ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2229/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată

următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția penală, de minori și de familie, în dosar

4925/280/2011, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpaților S.I., T.N. și M.M. și menținută această măsură.

încheierea poartă mențiunea Definitivă.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat

existența cazurilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. respectiv

infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite cu

închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, evidențiat de modalitatea în care faptele au

fost comise, de repetarea actelor de sustragere și perspectiva ca inculpații să

reacționeze in același mod, dacă se ivește ocazia, aspect ce reiese din

conduita infracțională adoptată.

Inculpații provin din familii dezorganizate, care nu

le acordă sprijin, nu au ocupație și au tendința de a-și procura cele necesare

traiului prin apelarea la fapte antisociale, aspect care rezultă din faptul că

au fost sau sunt cercetați și în alte cauze pentru fapte asemănătoare. S-a

constatat și existența unui risc sporit de comitere de infracțiuni grave, din

cauza stării provocate de consumul de substanțe halucinogene, care poate avea

drept efect anularea conștientizării gravității faptelor.

Din succesiunea în timp a momentelor ce compun

faptele comise de inculpați prin actul de inculpare s-a reținut că aceștia

persistă în comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, aspect ce relevă o

atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite prin legea penală și denotă

periculozitatea sa sporită, ceea ce determina menținerea față de aceștia a unor

măsuri cu caracter excepțional, apreciindu-se că persoana lor nu oferă

suficiente garanții pentru a li se aplica măsura obligării de a nu părăsi țara

sau localitatea. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpaților nu poate fi

luată drept un motiv de reapreciere a gradului de pericol concret pentru

ordinea publică.

Astfel Curtea a constatat că subzistă temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu există rațiuni noi

care să determine lăsarea in libertate a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs

inculpatul T.N. solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul

că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen.,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta

este inadmisibil pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 160

b

alin. (1) . proc. pen.,

instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată

să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel Pitești, secția penală, de

minori și de familie, ca instanță de recurs, a procedat la efectuarea

verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare

privarea de libertate a inculpatului. încheierea pronunțată poartă mențiunea Definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen.: încheierea

dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune (...) menținerea

arestării preventive poate fi atacată cu recurs.

Din analiza textului de lege rezultă că împotriva

încheierii date de o instanță de judecată, ca instanță de recurs , prin care se

dispune cu privire la luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept,

menținerea unei măsuri preventive nu se poate declara nici o cale de atac,

aceasta fiind definitivă.

În aceste condiții recursul declarat de inculpatul T.N.

împotriva încheierii date de Curtea de Apel Ploiești, este inadmisibil, motiv

pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins .

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca

onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul T.N. împotriva încheierii din 17 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4925/280/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 mai 2011.