ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4151/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 17088/3/2011* (3639/2011), printre altele, s-a menținut starea de arest preventiv a apelanților inculpați P.E.J. și P.E.S.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 23/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: P.E.S., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic internațional ilicit de droguri de mare risc și uz de fals, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 291 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și P.E.J., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, trecere frauduloasă a frontierei și fals privind identitatea, în stare de concurs, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 293 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut că inculpatul P.E.J., în cursul anului 2009, a pătruns fraudulos pe teritoriul României din Irlanda, folosindu-se de un pașaport fals pe numele K.P., de asemenea a comandat din Iran și a dispus transportul din acea țară via Dubai și Amsterdam până în România a cantității de circa 80 grame heroină, iar la data de 09 februarie 2011 l-a trimis pe fratele său, inculpatul P.E.S. să ridice coletul ce conținea cantitatea de heroină sus-menționată, punându-i la dispoziție un pașaport fals pe numele K.P., împrejurare în care, la data de 09 februarie 2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul P.E.S. a ridicat coletul conținând circa 80 grame heroină de la investigatorul sub acoperire "A.S." - nume de cod, despre care a avut reprezentarea că este un angajat al serviciului de curierat rapid, respectiv al poștei, folosindu-se cu bună știință de un pașaport fals pe numele K.P., fiind prins în flagrant la ieșirea din complexul D.R. de lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 748 din 26 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.E.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.E.S. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 09 februarie 2011 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.E.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de două luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.E.J. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 09 februarie 2011 la zi.

În baza disp. art. 118 lit. f) C. pen., art. 17 și 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 47,02 gr. heroină - proba nr. I și 2,35 gr.heroină - proba nr. II (dovada seria din 17 februarie 2011 emisă de I.G.P.R./D.C.J.S.E.O.

Examinând măsura în procedura instituită de art. 160

b

C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă pe deplin, întrucât nu au intervenit modificări de natură a conchide că s-ar fi schimbat sau ar fi încetat aceste temeiuri, existând în continuare indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile deduse judecății, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și subzistă temerea rezonabilă că, față de natura și gravitatea faptelor, de împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, de starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc și recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericolul concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.E.S. și P.E.J., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpați, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și curtea de apel.

Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba persană se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.E.S. și P.E.J. împotriva Încheierii din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 17088/3/2011* (3639/2011).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba persană se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2011.