ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2323/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A. Prin încheierea de ședință din 05 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4713/109/2010, în baza art. 300/2 și art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților E.M., E.V., E.M.F. și D.L. Instanța investită cu soluționarea apelurilor declarate în cauză a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile care au determinat-o. Astfel, a constatat că se mențin în continuare temeiurile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., întrucât inculpații sunt judecați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În raport de dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

In speță, pericolul pentru ordinea publică este apreciat în raport de gravitatea faptelor pentru care sunt judecați inculpații, de modalitatea în care se presupune că au acționat - profitând de handicapul fizic al unor persoane, pe care le-au exploatat în scopul obținerii unor venituri ilicite, recurgând la amenințarea și supravegherea permanentă a lor. Pe de altă parte, instanța de apel a avut în vedere faptul că inculpații, neavând ocupație, își asigurau mijloacele de existență prin obligarea părților vătămate la practicarea prostituției, acționând într-un grup bine organizat. În plus, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul E.M. nu se află la primul contact cu legea penală, suferind anterior și alte condamnări.

Totodată, instanța de apel a apreciat că ordinea publică trebuie înțeleasă și ca reacție a cetățenilor cu privire la comiterea unor asemenea fapte penale, de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul lor, în lipsa unei reacții ferme din partea organelor îndrituite să o facă. Pentru aceste considerente, instanța de apel a apreciat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați impun în continuare privarea lor de libertate, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpații au fost condamnați în primă instanță la pedepse privative de libertate, în condițiile în care au recunoscut săvârșirea faptelor, motiv pentru care s-a făcut aplicarea în cazul fiecăruia dintre cei patru apelanți a dispozițiilor art. 320/1 C. proc.

pen. B. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații D.L., E.M.F., E.M. și E.V., solicitând, prin intermediul apărătorilor, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile avute inițial în vedere nu mai subzistă, iar până la soluționarea definitivă a cauzei beneficiază de prezumția de nevinovăție. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate. Inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, iar prin sentința penală nr. 131 din 15 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 4713/109/2010 s-a dispus condamnarea, alături de alți inculpați, a inculpaților: - E.M., în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc.

pen., art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condițiile disp.

art. 57 C. pen. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive; - E.V., în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 320/1 C. proc.

pen., art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive; - E.M.F., în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. In baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 320/1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturi lor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive; - D.L., în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, art. 41 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive. ÎNALTA CURTE constată că, astfel cum în mod just a reținut și Curtea de Apel Pitești, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat să existe. Față de gravitatea faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de importanța valorilor sociale lezate, precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare față de persoanele care săvârșesc acest gen de fapte, în mod corect, instanța de apel a apreciat în mod corect că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

și art. 5 alin. (1) din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă o amenințare efectivă pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost depășită durata rezonabilă a arestului preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod abstract, ci ținând cont de circumstanțele și complexitatea cauzei. în cauză, recurenții - inculpați au fost arestați preventiv la data de 28 iulie 2010, 3 august2010 și, respectiv, 4 august2010, astfel că durata detenției provizorii nu poate fi considerată ca depășind termenul rezonabil impus de jurisprudența europeană și națională, având în vedere circumstanțele și complexitatea cauzei.

În consecință, pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Pitești, urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții - inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. P ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.L., E.M.F., E.M. și E.V. împotriva încheierii de ședință din 05 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4713/109/2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.