ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2080/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

A. Prin Încheierea din 11 mai 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 2431/109/2008, în baza art. 300

2

și art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M.C.N., R.I. și M.D.,

C.D. și M.D. și s-a menținut în continuare această măsură.

Instanța învestită cu

soluționarea apelului cauzei a reținut că se impune menținerea arestării

preventive luată față de inculpați, întrucât temeiurile care au determinat

această măsură nu s-au modificat iar lăsarea în libertate a acestora prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și

gravitatea faptelor.

În concret, prima

instanță a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat

de natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de inculpați iar

menținerea măsurii arestării preventive este impusă și de necesitatea de a se

asigura desfășurarea normală a procesului penal, având în vedere și comportamentul

acestora de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

A mai reținut că

durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil apreciat în funcție

de criteriile stabilite de jurisprudența europeană dar și internă, și, în plus,

s-a pronunțat o condamnare în fond a inculpaților.

B. Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs inculpații M.C.N., C.D., R.I. și M.D., solicitând

revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate

deoarece nu există date certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol

pentru ordinea publică sau că pot influența judecarea cauzei.

Examinând încheierea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate.

Inculpații au fost

trimiși în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 și art.

291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 alin. (1) lit. a), b), c)

din Legea nr. 656/2002; art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 comb. cu art. 244

pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004, reținându-se, în esență că, în perioada

februarie - mai 2008, în cadrul unui grup infracțional organizat, au

tranzacționat ilegal, cu acte false, acțiunile părților vătămate O.D., O.M.G.,

G.M.D. și Ț.L., producând acestora un prejudiciu total de 1473471,68 RON și

pentru care au fost condamnați în fond la pedepse de 7 ani și, respectiv, câte

12 ani închisoare.

Înalta Curte constată

că, astfel cum în mod just a reținut și Curtea de Apel Pitești, temeiurile care

au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpaților nu au încetat să existe. Față de gravitatea faptelor și de

împrejurările în care au fost comise, de amploarea activității infracționale și

importanța valorilor sociale lezate, precum și impactul negativ pe care l-ar

avea asupra colectivității lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare

față de persoanele care săvârșesc acest gen de fapte, în mod corect, prima

instanță a apreciat în mod corect că sunt probe certe, fiind întrunite

condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă o amenințare efectivă pentru ordinea publică iar

temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.

Pe de altă parte,

este corectă și aprecierea instanței de fond în sensul că nu a fost depășită

durata rezonabilă a arestului preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri

neputând fi evaluat în mod abstract, ci ținând cont de circumstanțele și

complexitatea cauzei. În cauză, recurenții-inculpați au fost arestați preventiv

la data de 20 mai 2008, astfel că durata detenției provizorii, de circa 2 ani

până la acest moment, nu poate fi considerată ca depășind termenul rezonabil

impus de jurisprudența europeană și națională, având în vedere circumstanțele

și complexitatea cauzei.

În consecință, pentru

aceste considerente, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Pitești urmează a fi respinse ca nefondate, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C.N., C.D., R.I. și M.D.

împotriva Încheierii de ședință din data de 11 mai 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

Dosarul nr. 2431/109/2008.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2010.