ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4297/2011

Asupra recursurilor penale de față,

Prin Sentința penală nr. 297 din 11 martie 2011 Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, reținute în sarcina inculpatului S.F.S., în ceea ce privește deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, din infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.F.S., zis "G." la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului București - secția a II-a penală și contopește restul neexecutat de 699 zile cu prezenta pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, în stare de recidivă postcondamnatorie.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului București - secția a II-a penală și contopește restul neexecutat de 699 zile cu prezenta pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final 15 (cincisprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (M.A.P. nr. 283/U.P. din 10 decembrie 2009, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 48810/3/2009).

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 9 decembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata D.G. la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplic art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicate inculpatei prin Sentința penală nr. 13 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului Prahova, secția penală, și a contopit restul neexecutat de 1249 zile cu prezenta pedeapsă, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final 15 (cincisprezece) ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatei (M.A.P. nr. 284/U.P./10 decembrie 2009, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 48810/3/2009).

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 9 decembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpați următoarele: patru telefoane mobile, douăsprezece cartele SIM și două cântare electronice de mare precizie (indisponibilizate cu dovezile: nr. X din 7 ianuarie 2010, nr. Y din 7 ianuarie 2010, nr. Z din 12 ianuarie 2010 și nr. W din 1 februarie 2010).

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. corob. cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpați: imobilul situat în orașul Pantelimon, jud. Ilfov (compus din construcție și terenul aferent, intabulat în C.F. Pantelimon și înregistrat în planul cadastral cu nr. X, indisponibilizat prin încheierea nr. X din 26 ianuarie 2010); confiscă de la inculpat: autoturismul marca M.-B. (cu nr. de identificare X) și motocicleta marca Y. (cu nr. de identificare Y); confiscă de la inculpată: autoturismul marca J.G.C. (cu serie motor Y) și suma de 145 RON (indisponibilizată cu dovada seria nr. P din 17 decembrie 2009).

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. corob. cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat, în vederea distrugerii, cantitatea de 2.016,47 grame substanță conținând heroină și cofeină (rămasă după efectuarea analizelor de laborator, cu păstrarea de contraprobe, indisponibilizată cu dovezile din 16 decembrie 2009 și din 8 ianuarie 2010).

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea celorlalte lucruri indisponibilizate de la inculpați, nerestituite de procuror și în raport de care nu s-a dispus confiscarea (o agendă inscripționată "2001"; două carduri micro SD; două încărcătoare de telefon mobil, de culoare neagră; un sac din plastic de culoare neagră, în care s-ar afla două aparate electronice tip DVR).

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii luate în cauză.

Judecătorul fondului a reținut în sarcina inculpatul S.F.S. că în cursul anilor 2008 - 2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în repetate rânduri, a cumpărat cu suma de 15.000 euro heroină, a deținut, a oferit spre vânzare și a vândut heroină primită din Turcia în mai multe colete, ca urmare a intermedierii realizate de către martorul M.O., fiind surprins în timp ce prelua, la data de 9 decembrie 2009, împreună cu inculpata D.G., cantitatea de 2.024,2 grame heroină. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la adresa din localitatea P., jud. I., la aceiași dată, inculpatului i s-au găsit cantitatea de 0,71 grame heroină și un comprimat de clorhidrat de metadonă, deținute, fără drept de acesta, în vederea consumului propriu.

S-a apreciat de prima instanță că cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel că îi sunt aplicabile disp. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul de infracțiuni.

În ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatului, în legătură cu cea de-a doua infracțiune, a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. infracțiunea continuată, instanța fondului a opinat că probatoriul administrat în cauză nu susține decât o singură deținere de droguri de mare risc, iar simpla depistare a unui număr de 49 de seringi hipodermice și a două fiole din sticlă ce prezentau urme de heroină, nu poate demonstra contrariul. Prin urmare a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice în sensul celor menționate.

Inculpatei D.G. i se impută că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anilor 2008 - 2009, a deținut, a oferit spre vânzare și vândut heroina primită din Turcia în mai multe colete, ca urmare a intermedierii realizate de martorul M.O., fiind surprinsă în timp ce prelua, la data de 9 decembrie 2009, împreună cu coinculpatul, cantitatea de 2.024,2 grame heroină.

Cât privesc declarațiile celor acuzați, instanța a constatat că inculpatul S.F.S. a recunoscut constant traficul de droguri de mare risc în legătură cu care s-a organizat și a fost prins în flagrant și deținerea de droguri de mare risc, fără drept, în scopul consumului propriu. Nu a recunoscut însă celelalte acțiuni care intră în conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată, încercând să acrediteze ideea că toate tranzacțiile de heroină puse la punct prin telefon împreună cu martorul M.O. nu au fost decât angajamente neîndeplinite din partea celui din urmă (fie coletele primite nu conțineau heroină, fie nu mai primea coletele promise). Totodată, a încercat să o absolve de orice implicare pe inculpata D.G., susținând că nu avea cunoștință nici despre negocierile sale cu martorul M.O., nici despre scopul în care s-au deplasat în Autogara Filaret de pe raza sectorului 5, București, concubina sa nefăcând altceva decât un serviciu normal pentru relația în care se aflau, respectiv a condus mașina.

Inculpata D.G. a susținut în permanență că nu se face vinovată de traficul de droguri de mare risc de care este acuzată, că nu a cunoscut nimic despre negocierile concubinului său cu martorul M.O., iar deplasarea în Autogara Filaret, la volanul mașinii, a făcut-o ca un serviciu pentru acesta.

Instanța a apreciat că declarațiile ambilor inculpați sunt date pro causa, în contradicție vădită cu declarațiile martorilor M.O., M.I., M.S.F., "B.S.C." și "P.A." (ultimii martori cu identitate protejată), din care reiese că inculpați (dintre care inculpatul S.F.S. era cunoscut sub porecla de "G.") traficau diferite cantități de heroină către alți dealeri/consumatori de droguri, preferând să plaseze cât mai repede cantitățile de care dispuneau pentru a nu fi descoperiți de organele de urmărire penală cu ele, concomitent, încercând să își aleagă parteneri care să le confere atât siguranța obținerii câștigurilor ilicite, cât și pe aceea de a nu fi folosiți la organizarea de vânzări supravegheate de către poliție.

Teama de a nu fi prinși de către autorități a reieșit în mod clar din modul precaut în care își desfășurau acțiunile, din toate convorbirile telefonice purtate desprinzându-se în paralel și grija de a-și asigura tot timpul droguri pentru a nu pierde clienți (discuțiile inculpat S.F.S. - martorul M.O., inculpată D.G. - martora D.M.).

Este de o extremă relevanță pentru justa soluționare a cauzei, calculul estimativ al beneficiilor infracționale (corect evaluate de către procuror) ale inculpaților - persoane în plină putere de muncă, incapabile a proba obținerea celor necesare traiului prin muncă, oferind argumentul imposibilității angajării cu forme legale din pricina existenței de condamnări anterioare, precum și justificarea unei forme de întreținere (chiar a unui împrumut substanțial) din partea părinților inculpatei. Împrejurarea că martora D.M. a confirmat apărarea fiicei sale nu este în măsură a contrabalansa cele susținute de acuzare, însăși convorbirile telefonice invocate relevând că - deși ar fi existat un împrumut - acesta trebuia restituit.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut că acumularea de valori însemnate (un imobil situat în orașul Pantelimon, un autoturism marca M.-B., o motocicletă marca Y., un autoturism marca J.G.C.) de către inculpați, de la eliberarea lor din penitenciar (luna iunie 2008, respectiv luna septembrie 2007), în condițiile economice descrise, este rodul unui rulaj la același nivel de droguri de mare risc, despre care însuși inculpatul S.F.S. și-a exprimat nedumerirea că nu a fost încă dezavuat de poliție, același inculpat fiind cel care îi replica furnizorului de droguri (martorul M.O.) că indiferent cât de mari au fost sumele în euro pe care i le datora pentru livrările anterioare, s-a comportat principial și s-a achitat de datorii (este vorba de mii și zeci de mii de euro).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, pentru inculpatul S.F.S. s-a avut în vedere că prima dintre infracțiuni (de trafic) a fost săvârșită în formă continuată, cantitățile mari de droguri traficate, antecedența penală a acestuia, faptul că a suferit cinci condamnări pentru același gen de infracțiuni, a recunoscut parțial învinuirile aduse, este fără ocupație și nu are copii.

Pentru inculpata D.G. instanța fondului a constatat că circumstanțele reale ale săvârșirii faptei sunt similare cu cele ale coinculpatului, este recidivistă postcondamnatorie suferind două condamnări pentru același timp de infracțiune cu cea dedusă judecății, nu are ocupație și copii.

În raport de circumstanțele reale ale faptelor și de cele ale inculpaților, prima instanța a apreciat că este exclusă reținerea oricărei circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestora considerând că, condamnarea la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru fiecare inculpat concordă cu scopul pedepsei reglementat de art. 52 C. pen.

Întrucât inculpaților nu li se permite a se bucura de bunurile de valoare achiziționate în legătură cu care nu au probat dobândirea onestă, acestea se consideră că trebuie a fi confiscate, cu atât mai mult cu cât sumele mari de bani câștigate din traficul ilicit de droguri de mare risc nu se mai găsesc.

Sentința a fost apelată de inculpați.

Inculpatul S.F.S. vizează redozarea pedepsei aplicate, apreciată prea severă.

Recursul inculpatei D.G. vizează achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În baza propriei evaluării a probelor cauzei prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a considerat că criticile formulate de inculpați sunt neîntemeiate.

În consecință, pe calea Deciziei penale nr. 215 A din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București s-au respins ca nefondate ambele apeluri.

În continuare împotriva deciziei s-a exercitat calea de atac a recursului de către aceleași persoane.

S-au invocat următoarele: nu s-a procedat la audierea martorului S.G., judecarea apelului s-a făcut cu respingerea cererii de pregătire a apărării, inculpații au fost privați astfel de o apărare eficientă, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra confiscării speciale a bunurilor indisponibilizate prin sechestru - se solicită astfel rejudecarea cauzei.

S-au ignorat criticile apărării cu privire la greșita condamnare, nu s-a realizat o examinare efectivă a cauzei - se solicită astfel pronunțarea unei soluții de achitare.

Nu s-a făcut dovada că bunurile confiscate au fost dobândite cu bani rezultați din traficul de droguri.

Pedepsele de câte 15 ani închisoare pentru fiecare inculpat au fost apreciate ca fiind mult prea aspre.

Instanța de recurs, în funcție de motivele invocate, cazurile de casare incidente, cu abordarea speței și prin prisma celor ce pot fi tratate din oficiu, reține următoarele:

Probatoriul administrat în cauză este concludent și pertinent atât în dovedirea existenței faptelor deduse judecății, cât și a săvârșirii lor cu vinovăție de către inculpați.

Astfel, inculpata D.G. s-a apărat constant că nu a știut ce conține pachetele găsite asupra ei, motivând că a făcut un serviciu unei persoane de altă cetățenie fără a-i dezvălui identitatea. Or, acest lucru este neverosimil, nu numai având în vedere întregul context infracțional, respectiv discuțiile și mesajele de tip SIM purtate de inculpați cu M.O. prin care au stabilit detaliile organizării mai multor transporturi de heroină din Turcia în România, ci și faptul că nu te deplasezi noaptea, în jurul orei 2:30 din Pantelimon, unde aceștia locuiesc în București pentru a prelua pachetul unui necunoscut nestabilindu-se, în prealabil nici ce vei face cu el ulterior.

Mai mult, inculpata știa că, concubinul său, coinculpatul S.F.S. este consumator de heroină și în condițiile lipsei unei activități licite era evident că acesta nu avea altă sursă de procurare.

De altfel, martorul audiat sub identitate protejată "P.A.", consumator de heroină a arătat că lua legătura telefonic cu inculpații pentru a-și cumpăra heroină utilizând pentru aceasta termenul de "euro", lucru confirmat și de numita L.G. care conform interceptărilor, convorbirilor telefonice, reiese că trebuia să se întâlnească cu inculpata pentru a-i remite cantitatea de 79 grame heroină.

De asemenea, interceptările convorbirilor telefonice au relevat nu numai că inculpata avea cunoștință despre trafic de heroină realizat de către concubinul său, coinculpatul S.F.S., dar și ea personal era implicată în vânzarea de heroină către consumatori, efectua plăți reprezentând contravaloarea heroinei către inculpatul M.O. prin intermediul soției acestuia, martora M.S.F..

Relevante sunt în acest sens discuțiile purtate între inculpați în 30 august 2009 când inculpatul S. îi solicită concubinei să pregătească dozele de heroină: "... Pregătește aia, să nu mai stea S., ai auzit? și cea dintre inculpată și martora M.S.F. în data de 16 august 2009, când trebuia să se întâlnească în apropierea Secției 7 Poliție pentru ca "să-ți dau și eu ceva".

În raport de aceste evidențe de netăgăduit, soluția de condamnare a inculpatei D.G. pentru infracțiunea dedusă judecății este bazată pe probe certe și indubitabile de vinovăție, aplicându-i-se o pedeapsă just cuantificată.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatul S.F.S., și în privința acestuia au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., aceasta fiind corespunzătoare pericolului faptei, circumstanțelor săvârșirii ei și antecedenței penale bogate.

Având în vedere că celelalte pedepse la care a fost condamnat anterior inculpatul nu și-au atins scopul, Curtea a apreciat cu just temei că se impune aplicarea unei pedepse mai ferme care să implice o perioadă mai mare de detenție, timp necesar pentru ca acesta să aibă timp să deceleze asupra conduitei sale sociale, scopul pedepsei instituit de disp. art. 52 C. pen. având pe lângă obiectivul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concluzionând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta pendinte cât și comportamentul făptuitorului, în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșiri unor fapte penale similare.

Reluarea activități infracționale după ce a suferit multiple condamnări pentru același gen de fapte săvârșite anterior, reprezintă un indice de incorigibilitate extremă a inculpatului, ce impune și o pedeapsă pe măsură, astfel că nu se justifică modificarea pedepselor aplicate inculpatului de instanța fondului, menținute și în apel.

Sub aspect probator, este de constatat că inculpatul S.F.S. a recunoscut constant traficul de droguri de mare risc în legătură cu care s-a organizat și a fost prins în flagrant și deținerea de droguri de mare risc, fără drept, în scopul consumului propriu. Nu a recunoscut însă celelalte acțiuni care intră în conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată, încercând să acrediteze ideea că toate tranzacțiile de heroină puse la punct prin telefon împreună cu martorul M.O. nu au fost decât angajamente neîndeplinite din partea celui din urmă (fie coletele primite nu conțineau heroină, fie nu mai primea coletele promise). Totodată, a încercat să o absolve de orice implicare pe inculpata D.G., susținând că nu avea cunoștință nici despre negocierile sale cu martorul M.O., nici despre scopul în care s-au deplasat în Autogara Filaret de pe raza sectorului 5, București, concubina sa nefăcând altceva decât un serviciu normal pentru relația în care se aflau, respectiv a condus mașina.

Instanța de fond a apreciat obiectiv că declarațiile ambilor inculpați sunt date pro causa, în contradicție vădită cu declarațiile martorilor M.O., M.I., M.S.F., "B.S.C." și "P.A." (ultimii martori cu identitate protejată), din care reiese că inculpații traficau diferite cantități de heroină către alți dealeri/consumatori de droguri, preferând să plaseze cât mai repede cantitățile de care dispuneau pentru a nu fi descoperiți de organele de urmărire penală cu ele, concomitent, încercând să își aleagă parteneri care să le confere atât siguranța obținerii câștigurilor ilicite, cât și pe aceea de a nu fi folosiți la organizarea de vânzări supravegheate de către poliție.

Teama de a nu fi prinși de către autorități a reieșit în mod clar din modul precaut în care își desfășurau acțiunile, din toate convorbirile telefonice purtate desprinzându-se în paralel și grija de a-și asigura tot timpul droguri pentru a nu pierde clienți.

În consecință probatoriul vast administrat a consfințit o stare de fapt corect individualizată de către instanța fondului, reluată și în apel, criticile din recurs pe acest palier juridic nefiind decât niște forțări din partea inculpaților în a tergiversa finalizarea cauzei, ansamblul probator fiind suficient și concludent pentru a se putea pronunța soluții în speță.

Tot o forțare procesuală este și solicitarea din recurs de a se constata că inculpații au fost privați de dreptul la apărare în apel. Astfel, în faza de prim control judiciar, derularea cauzei s-a concretizat în mai multe etape procesuale în cadrul cărora ambii inculpați au fost asistați de apărător ales. Este real că pe fond, în apel, avocații titulari au delegat în substituire pe avocat E.D. care s-a prezentat în instanță atât pentru termenul din 26 mai 2011 cât și ulterior pentru cel din 2 iunie 2011, interval de timp în care s-au depus și memorii, așa încât solicitarea amânării pentru pregătirea apărării nu a fost justificat primită de către instanță. De altfel, concluziile depuse în apel denotă o pregătire aprofundată a cauzei din partea avocatului, inculpații beneficiind în acest sens de o apărare calificată și efectivă.

Nu în ultimul rând, este de o extremă relevanță pentru justa soluționare a cauzei, calculul estimativ al beneficiilor infracționale ale inculpaților, corect evaluate de procuror - persoane în plină putere de muncă, oferind argumentul imposibilității angajării cu forme legale din pricina existenței de condamnări anterioare, precum și justificarea unei forme de întreținere din partea părinților inculpatei. Instanța de fond a reținut cu just temei că acumularea de valori însemnate (un imobil situat în orașul Pantelimon, un autoturism marca M.-B., o motocicletă marca Y., un autoturism marca J.G.C.) de către inculpați, de la eliberarea lor din penitenciar (luna iunie 2008, respectiv luna septembrie 2007), în condițiile economice descrise, este rodul unui rulaj de droguri de mare risc. Toate apărările invocate, inclusiv în recurs, raportat la aceste aspecte apar astfel ca superflue.

În consecință, recursurile de față fiind nefondate, decizia fiind pronunțată sub auspicii de deplină legalitate și temeinicie, pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, cu deducerea perioadelor executate de inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.F.S. și D.G. împotriva Deciziei penale nr. 215/A din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 9 decembrie 2009 la 16 decembrie 2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2011.

Procesat de GGC - CL