ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 19069/197/2010, printre altele, în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații S.C. și V.A., deținuți în Penitenciarul Codlea în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 81 și, respectiv, 82 din 3 iulie 2010, emise de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 17928/197/2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 1782 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) 1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului S.C., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) 1 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei V.A., la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni. Ulterior, prin decizia penală nr. 413/A din 18 noiembrie 2010, Tribunalul Brașov a respins apelurile declarate de către inculpați, menținându-se sentința pronunțată de Judecătoria Brașov.

Totodată, tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpaților și, în baza art. 381 C. proc. pen., a adăugat arestării preventive a celor doi inculpați și perioada de la 21 septembrie 2010 la zi. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, instanța de recurs procedând la verificarea măsurii arestării preventive. Curtea de apel a reținut că măsura preventivă s-a dispus în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143 C. proc. pen., fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. S-a constatat că subzistă dispozițiile art. 143 C. proc. pen., existând probe că s-au comis faptele prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) 1 lit. a) C. pen., precum și bănuiala legitimă că recurenții inculpați ar fi autorii acestora, în cauză fiind pronunțată deja o hotărâre de condamnare în primă instanță, menținută de către instanța de fond.

Față de modalitatea și împrejurările în care s-a reținut că s-ar fi comis faptele, instanța a constatat că temeiul avut în vedere la dispunerea și menținerea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu s-a modificat, lăsarea în libertate a inculpaților constituind și la acel moment un real pericol pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata V.A., solicitând reducerea pedepsei aplicate. Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, de reprezentantul Parchetului și ultimul cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dispozițiile art. 141 C. proc. pen. prevăd că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării preventive, pot fi atacate separat cu recurs de procuror ori de inculpat, în termenul prevăzut de legiuitor. Î prezenta cauză, Înalta Curte constată că menținerea măsurii arestării preventive a fost dispusă de instanța de recurs, în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., încheierea pronunțată fiind definitivă, astfel că împotriva acesteia nu mai putea fi promovată calea de atac a recursului.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, inculpata a declarat recurs împotriva încheierii din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, încheiere care, însă, este definitivă. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. l lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpata V.A. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata V.A. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 19069/197/2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2011.