ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești a dispus, în baza art. 300/2 C. proc. pen., raportat la art. 160/b din același cod, legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului E.G., măsură pe care a menținut-o. Pentru a pronunța încheierea, instanța de apel, verificând, din oficiu, măsura arestării preventive a respectivului inculpat, a reținut că temeiurile legale care au condus la luarea măsurii, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă în continuare, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și în cauză sunt probe că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, acesta derivând atât din rezonanța negativă indusă de periculozitatea faptelor, cât și din datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, în motivarea căii de atac el susținând netemeinicia menținerii măsurii privării de libertate. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Alin. (2) al textului prevede că dacă măsura preventivă s-a luat cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea, aceasta trebuie revocată.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că în ce-l privește pe inculpat, nu se regăsește nici un motiv dintre cele ce ar impune înlocuirea sau revocarea măsurii arestării sale preventive, prin sentința penală nr. 6/MF din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Argeș el fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) și de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 privind traficul de persoane. În aceeași cauză, au mai fost condamnați tatăl său, inculpatul E.V. și soția, E.L., probatoriul conturând desfășurarea activității infracționale pe teritoriul Spaniei. Este de reținut că sunt realizate, cumulativ, condițiile legalei măsuri a arestării preventive, faptele sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și persoana inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta rezultând din perioada infracțională (septembrie 2005 – martie 2007) cât și din pluralitatea de acte materiale.

Totodată, având în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv la 07 noiembrie 2008, în cauză nu s-a depășit termenul rezonabil de judecare. Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, urmează să fie respins. În baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.G. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4696/109/2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.