ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând
asupra recursului de față;
În
baza actelor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din
ședința publică din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, instanța
investită fiind cu soluționarea recursurilor declarate de către inculpații S.C.
și V.A. împotriva Deciziei penale nr. 413/ A a Tribunalului Brașov, procedând la
verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a celor 2
inculpați, a menținut măsura privativă de libertate în temeiul art. 300
2
C. proc. pen., raportat la art. 160
b
alin. (3) din același cod.
Instanța de recurs a reținut că
prin sentința penală nr. 1782 din 21
septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a dispus, în baza art. 211
alin. (1), alin. (2) lit. b), c) alin. (2)
1
lit. a) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului S.C., la pedeapsa
de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În
baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, deținut
în Penitenciarul Codlea, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 81 din 03
iulie 2010 emis de Judecătoria Brașov. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.
b), c), alin. (2)
1
C. pen. a condamnat pe inculpata V.A., la
pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei,
deținută în Penitenciarul Târgșor, în baza mandatului de arestare preventivă nr.
82 din 03 iulie 2010 emis de Judecătoria Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut că, în noaptea de 2/3 iulie 2010, în jurul orelor 4
15
inculpații s-au deplasat în Gara C.F.R. Brașov, pe tunelul de acces către
persoane observându-l pe partea vătămată C.G.
Cei doi inculpați au luat hotărârea
de a-i sustrage părții vătămate banii și profitând de faptul că acesta avea
mâinile ocupate, ducând două plase, V.A. l-a abordat, sub pretextul că ar putea
să-l ajute la căratul bagajelor. Inculpata V. a urcat împreună cu partea
vătămată pe scările către peronul liniei 5, fiind urmată la scurt timp și de
inculpatul S.C. Acesta a prins de mâini partea vătămată și l-a ținut strâns,
iar inculpata V. i-a luat portofelul din buzunarul drept al pantalonilor, pe
care i-a rupt, partea vătămată opunând o oarecare rezistență.
Inculpații au fugit apoi prin
tunelul gării către parcul T., unde s-au oprit să vadă ce era în portofel. Au
găsit suma de 150 lei, pe care au păstrat-o, ulterior aruncând portofelul la
gunoi. Revenind după aproximativ o oră în zona Gării Brașov, inculpații au fost
depistați și reținuți de organele de poliție, suma sustrasă fiind recuperată.
Împotriva acestei hotărâri, în
termen legal au declarat apel inculpații.
Prin Decizia penală nr. 413/ A din
18 noiembrie 2010, Tribunalul Brașov a respins apelurile declarate de către
inculpați și a menținut sentința pronunțată de către Judecătoria Brașov.
Totodată, în temeiul art. 383 alin. (1)
1
raportat la art. 350 C.
proc. pen., Tribunalul Brașov a menținut arestarea preventivă a inculpaților
și, în baza art. 381 C. proc. pen., a adăugat arestării preventive a celor doi
inculpați și perioada 21 septembrie 2010 la zi.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs inculpații, instanța de recurs verificând la acest moment
procesual măsura arestării.
Instanța a constatat că măsura
preventivă s-a dispus în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 136 alin.
(1), lit. d), art. 143 C. proc. pen., fiind întrunite condițiile prevăzute de art.
148 lit. f) C. proc. pen.
Prin raportare la actele dosarului,
c
urtea a constatat că și în prezent
subzistă dispozițiile art. 143 C. proc. pen., existând probe că s-au comis
faptele prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2)
1
lit. a) C. pen., precum și bănuiala legitimă că recurenții inculpați ar fi
autorii acesteia, în cauză fiind pronunțată deja o hotărâre de condamnare în
primă instanță, menținută de către instanța de fond.
Văzând modalitatea și împrejurările
în care s-a reținut că s-ar fi comis faptele,
c
urtea
a constatat că temeiul avut în vedere la dispunerea și menținerea măsurii arestării
preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu s-a modificat, lăsarea
în libertate a inculpaților constituind și la acest moment procesual un real pericol
pentru ordinea publică.
În consecință, în temeiul art. 300
2
C. proc. pen., raportat la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen.,
a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpați.
Împotriva
acestei încheieri a formulat recurs inculpatul S.C., fără a preciza motivele.
Examinând
încheierea recurată, în mod prioritar prin prisma dispozițiilor art. 141 C.
proc. pen. și art. 385
1
C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca
inadmisibil recursul formulat.
Astfel,
prevederile art. 141 C. proc. pen. stipulează că încheierea dată în primă
instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive,
revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și
împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive,
poate fi atacată separat cu recurs de procuror ori de inculpat, în termenul
prevăzut de legiuitor.
În
cauza de față se constată că menținerea măsurii privative de libertate a fost
dispusă de instanța de recurs, în aplicarea prevederilor art. 300
2
C.
proc. pen., instanță care în mod corect a pronunțat o încheiere definitivă.
Prin
urmare, împotriva unei asemenea încheieri inculpatul nu mai avea la îndemână
exercitarea căii de atac a recursului.
În
virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte va respinge, conform art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., ca inadmisibil recursul declarat de recurentul
inculpat S.C., obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare în
favoarea statului, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.C.
împotriva încheierii din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 19069/197/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
24 ianuarie 2011.