ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2009

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea din 17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 1908/90/2008 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În motivarea încheierii s-a arătat că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, ca de altfel și prelungirea, respectiv menținerea acestei măsuri și că se impune, în continuare privarea de libertate a inculpatului deoarece subzistă în opinia instanței de apel temeiurile care au determinat arestarea preventivă.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive, a susținut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea ei. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, examinând încheierea prin care a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului, respectiv mandatul de arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc.

pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele arătate, se constată, că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția inculpatului, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel. Așa fiind, urmează a se constata, că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive, și pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice o astfel de cerere.

Din actele existente la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele imputate, iar activitatea sa infracțională reținută în hotărârea de condamnare a primei instanțe este în măsură să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând într-un sentiment de insecuritate generat de posibila cercetare și judecare în stare de libertate a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni cu urmări foarte grave. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va constata, că recursul declarat de inculpatul M.S. este nefondat astfel că îl va respinge ca atare potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva încheierii din 17 martie 2009 Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1908/90/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.