ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 925/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 41346/3/2009 (436/2010), Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus în

temeiul dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., menținerea stării de

arest a inculpaților M.S. (fiul lui V. și al M.) și I.P.D. (fiul lui T. și al

A.).

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept care

au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în

continuare și impun privarea de libertate a celor doi inculpați.

S-a apreciat că

probele avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie

indicii temeinice, în accepțiunea prev. de art. 68

1

C. proc. pen.,

ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute

de legea penală.

Totodată, s-a

constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate

este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta rezultă din gradul

de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina lor, din natura

infracțiunilor comise din gravitatea deosebită a acestora.

Ca urmare, având în

vedere dispozițiile art. 160

b

rap. la art. 300

2

C. proc.

pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de

motive pertinente și suficiente și în consecință, a menținut starea de arest a

inculpaților.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.S. și I.P.D., fără

a arăta motivele de casare.

În concluziile orale,

apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți a solicitat admiterea

recursurilor, casarea încheierii atacate și judecarea inculpaților în stare de

libertate deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., au recunoscut și regretat faptele și nu mai subzistă temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Verificând hotărârea

atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și

temeinică.

Prin Sentința penală

nr. 18 din 7 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a

fost condamnat inculpatul M.S. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 356/2002, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen.

Prin aceeași hotărâre

judecătorească, a fost condamnat inculpatul I.P.D. la o pedeapsă rezultantă de

2 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni prev. de art. 24 alin. (2)

și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 456/2002, republicată, ambele cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 C. pen., art.

80 C. pen.

S-a reținut că în

datele de 21 martie 2009 și 22 martie 2009, în baza unei rezoluții

infracționale unice, inculpatul M.S.a efectuat retrageri de numerar la ATM-ul

R. Bank - Primăria sectorului 6 București prin folosirea unor cartele PVC pe

care fuseseră inscripționate informațiile copiate de pe banda magnetică a unor

carduri și codul de securitate PIN cu ajutorul unor dispozitive confecționate

artizanal care fuseseră montate anterior la ATM-urile R. Bank Agenția P.M. și

Agenția L.T.

Inculpatul I.P.D. l-a

însoțit în data de 22 martie 2009 pe inculpatul M.S., iar în intervalul orar

14:00 - 22:00 - 14 ianuarie a retras numerar la ATM-ul R. Bank - Primăria

Sectorului 6 București prin folosirea unor cartele PVC pe care fuseseră

inscripționate informații copiate de pe banda magnetică a unor carduri și codul

de securitate PIN cu ajutorul unor dispozitive confecționate artizanal care fuseseră

montate anterior la ATM-urile R. Bank Agenția P.M. și Agenția L.T.

În cauză există

suficiente indicii care să facă rezonabilă presupunerea că inculpații se fac

vinovați de faptele reținute în sarcina lor.

Măsura arestării

preventive a inculpaților a fost luată la 24 septembrie 2009 și a fost

menținută pe tot parcursul procesului penal.

Înalta Curte constată

că instanța a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun în continuare

privarea de libertate a acestora.

Faptele pentru care

inculpații sunt trimiși în judecată prezintă o gravitate și un pericol social

sporit la adresa stării de siguranță a populației, ele fiind sancționate cu

pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Având în vedere toate

aceste date și împrejurări, în mod corect s-a constatat că lăsarea în libertate

a inculpaților nu este legală și oportună, sub aspectul pericolului concret la

care sunt expuși membrii societății prin activitățile ilegale desfășurate de

inculpați.

Constatând că în

cauză nu există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării preventive, Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Recurenții inculpați

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile

apărătorului desemnat din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Văzând dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art.

189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S. și I.P.D. împotriva

încheierii din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

41346/3/2009 (436/2010).

Obligă

recurenții-inculpați la câte 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sume de câte 100 RON, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2010.