ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2229/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, de minori și de familie, în dosar 4925/280/2011, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților S.I., T.N. și M.M. și menținută această măsură. încheierea poartă mențiunea Definitivă. Pentru a dispune astfel instanța a constatat existența cazurilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. respectiv infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de modalitatea în care faptele au fost comise, de repetarea actelor de sustragere și perspectiva ca inculpații să reacționeze in același mod, dacă se ivește ocazia, aspect ce reiese din conduita infracțională adoptată.

Inculpații provin din familii dezorganizate, care nu le acordă sprijin, nu au ocupație și au tendința de a-și procura cele necesare traiului prin apelarea la fapte antisociale, aspect care rezultă din faptul că au fost sau sunt cercetați și în alte cauze pentru fapte asemănătoare. S-a constatat și existența unui risc sporit de comitere de infracțiuni grave, din cauza stării provocate de consumul de substanțe halucinogene, care poate avea drept efect anularea conștientizării gravității faptelor.

Din succesiunea în timp a momentelor ce compun faptele comise de inculpați prin actul de inculpare s-a reținut că aceștia persistă în comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, aspect ce relevă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite prin legea penală și denotă periculozitatea sa sporită, ceea ce determina menținerea față de aceștia a unor măsuri cu caracter excepțional, apreciindu-se că persoana lor nu oferă suficiente garanții pentru a li se aplica măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpaților nu poate fi luată drept un motiv de reapreciere a gradului de pericol concret pentru ordinea publică. Astfel Curtea a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu există rațiuni noi care să determine lăsarea in libertate a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul T.N. solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 160 b alin. (1) . proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel Pitești, secția penală, de minori și de familie, ca instanță de recurs, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului. încheierea pronunțată poartă mențiunea Definitivă. Potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen.: încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune (...) menținerea arestării preventive poate fi atacată cu recurs. Din analiza textului de lege rezultă că împotriva încheierii date de o instanță de judecată, ca instanță de recurs , prin care se dispune cu privire la luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept, menținerea unei măsuri preventive nu se poate declara nici o cale de atac, aceasta fiind definitivă.

În aceste condiții recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva încheierii date de Curtea de Apel Ploiești, este inadmisibil, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins . În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva încheierii din 17 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4925/280/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 mai 2011.