ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 19069/197/2010, printre altele, în baza art. 300/2 raportat la art.

160/b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată

față de inculpații S.C. și V.A., deținuți în Penitenciarul Codlea în baza

mandatelor de arestare preventivă nr. 81 și, respectiv, 82 din 3 iulie 2010,

emise de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 17928/197/2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

recurs a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 1782 din 21 septembrie

2010, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. b) și c), alin. (2)

1

lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului S.C., la pedeapsa de 7 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar în baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2)

1

lit. a) C. pen.,

condamnarea inculpatei V.A., la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare pentru

săvârșirea aceleiași infracțiuni. Ulterior, prin decizia penală nr. 413/A din

18 noiembrie 2010, Tribunalul Brașov a respins apelurile declarate de către

inculpați, menținându-se sentința pronunțată de Judecătoria Brașov. Totodată,

tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpaților și, în baza art. 381 C.

proc. pen., a adăugat arestării preventive a celor doi inculpați și perioada de

la 21 septembrie 2010 la zi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații,

instanța de recurs procedând la verificarea măsurii arestării preventive.

Curtea de apel a reținut că măsura preventivă s-a

dispus în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 136 alin. (1) lit. d),

art. 143 C. proc. pen., fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit.

f) C. proc. pen.

S-a constatat că subzistă dispozițiile art. 143 C.

proc. pen., existând probe că s-au comis faptele prevăzute de art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2)

1

lit. a) C. pen., precum și

bănuiala legitimă că recurenții inculpați ar fi autorii acestora, în cauză

fiind pronunțată deja o hotărâre de condamnare în primă instanță, menținută de

către instanța de fond.

Față de modalitatea și împrejurările în care s-a

reținut că s-ar fi comis faptele, instanța a constatat că temeiul avut în

vedere la dispunerea și menținerea măsurii arestării preventive, respectiv art.

148 lit. f) C. proc. pen., nu s-a modificat, lăsarea în libertate a

inculpaților constituind și la acel moment un real pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpata V.A., solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Concluziile formulate de apărătorul desemnat din

oficiu pentru recurenta inculpată, de reprezentantul Parchetului și ultimul

cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat de

inculpată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că

acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dispozițiile art. 141 C. proc. pen. prevăd că

încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei

măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii

preventive, precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării

preventive, pot fi atacate separat cu recurs de procuror ori de inculpat, în

termenul prevăzut de legiuitor.

Î prezenta cauză, Înalta Curte constată că menținerea

măsurii arestării preventive a fost dispusă de instanța de recurs, în baza art.

300/2 raportat la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., încheierea pronunțată

fiind definitivă, astfel că împotriva acesteia nu mai putea fi promovată calea

de atac a recursului.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129

din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii

procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat

prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor

de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile

susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi

exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care

se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 C. proc. pen. prevăd că sunt

susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive,

fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, inculpata a declarat recurs împotriva

încheierii din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, încheiere care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de

atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea

principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din

Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil

recursul declarat de inculpata V.A.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta

inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care

se va include și onorariul pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpata V.A. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 19069/197/2010.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2011.