ÎCCJ, decizie (scj.ro #83850)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83850) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație în anulare
întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Decizie prin care s-a
respins recursul împotriva încheierii de menținere a arestării preventive.
Termenul de introducere a contestației în anulare
Cuprins
pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare
de atac. Contestația în anulare
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
-
contestație în anulare
-
termenul
de introducere a contestației în anulare
C.
proc. pen.,
art. 388 alin. (1)
Contestația în anulare întemeiată numai pe dispozițiile art. 386
lit. a) C. proc. pen., formulată de persoana arestată preventiv contra deciziei
prin care s-a respins recursul împotriva încheierii de menținere a arestării
preventive, se introduce, potrivit art. 388 alin. (1) din același cod, în
termen de 10 zile de la data la care instanța a respins recursul cu privire la
menținerea arestării preventive.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2203 din 30 mai 2011
Prin decizia nr. 734 din 24
februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, au fost
respinse recursurile formulate de inculpații D.M., R.U. și K.I. împotriva
încheierii din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală.
Prin
încheierea de ședință din data de 7 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, s-au admis cererile de amânare formulate de
inculpații A.G., V.M., O.C., R.U., C.I. și M.C. pentru angajare de apărători
aleși și pregătirea apărării.
În baza
art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea
inculpatului M.M. privind revocarea măsurii arestării preventive.
În baza
art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, cererile
inculpaților D.D., B.A., R.U., M.M., S.V., F.I., C.I. și D.D. privind
înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea sau țara.
În baza
art. 300
2
raportat la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen.,
s-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți M.E., D.M., D.D., D.C.,
L.L., K.I., B.A., M.C., M.M., S.V., F.I., C.I., R.U. și D.D., urmând ca
legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată
înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 7
aprilie 2011.
Împotriva
acestei încheieri de ședință au declarat recurs inculpații D.M., R.U. și K.I.,
criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și, cu ocazia
rejudecării, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților
și judecarea acestora în stare de libertate, arătând că temeiurile care au stat
la baza luării acestei măsuri nu se mai impun.
Examinând
actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de
critică invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd
dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de
Casație și Justiție a avut în vedere că recursurile declarate de inculpații
D.M., R.U. și K.I. se privesc ca nefondate și au fost respinse, ca atare, în
baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva
acestei decizii, contestatorul R.U. a formulat contestație în anulare, invocând
aspectul că recursul declarat împotriva încheierii de menținere a arestării
sale preventive a fost judecat în data de 24 februarie 2011, fără ca procedura
cu părțile să fie îndeplinită conform legii, astfel încât nu a fost prezent și
nu a putut să-și formuleze apărări în cauză.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, procedând la examinarea în principiu a
contestației în anulare promovată de contestatorul R.U. în scopul constatării
îndeplinirii condițiilor de fond și de formă cerute de lege, apreciază că
cererea se referă la o hotărâre penală definitivă supusă contestației în
anulare, se întemeiază pe un caz din cele prevăzute în mod expres și limitativ
în art. 386 C. proc. pen.
În ceea
ce privește, însă, termenul în care cererea a fost făcută, Înalta Curte de
Casație și Justiție observă că acesta nu satisface cerințele art. 388 alin. (1)
C. proc. pen.
Prevederile
invocate statuează că cererea de contestație în anulare pentru motivele arătate
în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen. poate fi introdusă de către
persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la
începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 zile de la
pronunțarea hotărârii a cărei anulare se cere.
Prin
urmare, în prezenta cauză, termenul de 10 zile în care contestatorul R.U. avea
posibilitatea de a formula contestație în anulare curge de la data de 24
februarie 2011, având în vedere că la acea dată instanța de recurs a respins
recursul său cu privire la menținerea stării de detenție provizorie.
Observând
actele dosarului se poate constata că petentul a formulat contestație în
anulare la 31 martie 2011.
O
asemenea constatare atrage respingerea în principiu a contestației în anulare,
împiedicând judecarea ei pe fond.
Procedura
examinării în principiu a fost considerată de către legiuitor necesară datorită
caracterului definitiv al hotărârii atacate, care nu poate fi afectat de o
cerere de contestație în anulare ce nu întrunește condițiile de fond și de
formă prevăzute de lege, astfel încât abia după ce se constată îndeplinirea
acestor condiții devine admisibilă în principiu prin procedura de judecată a
contestației, în sensul evaluării cu privire la existența unuia din cazurile în
temeiul cărora poate fi admisă.
În virtutea considerentelor ce
preced, Înalta Curte de Casație și Justiția a respins, ca inadmisibilă,
contestația în anulare formulată de contestatorul R.U. împotriva deciziei nr.
734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția
penală.