ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2388/2010

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4397/111/2009, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, în temeiul art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații F.N.D. și R.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare și impun privarea de libertate a celor doi inculpați. S-a apreciat că probele avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 68 1 C. proc.

pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 198 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta rezultă din gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina lor, din natura infracțiunilor comise, din gravitatea deosebită a acestora. Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de motive pertinente și suficiente și, în consecință, a menținut starea de arest a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații F.N.D. și R.C., fără a arăta motivele de casare. În concluziile orale, inculpații au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate. Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Prin Sentința penală nr. 76 din 6 aprilie 2010, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpatului F.N.D. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare.

S-a dispus, totodată, achitarea inculpatului F.N.D. de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului R.C. la o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpaților că în noaptea de 6/7 aprilie 2007 ar fi pătruns în locuința victimei H.D., din satul Leș, căruia i-au aplicat multiple lovituri, care i-au provocat decesul și ar fi sustras o sumă de bani cu această ocazie.

În cauză există suficiente temeiuri care să facă rezonabilă presupunerea că inculpații se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor. Măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată la 13 martie 2009 pentru F.N.D. și la 12 februarie 2009 pentru inculpatul R.C., fiind menținută pe tot parcursul procesului penal. Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora. Faptele pentru care inculpații sunt trimiși în judecată prezintă o gravitate și un pericol social sporit la adresa stării de siguranță a societății, ele fiind sancționate cu pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani.

Având în vedere toate aceste date și împrejurări, în mod corect s-a constatat că lăsarea în libertate a inculpaților nu este legală și oportună, sub aspectul pericolului concret la care sunt expuși membrii societății. Constatând că în cauză nu există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C. și F.N.D. împotriva Încheierii din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4397/111/2009. Obligă recurenții inculpați la câte 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sume de câte 100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2010. Procesat de GGC - CT