ÎCCJ, decizie (scj.ro #83850)

Contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Decizie prin care s-a respins recursul împotriva încheierii de menținere a arestării preventive. Termenul de introducere a contestației în anulare Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație în anulare - termenul de introducere a contestației în anulare C. proc. pen., art. 388 alin. (1) Contestația în anulare întemeiată numai pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., formulată de persoana arestată preventiv contra deciziei prin care s-a respins recursul împotriva încheierii de menținere a arestării preventive, se introduce, potrivit art. 388 alin. (1) din același cod, în termen de 10 zile de la data la care instanța a respins recursul cu privire la menținerea arestării preventive.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2203 din 30 mai 2011 Prin decizia nr. 734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, au fost respinse recursurile formulate de inculpații D.M., R.U. și K.I. împotriva încheierii din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală. Prin încheierea de ședință din data de 7 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, s-au admis cererile de amânare formulate de inculpații A.G., V.M., O.C., R.U., C.I. și M.C. pentru angajare de apărători aleși și pregătirea apărării. În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului M.M. privind revocarea măsurii arestării preventive.

În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, cererile inculpaților D.D., B.A., R.U., M.M., S.V., F.I., C.I. și D.D. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți M.E., D.M., D.D., D.C., L.L., K.I., B.A., M.C., M.M., S.V., F.I., C.I., R.U. și D.D., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 7 aprilie 2011. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat recurs inculpații D.M., R.U.

și K.I., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și, cu ocazia rejudecării, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea acestora în stare de libertate, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu se mai impun. Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de critică invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere că recursurile declarate de inculpații D.M., R.U. și K.I. se privesc ca nefondate și au fost respinse, ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii, contestatorul R.U. a formulat contestație în anulare, invocând aspectul că recursul declarat împotriva încheierii de menținere a arestării sale preventive a fost judecat în data de 24 februarie 2011, fără ca procedura cu părțile să fie îndeplinită conform legii, astfel încât nu a fost prezent și nu a putut să-și formuleze apărări în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție, procedând la examinarea în principiu a contestației în anulare promovată de contestatorul R.U. în scopul constatării îndeplinirii condițiilor de fond și de formă cerute de lege, apreciază că cererea se referă la o hotărâre penală definitivă supusă contestației în anulare, se întemeiază pe un caz din cele prevăzute în mod expres și limitativ în art. 386 C. proc.

pen. În ceea ce privește, însă, termenul în care cererea a fost făcută, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că acesta nu satisface cerințele art. 388 alin. (1) C. proc. pen. Prevederile invocate statuează că cererea de contestație în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen. poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 zile de la pronunțarea hotărârii a cărei anulare se cere. Prin urmare, în prezenta cauză, termenul de 10 zile în care contestatorul R.U. avea posibilitatea de a formula contestație în anulare curge de la data de 24 februarie 2011, având în vedere că la acea dată instanța de recurs a respins recursul său cu privire la menținerea stării de detenție provizorie.

Observând actele dosarului se poate constata că petentul a formulat contestație în anulare la 31 martie 2011. O asemenea constatare atrage respingerea în principiu a contestației în anulare, împiedicând judecarea ei pe fond. Procedura examinării în principiu a fost considerată de către legiuitor necesară datorită caracterului definitiv al hotărârii atacate, care nu poate fi afectat de o cerere de contestație în anulare ce nu întrunește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, astfel încât abia după ce se constată îndeplinirea acestor condiții devine admisibilă în principiu prin procedura de judecată a contestației, în sensul evaluării cu privire la existența unuia din cazurile în temeiul cărora poate fi admisă.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiția a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.U. împotriva deciziei nr. 734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.