ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1603/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 iulie 2007, reclamanta SC O.T. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, anularea deciziei din 13 iunie 2007 emisă de pârât precum și suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluționarea acțiunii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia atacată este nelegală întrucât prin aceasta a fost sancționată pe motiv că nu și-a îndeplinit obligația legală de a comunica publicului motivele și obiectul sancțiunii aplicate de către Consiliu prin decizia din 7 iunie 2007 privind amendarea cu 25.000 RON a societății, respectiv aceea de a difuza în 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul 18 00 22 00 , din care o dată în principala emisiune de știri textul mai sus menționat.

Aceasta întrucât, arată reclamanta, decizia nr. 501/2007 a C.N.A. „i-a fost comunicată prin fax la data de 12 iunie 2007 la ora 03 03 PM, iar prin poștă (mijlocul legal de comunicare) la data de 13 iunie 2007, ulterior datei la care ar fi trebuit să o difuzeze pe post”, precizând că decizia atacată a primit număr de ieșire de la C.N.A. „abia în data de 11 iunie 2007” și a fost „comunicată prin poștă la data de 13 iunie 2007, ulterior datei la care ar fi trebuit să o difuzeze pe post”. Reclamanta a mai arătat că prin contestația din 13 iunie 2007, a comunicat C.N.A. faptul că a primit decizia prin fax la 12 iunie 2007, astfel încât obiectiv privind situația, nu ar fi avut posibilitatea să se încadreze în intervalul de 24 ore solicitat de către pârât, fiind în imposibilitate fizică de a aduce la îndeplinire obligația legală ce îi revenea ca urmare a sancțiunii aplicate prin respectiva decizie.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 și urm. C. proc. civ., cele ale Legii nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare , ale deciziei nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual precum și cele ale Legii nr. 554/2004 și ale oricăror alte norme incidente cauzei. Pârâtul C.N.A. a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității acțiunii, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2334 din 2 octombrie 2007, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea reclamantei pe acest motiv. Totodată, s-a respins cererea de suspendare a deciziei atacate.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că decizia contestată a fost comunicată la data de 13 iunie 2007, ora 2 18 pm. Conform art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, termenul de introducere a acțiunii în anularea deciziei emise de C.N.A. este de 15 zile de la comunicare. Având în vedere că legea specială nu impune condiția comunicării prin poștă a deciziei de sancționare în cazul contravențiilor constatate și sancționate de C.N.A. și văzând că reclamanta nu a contestat faptul primirii faxului trimis de pârâtă la 13 iunie 2007, instanța a reținut depășirea, în speță, a termenului legal de 15 zile de la comunicarea deciziei, și cum acțiunea este respinsă ca tardivă, această soluție a determinat și respingerea cererii de suspendare a executării deciziei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.T. SRL București, apreciind că în raport cu înscrisurile depuse la dosar, hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât societatea a formulat acțiunea cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției atacate, cu probele și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, este cunoscut că potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 actele emise în condițiile alin. (1) pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare, printre aceste acte fiind și deciziile de sancționare emise de C.N.A. Prin urmare, având în vedere principiul potrivit căruia specialia generalibus derogant (normele speciale derogă de la cele generale). Înalta Curte constată, pe de o parte, că, în cauză, se aplică acest termen, iar nu termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, constată că în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 103 (1) C. proc. civ. care completează legea specială și potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În cauză, Înalta Curte constată că din probele administrate rezultă, fără putere de tăgadă, și de altfel, necontestat de societate, că decizia din 13 iunie 2007 a C.N.A. a fost comunicată recurentei-reclamante prin fax, ora 2 18 PM. Raportat la dispozițiile legale arătate în cele ce preced și la probele administrate, termenul legal de introducere a acțiunii era până la inclusiv 29 iunie 2007, iar din ștampila aplicată pe plicul prin care a fost expediată acțiunea rezultă data de 2 iulie 2007, deci cu depășirea termenului legal. Într-adevăr, din actele dosarului rezultă și că decizia nr. 514 din 13 iunie 2007 a fost primită și prin poștă la data de 14 iunie 2007 numai că în cauză nu a fost și nici nu putea fi contestată data comunicării prin fax.

Prin urmare, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, iar critica adusă acesteia nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 2334 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008.