ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 734/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 734/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin încheierea de ședință din data

de 07 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 6991/108/2010, s-au admis cererile de amânare formulate de

inculpații A.G., V.M., O.C.L.R.U.C., C.I.M. și M.C.F. pentru angajare de

apărători aleși și pregătirea apărării.

În baza art. 139 alin. (2) C. proc.

pen., s-a respins, ca nefondată cererea inculpatului M.M.D. privind revocarea

măsurii arestării preventive.

În baza art. 139 alin. (1) C. proc.

pen., s-au respins ca nefondate cererile inculpaților D.D.V., B.A.M., R.U.C., M.M.D.,

S.V.C., F.I.V., C.I.M. și D.D.G. privind înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În baza art. 300

1

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea

de arest a inculpaților apelanți M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M.,

M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. și D.D.G., urmând ca legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de

expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 07 aprilie 2011.

S-a reținut că, verificând

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M.E.A., D.M.,

D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C.

și D.D.G., Curtea de Apel Timișoara a constatat, pentru considerentele ce

urmează, că se impune menținerea măsurii amintite.

Potrivit dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul

este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul

judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând, prin

încheiere motivată, fie revocarea arestării preventive și punerea de îndată în

libertate a inculpatului, dacă instanța constată că arestarea preventivă este

nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat

sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, fie

menținerea arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate.

Luarea, prelungirea și menținerea

măsurii arestării preventive au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 143

raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Din coroborarea celor două texte de

lege amintite rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura

arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau

indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală;

legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață

sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să

rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică.

În speță, din mijloacele

de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza judecății (în primă

instanță) rezultă indicii temeinice care justifică în prezent bănuiala

rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora prin

rechizitoriu, pentru care prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare.

Pericolul social concret pentru

ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpaților

rezultă din natura și gravitatea faptelor imputate (inițierea sau constituirea

unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a

unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 – pentru toți

cei 14 inculpați amintiți; șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen. – pentru toți

inculpații amintiți, cu excepția inculpaților K., L. și B.; tentativă de omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 C. pen. – pentru

inculpații D.D.V., L.L., K.I.A., B.A.M., M.M.D., F.I.V., R.U.C. și D.D.G.;

tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin.

(2)

1

lit. a), b) C. pen. – pentru inculpatul M.E.A.; favorizarea infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen. – pentru inculpații F. și R.; denunțare

calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen. – pentru inculpatul F.),

numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reținută în actul de

sesizare (atât al inculpaților, cât și al persoanelor vătămate), rezonanța

socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni de către un

număr mare de persoane.

Se observă așadar că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Instanța de apel nu își poate însuși

argumentele apărării în sensul că termenul rezonabil al măsurii arestării preventive

ar fi fost depășit deoarece inculpații sunt arestați din luna ianuarie 2009.

Caracterul rezonabil al duratei arestării preventive nu se analizează doar prin

prisma timpului scurs de la data luării măsurii. Așa cum se desprinde și din

jurisprudența C.E.D.O., trebuie avute în vedere și alte criterii, cum ar fi

miza procesului și complexitatea cauzei. În speță, pe lângă durata arestării,

este necesar să se ia în considerare și complexitatea cauzei (numărul mare al

persoanelor trimise în judecată și al faptelor imputate), precum și miza

procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzați

inculpații fiind mari și foarte mari).

Față de cele reținute, s-a

considerat și că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja săvârșirea unor

fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către

inculpați, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a

făptuitorilor ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.

De asemenea, instanța a remarcat

faptul că statul are obligația pozitivă de a adopta o legislație penală,

dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze

comiterea de fapte îndreptate împotriva vieții, libertății și patrimoniului

cetățeanului, a unor relații privind conviețuirea socială sau a activității de

înfăptuire a justiției, valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală.

Pentru aceleași considerente care

vizează menținerea arestării preventive s-a apreciat că această măsură nu poate

fi revocată sau înlocuită cu altă măsură procesuală, conform considerentelor

expuse anterior, neexistând garanții că luarea unor măsuri neprivative de

libertate față de cei 14 inculpați menționați ar asigura buna desfășurare a

procesului penal.

Așa fiind, în baza art. 139 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate cererea inculpatului M.M.D.

privind revocarea măsurii arestării preventive și cererile inculpaților D.D.V.,

B.A.M., R.U.C., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M. și D.D.G. privind înlocuirea măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara,

iar în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen. va fi menținută starea de arest a inculpaților apelanți M.E.A., D.M.,

D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C.

și D.D.G., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să

fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv

data de 07 aprilie 2011.

II. Împotriva acestei încheieri de

ședință au declarat recurs inculpații D.M., R.U.C. și K.I.A., criticând-o ca

netemeinică, solicitând casarea acesteia și cu ocazia rejudecării a se dispune

revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea acestora în

stare de libertate, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei

măsuri nu se mai impun.

Examinând actele și lucrările dosarului,

încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și din

oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate de

inculpații D.M., R.U.C. și K.I.A. se privesc ca nefondate și urmează a fi

respinse ca atare, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal și

temeinic instanța de apel la Curtea de Apel Timișoara, învestită cu

soluționarea apelului declarat de cei trei inculpați nominalizați împotriva

sentinței penale nr. 402 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Arad, a statuat, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen., menținerea în cauză a temeiurilor de fapt ce au determinat

luarea măsurii preventive în cauză, existând indicii temeinice care justifică

și în prezent bănuiala rezonabilă că cei trei inculpați au săvârșit faptele

imputate prin rechizitoriul scris, pentru care instanța de fond a pronunțat o

hotărâre de condamnare constând în esență în aceea că, în cursul anului 2008,

inculpatul R.U.C. împreună cu inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G., au inițiat

și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au

sprijinit ulterior și inculpații M.E.A. zis „E.”, „C.”, „N.”, M.C.F., M.M.D.

zis „D.”, D.M. zis „B.”, S.V.C., D.C.M., D.D.V., D.D.G., precum și alți

învinuiți și făptuitori, în scopul comiterii infracțiunilor de tâlhărie și

șantaj, toate subsumate aceluiași scop final, respectiv obținerea de beneficii

materiale, sens în care, prin întrebuințare de violențe (loviri cu pumnii și

picioarele) și amenințări (cu moartea) folosind în acest sens arme albe (bâte

tip „base-ball” și cuțite ori săbii) ori chiar arme de foc (pistoale), au

constrâns mai multe părți vătămate din municipiul Arad și din județul Arad să

le dea sume importante de bani (în Euro), în schimbul cărora oferindu-le

„protecție” față de eventuale alte persoane care ar atenta la bunurile,

integritatea corporală ori chiar viața lor și a familiilor lor.

Grupul infracțional organizat îl are

drept lider pe inculpatul R.U.C. zis „Î.” zis „V.T.” zis „M.V.”; drept

„locotenenții” pe inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G., iar ca membrii ai

grupării (executanți) pe inculpații M.E.A. zis „E., C. și N.”, M.C.F., M.M.D.

zis „D.”, D.M. zis „B.”, S.V.C., D.D.V., D.C.M., D.D.G., precum și alți

învinuiți și făptuitori.

Faptele reținute în

sarcina grupului infracțional organizat sunt următoarele:

a) în perioada 17-22 iulie 2008, în

condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., l-au constrâns pe martorul I.C. (audiat

în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să le dea suma de 5.000 Euro

(după ce inițial i-au cerut suma de 20.000 Euro), iar apoi să le „vândă” un

imobil în valoare de 36.800 Euro;

b) în perioada octombrie-noiembrie

2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au încercat să o constrângă pe

partea vătămată C.A.V. să le dea suma de 5.000 Euro, după ce anterior i-au

pretins suma de 10.000 Euro, drept „taxă de șmecher”

c) la data de 25 noiembrie 2008, în

condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au constrâns o parte vătămată (până în

prezent rămasă neidentificată) să le dea suma de 10.000 Euro;

d) la data de 28 noiembrie 2008, în

condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., l-au constrâns pe martorul S.I. (audiat

în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să le dea suma de 18.000 Euro;

e) la data de 04 decembrie 2008, în

condițiile art.194 alin. (1) C. pen., au constrâns o parte vătămată (până în

prezent rămasă neidentificată) să le dea suma de 16.000 Euro;

f) în perioada 28 noiembrie 2008 –

10 decembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au încercat să îl

constrângă pe martorul P.C. (audiat în condițiile art. 86

1

C. proc.

pen.) să le dea suma de 45.000 Euro;

g) la data de 12 decembrie 2008,

prin întrebuințarea de violențe și amenințări într-un loc public, având asupra

lor arme de foc și arme albe, l-au constrâns pe martorul C.M. (audiat în

condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să le dea suma de 4.800 Euro; în

acest context, au preluat „o datorie” de 5.000 Euro pe care C.M. o avea de

recuperat de la o altă persoană;

h) în cursul lunii decembrie 2008,

înainte de sărbătorile de Crăciun, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen. și

art. 180 alin. (1) C. pen., au încercat să-l determine pe martorul C.M. (audiat

în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să plătească taxă de protecție

pe motiv că toată lumea din cartier plătește.

În total, sumele de bani obținute de

gruparea infracțională condusă de inculpatul R.U.C. din comiterea

infracțiunilor mai sus-arătate se ridică la 95.600 Euro.

În cursul anului 2008, inculpatul R.U.C.

împreună cu inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G. au inițiat și constituit un

grup infracțional organizat, la care au aderat și sprijinit ulterior și

inculpații M.E.A. zis „E.”, „C.”, „N.”, M.C.F., M.M.D. zis „D.”, D.M. zis „B.”,

D.C.M., D.D.V., D.D.G., B.A.M., L.L. și K.I.A., precum și alți învinuiți și făptuitori,

în scopul comiterii de infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății

(lovire sau alte violențe - art. 180 alin. (1) și alin. (2) C. pen., vătămare

corporală – art. 181 C. pen. și vătămare corporală gravă – art. 182 C. pen.),

ori chiar infracțiuni contra vieții (art.20 C. pen. raportat la art.175 alin.

(1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.),

comițând mai multe acte materiale față de mai multe victime, ce intră în latura

obiectivă a infracțiunilor mai sus-arătate, fiind identificați și audiați și

martori în acest sens, toate subsumate aceluiași scop, tendința de supremație

la nivelul municipiului și județului Arad pe diferite segmente infracționale.

Faptele reținute în sarcina grupului

infracțional organizat sunt următoarele:

a) în cursul anului 2008, în mai

multe rânduri, au exercitat amenințări cu moartea asupra părții vătămate C.A.V.,

concubinei acesteia D.S., a fiicei acestora D.A.E. în vârstă de 9 ani, folosind

în acest sens arme albe (bâte tip „base ball”, săbii) și arme de foc

(pistoale), creându-le părții vătămate și familiei acesteia un sentiment

permanent de insecuritate la adresa integrității corporale sau chiar a vieții;

b) în data de 14 iulie 2008, în

jurul orelor 01

30

, pe str. S. din municipiul Arad, au aplicat mai

multe lovituri în zona feței și a corpului, cu pumnii, picioarele și arme albe

(cuțite), părții vătămate B.I.;

c) în data de 28

septembrie 2008, în jurul orelor 04

00

, în incinta localului „N.N.”

de pe ștrandul Neptun din municipiul Arad, prin folosire de arme albe (cuțite)

au aplicat multiple lovituri la nivelul corpului, părților vătămate P.M. și M.S.;

d) în data de 05 decembrie 2008, în

jurul orelor 19

00

, prin folosirea de arme albe (cuțite, bâte tip

„bass-ball”) au aplicat multiple lovituri la nivelul capului și corpului,

părților vătămate S.A.S. și S.I. zis F.;

e) în noaptea de 13

decembrie 2008, în jurul orelor 03

00

, în barul „G.F.” din Arad, prin

folosire de arme albe (cuțite), au aplicat mai multe lovituri la nivelul capului

și corpului părților vătămate I.M. și I.G. și totodată au deposedat pe partea

vătămată I.M., prin smulgere, de un lanț din aur de 90 de grame, model

„Maroco”;

f) în noaptea de 22/23 decembrie 2008,

în jurul orelor 02

00

, prin folosirea de arme albe (bâte, baston

telescopic și răngi) au aplicat lovituri multiple la nivelul corpului asupra

părților vătămate D.I., L.I.G. și K.A.C.;

g) în data de 09 ianuarie 2009, în

jurul orelor 09

00

, l-au amenințat cu moartea pe partea vătămată M.I.D.,

în incinta stației Peco Rompetrol (Aradtim) situată la piciorul podului din

zona 300 Micalaca din municipiul Arad;

h) în cursul lunii ianuarie 2009 au

organizat și pus în aplicare planul criminal de eliminare fizică a victimei M.F.D.,

fapt petrecut în data de 10 ianuarie 2009, orele 23

20

, pe str. R.

din municipiul Arad, în fața blocului 1-2, soldat cu multiple plăgi înjunghiate

penetrante la nivelul capului, toracelui și membrelor și care, potrivit

criteriologiei medico-legale, au pus în primejdie viața victimei (raportul de

constatare medico-legală nr. 23/A/3 din 12 ianuarie 2009, eliberat de Serviciul

Județean de Medicină Legală Arad). Cu aceeași ocazie, i-au aplicat mai multe

lovituri cu bâte la nivelul corpului părții vătămate P.F., ce au produs leziuni

vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Concomitent, în cauză subzistă și

temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiași măsuri preventive față de

recurenții inculpați relative la cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148

alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind întrunite cumulativ ambele condiții ce

trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și

temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a

săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită

pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui

probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, este de menționat

că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt sancționate cu pedepse

până la 20 ani închisoare, fapt ce vine în confirmarea aspectului că faptele

penale imputate inculpaților prezintă un pericol social deosebit de ridicat.

În ceea ce privește temeiul de

arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la

existența unor probe certe că lăsarea în libertate a recurenților inculpați

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se reține că la stabilirea

pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate

de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă; nu de puține ori

acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de

insecuritate, credința că justiția (cei care concură la înfăptuirea ei), nu

acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Prin urmare, deși pericolul pentru

ordinea publică nu se confundă cu pericolul social – ca trăsătură esențială a

infracțiunii – aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea

publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.

Așadar, existența pericolului public

rezultă, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt

învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor infracțiuni de o

gravitate ridicată, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către

alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți că au

comis astfel de fapte.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M.,

R.U.C. și K.I.A. împotriva încheierii din 7 februarie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6991/108/2010.

Obligă

recurentul inculpat R.U.C. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă

recurenții inculpați D.M. și K.I.A. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2011.