ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele :
Prin încheierea din 17 martie 2009,
pronunțată în dosarul nr. 1908/90/2008 Curtea de Apel Pitești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 160
b
alin. (1)
și (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării
preventive a inculpatului M.S., trimis în judecată pentru săvârșirea
infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)
C. pen.
În motivarea încheierii s-a arătat
că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor
legale, ca de altfel și prelungirea, respectiv menținerea acestei măsuri și că se
impune, în continuare privarea de libertate a inculpatului deoarece subzistă în
opinia instanței de apel temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Împotriva încheierii a declarat
recurs inculpatul, criticând hotărârea pentru greșita menținere a măsurii
arestării preventive, a susținut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru
care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea ei.
Recursul declarat de inculpat este
nefondat.
Potrivit art. 160
b
alin.
(3) C. proc. pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat
arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există
temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei
măsuri.
În cauză, examinând încheierea prin
care a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului, respectiv mandatul de
arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus
luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C.
proc. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în
sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că
lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de
inculpat raportat la cele arătate, se constată, că temeiul care a stat la baza
luării măsurii arestării preventive și anume cel prevăzut de art. 148 lit. f) C.
proc. pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de
condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția inculpatului,
cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Așa fiind, urmează a se constata, că
în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii
arestării preventive, și pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă
la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până
în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice o astfel de cerere.
Din actele existente la dosar
rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele imputate, iar
activitatea sa infracțională reținută în hotărârea de condamnare a primei
instanțe este în măsură să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a
inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând
într-un sentiment de insecuritate generat de posibila cercetare și judecare în
stare de libertate a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni cu urmări
foarte grave.
În consecință, pentru considerentele
arătate, Înalta Curte va constata, că recursul declarat de inculpatul M.S. este
nefondat astfel că îl va respinge ca atare potrivit art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva încheierii din 17
martie 2009 Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și
de familie, pronunțată în dosarul nr. 1908/90/2008.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 31 martie 2009.