ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2357/2010

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Buftea, secția penală, prin sentința penală nr. 124 din 10

aprilie 2009 i-a condamnat printre alții pe inculpații:

- D.D., la 9 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea

art. 74 lit. c) și art. 75 alin. (2) C. pen. și

- M.M., la 9 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (2) și alin.

(2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. c), art. 75 alin. (2) și art. 80 C. pen. și 2

luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 271 alin. (4) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 80 C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul M.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

Tribunalul București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 208/A din 31 martie 2010, a respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpați.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având de

soluționat recursurile declarate de inculpați, prin încheierea de

ședință din 26 mai 2010, din oficiu în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

C. proc. pen. a verificat legalitatea și

temeinicia măsurii arestării și a menținut-o.

A amânat cauza pentru ca inculpații

să-și angajeze apărători.

Împotriva încheierii au declarat recurs

inculpații D.D. și M.M. fără ca să-și motiveze

recursurile.

Înalta Curte constată că

recursurile sunt inadmisibile.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen.

încheierea dată în primă instanță și în apel prin care

se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau

încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva

încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive,

poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau inculpat în termen de

24 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la

comunicate pentru cei lipsă.

Din dispozițiile de mai sus

rezultă că legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului,

împotriva încheierilor pronunțate de instanțele de recurs, prin care

este luată, revocată, înlocuită sau menținută

măsura preventivă.

Având în vedere și dispozițiile

art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia încheierile

pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia

recurată, cu excepția cazului când, potrivit legii, pot fi atacate

separat cu recurs, rezultă că legiuitorul nu a prevăzut recursul

împotriva încheierii de natura celei din speță, astfel că în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursurile

urmează a fi respinse ca inadmisibile.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații D.D. și M.M. împotriva încheierii

din 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 2356.01/94/2008 (1074/2010).

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 iunie 2010.