ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 734/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din data de 07 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6991/108/2010, s-au admis cererile de amânare formulate de inculpații A.G., V.M., O.C.L.R.U.C., C.I.M. și M.C.F. pentru angajare de apărători aleși și pregătirea apărării. În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată cererea inculpatului M.M.D. privind revocarea măsurii arestării preventive. În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate cererile inculpaților D.D.V., B.A.M., R.U.C., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M. și D.D.G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În baza art. 300 1 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. și D.D.G., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 07 aprilie 2011. S-a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. și D.D.G., Curtea de Apel Timișoara a constatat, pentru considerentele ce urmează, că se impune menținerea măsurii amintite.

Potrivit dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând, prin încheiere motivată, fie revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, fie menținerea arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.

Luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Din coroborarea celor două texte de lege amintite rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În speță, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza judecății (în primă instanță) rezultă indicii temeinice care justifică în prezent bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu, pentru care prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare. Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpaților rezultă din natura și gravitatea faptelor imputate (inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 – pentru toți cei 14 inculpați amintiți; șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen.

– pentru toți inculpații amintiți, cu excepția inculpaților K., L. și B.; tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 C. pen. – pentru inculpații D.D.V., L.L., K.I.A., B.A.M., M.M.D., F.I.V., R.U.C. și D.D.G.; tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 lit. a), b) C. pen. – pentru inculpatul M.E.A.; favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. – pentru inculpații F. și R.; denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen. – pentru inculpatul F.), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reținută în actul de sesizare (atât al inculpaților, cât și al persoanelor vătămate), rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni de către un număr mare de persoane.

Se observă așadar că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. Instanța de apel nu își poate însuși argumentele apărării în sensul că termenul rezonabil al măsurii arestării preventive ar fi fost depășit deoarece inculpații sunt arestați din luna ianuarie 2009. Caracterul rezonabil al duratei arestării preventive nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii. Așa cum se desprinde și din jurisprudența C.E.D.O., trebuie avute în vedere și alte criterii, cum ar fi miza procesului și complexitatea cauzei. În speță, pe lângă durata arestării, este necesar să se ia în considerare și complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în judecată și al faptelor imputate), precum și miza procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzați inculpații fiind mari și foarte mari).

Față de cele reținute, s-a considerat și că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpați, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorilor ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților. De asemenea, instanța a remarcat faptul că statul are obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte îndreptate împotriva vieții, libertății și patrimoniului cetățeanului, a unor relații privind conviețuirea socială sau a activității de înfăptuire a justiției, valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală.

Pentru aceleași considerente care vizează menținerea arestării preventive s-a apreciat că această măsură nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsură procesuală, conform considerentelor expuse anterior, neexistând garanții că luarea unor măsuri neprivative de libertate față de cei 14 inculpați menționați ar asigura buna desfășurare a procesului penal. Așa fiind, în baza art. 139 alin. (1) și (2) C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate cererea inculpatului M.M.D. privind revocarea măsurii arestării preventive și cererile inculpaților D.D.V., B.A.M., R.U.C., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M. și D.D.G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, iar în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen. va fi menținută starea de arest a inculpaților apelanți M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. și D.D.G., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 07 aprilie 2011. II. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat recurs inculpații D.M., R.U.C. și K.I.A., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și cu ocazia rejudecării a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea acestora în stare de libertate, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu se mai impun.

Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate de inculpații D.M., R.U.C. și K.I.A. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât în mod legal și temeinic instanța de apel la Curtea de Apel Timișoara, învestită cu soluționarea apelului declarat de cei trei inculpați nominalizați împotriva sentinței penale nr. 402 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Arad, a statuat, în temeiul art. 300 2 C. proc.

pen. raportat la art. 160 b C. proc. pen., menținerea în cauză a temeiurilor de fapt ce au determinat luarea măsurii preventive în cauză, existând indicii temeinice care justifică și în prezent bănuiala rezonabilă că cei trei inculpați au săvârșit faptele imputate prin rechizitoriul scris, pentru care instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare constând în esență în aceea că, în cursul anului 2008, inculpatul R.U.C. împreună cu inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G., au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au sprijinit ulterior și inculpații M.E.A. zis „E.”, „C.”, „N.”, M.C.F., M.M.D. zis „D.”, D.M.

zis „B.”, S.V.C., D.C.M., D.D.V., D.D.G., precum și alți învinuiți și făptuitori, în scopul comiterii infracțiunilor de tâlhărie și șantaj, toate subsumate aceluiași scop final, respectiv obținerea de beneficii materiale, sens în care, prin întrebuințare de violențe (loviri cu pumnii și picioarele) și amenințări (cu moartea) folosind în acest sens arme albe (bâte tip „base-ball” și cuțite ori săbii) ori chiar arme de foc (pistoale), au constrâns mai multe părți vătămate din municipiul Arad și din județul Arad să le dea sume importante de bani (în Euro), în schimbul cărora oferindu-le „protecție” față de eventuale alte persoane care ar atenta la bunurile, integritatea corporală ori chiar viața lor și a familiilor lor.

Grupul infracțional organizat îl are drept lider pe inculpatul R.U.C. zis „Î.” zis „V.T.” zis „M.V.”; drept „locotenenții” pe inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G., iar ca membrii ai grupării (executanți) pe inculpații M.E.A. zis „E., C. și N.”, M.C.F., M.M.D. zis „D.”, D.M. zis „B.”, S.V.C., D.D.V., D.C.M., D.D.G., precum și alți învinuiți și făptuitori. Faptele reținute în sarcina grupului infracțional organizat sunt următoarele: a) în perioada 17-22 iulie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., l-au constrâns pe martorul I.C. (audiat în condițiile art. 86 1 C. proc. pen.) să le dea suma de 5.000 Euro (după ce inițial i-au cerut suma de 20.000 Euro), iar apoi să le „vândă” un imobil în valoare de 36.800 Euro; b) în perioada octombrie-noiembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au încercat să o constrângă pe partea vătămată C.A.V.

să le dea suma de 5.000 Euro, după ce anterior i-au pretins suma de 10.000 Euro, drept „taxă de șmecher” c) la data de 25 noiembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au constrâns o parte vătămată (până în prezent rămasă neidentificată) să le dea suma de 10.000 Euro; d) la data de 28 noiembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., l-au constrâns pe martorul S.I. (audiat în condițiile art. 86 1 C. proc. pen.) să le dea suma de 18.000 Euro; e) la data de 04 decembrie 2008, în condițiile art.194 alin. (1) C. pen., au constrâns o parte vătămată (până în prezent rămasă neidentificată) să le dea suma de 16.000 Euro; f) în perioada 28 noiembrie 2008 – 10 decembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au încercat să îl constrângă pe martorul P.C.

(audiat în condițiile art. 86 1 C. proc. pen.) să le dea suma de 45.000 Euro; g) la data de 12 decembrie 2008, prin întrebuințarea de violențe și amenințări într-un loc public, având asupra lor arme de foc și arme albe, l-au constrâns pe martorul C.M. (audiat în condițiile art. 86 1 C. proc. pen.) să le dea suma de 4.800 Euro; în acest context, au preluat „o datorie” de 5.000 Euro pe care C.M. o avea de recuperat de la o altă persoană; h) în cursul lunii decembrie 2008, înainte de sărbătorile de Crăciun, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 180 alin. (1) C. pen., au încercat să-l determine pe martorul C.M. (audiat în condițiile art. 86 1 C. proc. pen.) să plătească taxă de protecție pe motiv că toată lumea din cartier plătește.

În total, sumele de bani obținute de gruparea infracțională condusă de inculpatul R.U.C. din comiterea infracțiunilor mai sus-arătate se ridică la 95.600 Euro. În cursul anului 2008, inculpatul R.U.C. împreună cu inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G. au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și sprijinit ulterior și inculpații M.E.A. zis „E.”, „C.”, „N.”, M.C.F., M.M.D. zis „D.”, D.M. zis „B.”, D.C.M., D.D.V., D.D.G., B.A.M., L.L. și K.I.A., precum și alți învinuiți și făptuitori, în scopul comiterii de infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății (lovire sau alte violențe - art. 180 alin. (1) și alin. (2) C. pen., vătămare corporală – art. 181 C. pen.

și vătămare corporală gravă – art. 182 C. pen.), ori chiar infracțiuni contra vieții (art.20 C. pen. raportat la art.175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.), comițând mai multe acte materiale față de mai multe victime, ce intră în latura obiectivă a infracțiunilor mai sus-arătate, fiind identificați și audiați și martori în acest sens, toate subsumate aceluiași scop, tendința de supremație la nivelul municipiului și județului Arad pe diferite segmente infracționale. Faptele reținute în sarcina grupului infracțional organizat sunt următoarele: a) în cursul anului 2008, în mai multe rânduri, au exercitat amenințări cu moartea asupra părții vătămate C.A.V., concubinei acesteia D.S., a fiicei acestora D.A.E.

în vârstă de 9 ani, folosind în acest sens arme albe (bâte tip „base ball”, săbii) și arme de foc (pistoale), creându-le părții vătămate și familiei acesteia un sentiment permanent de insecuritate la adresa integrității corporale sau chiar a vieții; b) în data de 14 iulie 2008, în jurul orelor 01 30 , pe str. S. din municipiul Arad, au aplicat mai multe lovituri în zona feței și a corpului, cu pumnii, picioarele și arme albe (cuțite), părții vătămate B.I.; c) în data de 28 septembrie 2008, în jurul orelor 04 00 , în incinta localului „N.N.” de pe ștrandul Neptun din municipiul Arad, prin folosire de arme albe (cuțite) au aplicat multiple lovituri la nivelul corpului, părților vătămate P.M. și M.S.; d) în data de 05 decembrie 2008, în jurul orelor 19 00 , prin folosirea de arme albe (cuțite, bâte tip „bass-ball”) au aplicat multiple lovituri la nivelul capului și corpului, părților vătămate S.A.S.

și S.I. zis F.; e) în noaptea de 13 decembrie 2008, în jurul orelor 03 00 , în barul „G.F.” din Arad, prin folosire de arme albe (cuțite), au aplicat mai multe lovituri la nivelul capului și corpului părților vătămate I.M. și I.G. și totodată au deposedat pe partea vătămată I.M., prin smulgere, de un lanț din aur de 90 de grame, model „Maroco”; f) în noaptea de 22/23 decembrie 2008, în jurul orelor 02 00 , prin folosirea de arme albe (bâte, baston telescopic și răngi) au aplicat lovituri multiple la nivelul corpului asupra părților vătămate D.I., L.I.G.

și K.A.C.; g) în data de 09 ianuarie 2009, în jurul orelor 09 00 , l-au amenințat cu moartea pe partea vătămată M.I.D., în incinta stației Peco Rompetrol (Aradtim) situată la piciorul podului din zona 300 Micalaca din municipiul Arad; h) în cursul lunii ianuarie 2009 au organizat și pus în aplicare planul criminal de eliminare fizică a victimei M.F.D., fapt petrecut în data de 10 ianuarie 2009, orele 23 20 , pe str. R. din municipiul Arad, în fața blocului 1-2, soldat cu multiple plăgi înjunghiate penetrante la nivelul capului, toracelui și membrelor și care, potrivit criteriologiei medico-legale, au pus în primejdie viața victimei (raportul de constatare medico-legală nr. 23/A/3 din 12 ianuarie 2009, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad).

Cu aceeași ocazie, i-au aplicat mai multe lovituri cu bâte la nivelul corpului părții vătămate P.F., ce au produs leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale. Concomitent, în cauză subzistă și temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiași măsuri preventive față de recurenții inculpați relative la cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind întrunite cumulativ ambele condiții ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, este de menționat că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt sancționate cu pedepse până la 20 ani închisoare, fapt ce vine în confirmarea aspectului că faptele penale imputate inculpaților prezintă un pericol social deosebit de ridicat. În ceea ce privește temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a recurenților inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se reține că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă; nu de puține ori acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția (cei care concură la înfăptuirea ei), nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Prin urmare, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social – ca trăsătură esențială a infracțiunii – aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Așadar, existența pericolului public rezultă, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor infracțiuni de o gravitate ridicată, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți că au comis astfel de fapte. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M., R.U.C. și K.I.A. împotriva încheierii din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6991/108/2010. Obligă recurentul inculpat R.U.C. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați D.M. și K.I.A. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2011.