ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.03.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2009

HOTĂRÂRE
31.03.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin încheierea din 17 martie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 1908/90/2008 Curtea de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpatului M.S., trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)

În motivarea încheierii s-a arătat

că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor

legale, ca de altfel și prelungirea, respectiv menținerea acestei măsuri și că se

impune, în continuare privarea de libertate a inculpatului deoarece subzistă în

opinia instanței de apel temeiurile care au determinat arestarea preventivă.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul, criticând hotărârea pentru greșita menținere a măsurii

arestării preventive, a susținut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru

care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea ei.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei

măsuri.

În cauză, examinând încheierea prin

care a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului, respectiv mandatul de

arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus

luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C.

proc. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în

sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat de

inculpat raportat la cele arătate, se constată, că temeiul care a stat la baza

luării măsurii arestării preventive și anume cel prevăzut de art. 148 lit. f) C.

proc. pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de

condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția inculpatului,

cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Așa fiind, urmează a se constata, că

în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii

arestării preventive, și pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă

la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până

în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice o astfel de cerere.

Din actele existente la dosar

rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele imputate, iar

activitatea sa infracțională reținută în hotărârea de condamnare a primei

instanțe este în măsură să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând

într-un sentiment de insecuritate generat de posibila cercetare și judecare în

stare de libertate a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni cu urmări

foarte grave.

În consecință, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va constata, că recursul declarat de inculpatul M.S. este

nefondat astfel că îl va respinge ca atare potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva încheierii din 17

martie 2009 Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în dosarul nr. 1908/90/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 31 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-31
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1201/2009
Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 12 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1819/109/2008, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu
ÎCCJ 2009-12-15
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești a dispus, în baza art. 300/2 C. proc. pen., raportat la art. 160/b din același cod, legal
ÎCCJ 2008-09-09
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3022/2008
a fost menținută starea de arest a inculpatului. Curtea de Apel Pitești a fost sesizată cu apelul inculpatului. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,
ÎCCJ 2010-07-21
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2752/2010
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 iulie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelurilor declarate d
ÎCCJ 2009-09-29
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2009
64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) și (4) C. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei. Împotriva sentinței penale amintite a declarat apel inculpata G.M., cauza făcând obiectul Dosarului n
Sursă