ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2388/2010

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunțată

în Dosarul nr. 4397/111/2009, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, a dispus, în temeiul art. 300

2

cu referire la art.

160

b

C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive luată

față de inculpații F.N.D. și R.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept care

au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în

continuare și impun privarea de libertate a celor doi inculpați.

S-a apreciat că

probele avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie

indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 68

1

C. proc.

pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte

prevăzute de legea penală.

Totodată, s-a

constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 198 lit. f)

C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile

cercetate este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta

rezultă din gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina lor,

din natura infracțiunilor comise, din gravitatea deosebită a acestora.

Ca urmare, având în

vedere dispozițiile art. 160

b

raportat la art. 300

2

C.

proc. pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată

de motive pertinente și suficiente și, în consecință, a menținut starea de

arest a inculpaților.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații F.N.D. și R.C., fără

a arăta motivele de casare.

În concluziile orale,

inculpații au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor

în stare de libertate.

Verificând hotărârea

atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Prin Sentința penală

nr. 76 din 6 aprilie 2010, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpatului

F.N.D. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și art. 26

C. pen. raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 12

ani închisoare.

S-a dispus, totodată,

achitarea inculpatului F.N.D. de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin aceeași sentință

s-a dispus condamnarea inculpatului R.C. la o pedeapsă rezultantă de 20 de ani

închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 174 - 176 lit. d)

C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și

art. 192 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpaților că în noaptea de 6/7 aprilie 2007 ar fi pătruns în locuința

victimei H.D., din satul Leș, căruia i-au aplicat multiple lovituri, care i-au

provocat decesul și ar fi sustras o sumă de bani cu această ocazie.

În cauză există

suficiente temeiuri care să facă rezonabilă presupunerea că inculpații se fac

vinovați de faptele reținute în sarcina lor.

Măsura arestării

preventive a inculpaților a fost luată la 13 martie 2009 pentru F.N.D. și la 12

februarie 2009 pentru inculpatul R.C., fiind menținută pe tot parcursul

procesului penal.

Înalta Curte constată

că instanța a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun în continuare

privarea de libertate a acestora.

Faptele pentru care

inculpații sunt trimiși în judecată prezintă o gravitate și un pericol social

sporit la adresa stării de siguranță a societății, ele fiind sancționate cu

pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani.

Având în vedere toate

aceste date și împrejurări, în mod corect s-a constatat că lăsarea în libertate

a inculpaților nu este legală și oportună, sub aspectul pericolului concret la

care sunt expuși membrii societății.

Constatând că în

cauză nu există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării preventive, Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Recurenții vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului

desemnat din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin.

(2) și art. 189 alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C. și F.N.D. împotriva

Încheierii din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4397/111/2009.

Obligă recurenții

inculpați la câte 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, în sume de câte 100 RON, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 iunie 2010.

Procesat

de GGC - CT