ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4068/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3748/90/2011, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, printre altele, în baza disp. art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului R.A, măsură pe care a menținut-o.

Pentru a dispune această soluție, instanța a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea acestei măsuri, întrucât subzistă temeiurile care au determinat-o.

Curtea a mai reținut că se mențin în continuare temeiurile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpatul este judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.A. solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul R.A. nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că inculpatul R.A. a fost trimis în judecată alături de inculpata R.M.A., ambii pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală prevăzute și pedepsite de disp. art. 197 alin. (1) rap. la alin. (2) lit. a), b

1

) și c) rap. la alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 202 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în seara zilei 10 iulie 2011, a întreținut un act sexual cu nepoata sa în vârstă de 9 ani, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, după care, în prezența minorei a întreținut un raport sexual cu soția sa.

Prin Sentința penală nr. 217 din 5 octombrie 2011, Tribunalul Vâlcea, secția penală, a dispus condamnarea inculpatului R.A., în temeiul disp. art. 197 alin. (1) rap. la alin. (2) lit. a) și c) raportat la alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani ca pedeapsă complementară.

În baza disp. art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 10 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza disp. art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 14 iulie 2011 la zi și a menținut starea de arest preventiv.

Inculpatul R.A. a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpații R.A. și R.M.A.

Procedând la verificarea legalității arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel Pitești a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reținând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

La dosar există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, fiind în acest mod incidente disp. art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, întrucât există probe că inculpatul a săvârșit infracțiuni pedepsite cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele săvârșirii faptei.

Fapta pentru care prima instanță a dispus condamnarea inculpatului este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și justifică temerea că inculpatul ar săvârși noi infracțiuni impunându-se menținerea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte apreciază că pericolul pentru ordinea publică subzistă pe deplin în continuare, acesta rezultând din gravitatea concretă a faptelor, consecințele devastatoare asupra victimei, sub aspectul sănătății sale fizice cât mai ales psihice și sentimentul de revoltă trezit în sânul comunității.

Faptele inculpatului se numără printre acele fapte de o gravitate extremă care produc o rezonanță socială deosebită în mediul în care trăiește inculpatul determinând sentimente de neliniște și revoltă.

Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată este legală și temeinică, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva Încheierii din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3748/90/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2011.