ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9052/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 iunie 2005, reclamantul P.D.D. a chemat în judecată pe

pârâta C.E. Rovinari, pentru a fi obligată să-i retrocedeze imobilul compus din

casă și teren în suprafață de 250 mp situat în jud. Gorj.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că imobilul în litigiu, a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1987,

pentru cauză de utilitate publică, primind despăgubiri în valoare de 10.000

lei, scopul exproprierii nefiind îndeplinit.

Prin sentința nr. 633 din 30

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamantul P.D.D., restituindu-i-se imobilul,

construcții și teren în suprafață de 250 mp situat în comuna jud. Gorj, având

ca vecinătăți: N – P.I.D., S – drum comunal, E – P.I., V – P.I.D.

A fost obligat reclamantul să

restituie c/valoarea imobilului în sumă de 37.620.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut, în esență, că imobilele expropriate în anul 1987, nu au fost

utilizate scopului pentru care au fost expropriate, situație în care se impune

retrocedarea conform art. 36 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel reclamantul P.D.D. și pârâta C.E. Rovinari.

Reclamantul P.D.D. a criticat

hotărârea, întrucât nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate

în condițiile art. 274 C. proc. civ.

C.E. Rovinari S.A., a criticat

hotărârea primei instanțe, întrucât în mod eronat s-a reținut că nu au fost

începute lucrările menționate în decretul de expropriere, iar de pe altă parte,

reclamantul nu a fost obligat la valoarea actualizată a despăgubirilor pe care

le-a primit.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 294 din 5 aprilie 2006, a respins apelul declarat de

reclamantul P.D.D. împotriva sentinței nr. 633 din 30 noiembrie 2005,

pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă.

A admis apelul declarat de pârâta SC

C.E. Rovinari, a schimbat sentința și pe fond, a respins acțiunea formulată de

reclamantul P.D.D.

Pentru a decide astfel, curtea a

reținut, că din raportul de expertiză dispus în cauză de prima instanță cât și

din completările la acest raport, rezultă că lucrările la obiectivele de

investiții au fost începute.

Or, potrivit art. 35 din Legea nr.

33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1

an, potrivit scopului pentru care au fost preluate la expropriat, respectiv

lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor

dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

În cauză imobilele au fost folosite

pentru scopul în care s-a dispus exproprieri.

Faptul că nu s-a demolat

construcția, nu înseamnă că imobilul, teren și construcție, nu mai este supus

utilității publice pentru care s-a dispus exproprierea, atât timp cât lucrările

au fost începute.

În ceea ce privește apelul declarat

de reclamant, curtea a reținut că, acțiunea formulată fiindu-i respinsă,

cheltuielile de judecată nu mai pot fi acordate.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul P.D.D., a declarat recurs invocând cazul de casare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că atât starea de fapt cât și interpretarea

dată art. 35 din Legea nr. 33/1994, este greșită.

Dezvoltând acest motiv,

recurentul-reclamant a arătat că, utilitatea publică nu se stabilește arbitrar

ci ea se declară pentru lucrări de interes național sau interes local, legea

stabilind și categoriile de lucrări considerate de utilitate publică.

Împrejurarea că în apropierea

imobilului în litigiu ar exista unele lucrări, „excavări”, ale intimatei, nu

are relevanță juridică întrucât utilitatea publică se declară pentru fiecare

caz în parte și produce efecte pentru fiecare imobil.

Din actele și lucrările dosarului,

se constată că scopul exproprierii nu a fost realizat, imobilul în cauză nefiind

afectat de lucrări de construcții prevăzute prin detalii de sistematizare,

astfel că se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

respingerea apelului declarat de intimata pârâtă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 35 din

Legea nr. 33/1994, dacă bunurile imobilele expropriate nu au fost utilizate în

termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la

expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, proprietarii pot cere

retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

În cauză, exproprierea dispusă prin

Decretul nr. 193/1987, și-a atins scopul de utilitate publică, lucrările se

află în derulare, și în prezent se desfășoară lucrări de demolare a caselor și

de excavare a terenurilor aferente acestora, aspecte ce rezultă din

completările la raportul de expertiză.

Prin urmare, instanța de apel, a

făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt stabilită pe baza probelor

administrate, nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a

schimbat natura acestuia.

Față de considerentele expuse,

recursul declarat de reclamant. va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

P.D.D. împotriva deciziei nr. 294 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2006.