ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2323/2011

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

A. Prin încheierea de ședință din 05 mai 2011 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 4713/109/2010, în baza art. 300/2 și art. 160/b alin.

(1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților

E.M., E.V., E.M.F. și

D.L.

Instanța investită cu soluționarea apelurilor

declarate în cauză a constatat că măsura a fost luată cu respectarea

dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă

temeiurile care au determinat-o.

Astfel, a constatat că se mențin în continuare

temeiurile art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpații sunt judecați

pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În raport de dispozițiile art. 5 din Convenția

Europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

cetățenilor, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune

atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există

motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi

infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și

libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

In speță, pericolul pentru ordinea publică este

apreciat în raport de gravitatea faptelor pentru care sunt judecați inculpații,

de modalitatea în care se presupune că au acționat - profitând de handicapul fizic

al unor persoane, pe care le-au exploatat în scopul obținerii unor venituri

ilicite, recurgând la amenințarea și supravegherea permanentă a lor.

Pe de altă parte, instanța de apel a avut în vedere

faptul că inculpații, neavând ocupație, își asigurau mijloacele de existență

prin obligarea părților vătămate la practicarea prostituției, acționând într-un

grup bine organizat.

În plus, așa cum

rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul E.M.

nu se află la

primul contact cu legea penală, suferind anterior și alte condamnări.

Totodată, instanța de apel a apreciat că ordinea

publică trebuie înțeleasă și ca reacție a cetățenilor cu privire la comiterea

unor asemenea fapte penale, de natură a crea un sentiment de insecuritate în

rândul lor, în lipsa unei reacții ferme din partea organelor îndrituite să o

facă.

Pentru aceste

considerente, instanța de apel a apreciat că temeiurile

care au condus

la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați impun în continuare

privarea lor de libertate, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpații au fost

condamnați în primă instanță la pedepse privative de

libertate, în condițiile în care au recunoscut săvârșirea faptelor,

motiv pentru

care s-a făcut aplicarea în cazul fiecăruia dintre cei

patru apelanți a dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen.

B. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs

inculpații D.L., E.M.F., E.M. și E.V., solicitând, prin intermediul

apărătorilor, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de

libertate, întrucât temeiurile avute inițial în vedere nu mai subzistă, iar

până la soluționarea definitivă a cauzei beneficiază de prezumția de

nevinovăție.

Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursurile sunt nefondate.

Inculpații au fost

trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, iar prin

sentința

penală nr. 131 din 15 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.

4713/109/2010 s-a dispus condamnarea, alături de alți inculpați, a

inculpaților:

- E.M., în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea

39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) și art. 37 lit.

b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 320/1 C. proc.

pen., art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de

libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul

că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea

de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada arestării preventive;

-

E.V., în baza

art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003 cu

aplicarea art. 320/1 C.

proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 320/1 C. proc.

pen., art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa

de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a

fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de

libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul

că au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prev.

de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada arestării preventive;

- E.M.F., în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003

cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

In baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 320/1 C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturi lor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a

fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de

libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul

că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;

- D.L., în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea

39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la

pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

678/2001, art. 41 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 320/1 C. proc.

pen., art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a

fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de

libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul

că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada arestării preventive.

ÎNALTA CURTE constată că, astfel cum în mod just a

reținut și Curtea de Apel Pitești, temeiurile care au determinat luarea și

ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat

să existe. Față de gravitatea faptelor, de împrejurările în care au fost

comise, de importanța valorilor sociale lezate, precum și impactul negativ pe

care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei reacții ferme a autorităților

judiciare față de persoanele care săvârșesc acest gen de fapte, în mod corect,

instanța de apel a apreciat în mod corect că sunt probe certe, fiind întrunite

condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) din CEDO - Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că

lăsarea în libertate a inculpaților prezintă o amenințare efectivă

pentru ordinea publică, iar temeiurile care au

determinat această măsură nu

s-au modificat sau încetat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost

depășită durata rezonabilă a arestului preventiv, caracterul rezonabil al

acestei măsuri neputând fi evaluat în mod abstract, ci ținând cont de

circumstanțele și complexitatea cauzei. în cauză, recurenții - inculpați au

fost arestați preventiv la data de 28 iulie 2010, 3 august2010 și, respectiv, 4

august2010, astfel că durata detenției provizorii nu poate fi considerată ca

depășind termenul rezonabil impus de jurisprudența europeană și națională,

având în vedere circumstanțele și complexitatea cauzei.

În consecință, pentru aceste considerente, recursurile

declarate de inculpați împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel

Pitești,

urmează a fi respinse ca

nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții -

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

P

ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații D.L., E.M.F., E.M. și E.V. împotriva încheierii de ședință din 05

mai 2011 a Curții de Apel Pitești, Secția Penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în dosarul nr. 4713/109/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte

100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.