât aceasta presupune

pierderea posesiei de către cel ce o promovează.

Pe fond, acțiunea în constatare

promovată de reclamant este întemeiată.

Prin expertiza tehnică efectuată în

cauză de către experții R.G., B.D. și C.V., s-a identificat imobilul expropriat

de la reclamant în baza Decretului nr. 193/1987 - compus din teren în suprafață

de 250 mp - situat în comuna Cîlnic - (anexa de la fila 79) și construcții

(casa cu 3 camere, sală, beci) și s-a constatat că imobilul nu a fost afectat

de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.

Cât timp nu a avut loc o preluare

efectivă a imobilului în vederea demolării pe bază de proces verbal ori alt act

al autorității locale, transferul dreptului de proprietate nu a operat de la

expropriat la expropriator. Art. 4 din Decretul nr. 467/1989 prevedea expres că

imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării efective

a acestora în vederea demolării.

Neoperând transferul proprietății de

la reclamant la stat, reclamantul este titularul dreptului de proprietate

asupra imobilului în litigiu, astfel că soluția ce se impunea în privința

acțiunii era de admitere iar nu de respingere.

Față de aceste considerente și în

baza art. 296 C. proc. civ. urmează a se admite apelul, a se schimba sentința,

în sensul admiterii acțiunii, constatării caducității Decretului nr. 193/1987

și a calității reclamantului de proprietar al imobilului situat în sat Pinoasa,

compus din teren în suprafață de 250 mp și casă.

În privința soluției dată cererii

reconvenționale, instanța de apel nu își poate extinde examinarea întrucât

apelul s-a declarat de către reclamant doar cu privire la soluția pronunțată

asupra acțiunii, iar intimata pârâtă nu a formulat un apel incident.

Împotriva deciziei a declarat recurs

SC C.E. Rovinari SA, care a susținut următoarele critici de nelegalitate.

Se consideră incident motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., deoarece instanța nu a

fost alcătuită conform dispoziției legale, prin neparticiparea procurorului.

Se mai susține că este incident

motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece în

cauză este incident art. 46 din Legea nr. 10/2001, situație în care acțiunea

întemeiată pe dispoziția art. 111 C. proc. civ. devine inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, se consideră că

scopul pentru care a fost emis decretul de expropriere a fost atins, deoarece

lucrările de investiții pentru care a fost emis decretul de expropriere au

început la data emiterii lui; de asemenea, că cererea reconvențională formulată

de recurentă trebuie admisă, iar prin admiterea cererii principale instanța

trebuia să repună părțile în situația anterioară exproprierii în cadrul

aceleiași cauze.

Analizând decizia recurată prin prisma

motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

succed:

În mod corect instanța de apel a

admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentința civilă în sensul

admiterii cererii precizate, a constatării caducității decretelor de

expropriere și constatării calității de proprietar pentru suprafața de 250 mp

teren și construcții.

Criticile recurentului nu pot fi

primite, în speță nu e incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 1 C. proc. civ.. Raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, și anume

acțiunile în constatarea caducității decretelor de expropriere și a calității

de proprietar asupra imobilului litigios (acțiune întemeiată pe art. 111 C.

proc. civ.) nu este obligatorie prezența procurorului, instanța de judecată

fiind alcătuită conform dispozițiilor legale.

De altfel, dispozițiile art. 45 C.

proc. civ., prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege, participarea și

punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, însă în cazul supus

judecății, participarea procurorului nu este obligatorie.

Susținerile recurentului-pârât

privind incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se justifică, instanța de

apel a aplicat în mod just dispozițiile art. 111 C. proc. civ., considerând că

reclamantul nu are deschisă calea unei acțiuni în realizarea drepturilor.

Nu sunt aplicabile în speță

prevederile Legii nr. 10/2001, așa cum susține recurentul-pârât.

Pe fondul cauzei, în mod corect instanța

de apel a apreciat că imobilul nu a fost afectat de lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea, că nu a avut loc o preluare efectivă a imobilului în

vederea demolării pe bază de proces verbal act al activității autorității

locale.

Relativ la cererea reconvențională,

instanța de apel a considerat în mod just că nu își poate extinde examinarea,

deoarece apelul a fost declarat doar cu privire la soluția pronunțată asupra

acțiunii, iar intimata pârâtă nu a formulat un apel incident.

Pentru aceste considerente, se va

respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține

sentința civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta C.E. Rovinari SA împotriva deciziei civile nr. 146 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.