ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2251/2010

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

încheierea din 17 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. 22762/299/2009,

a dispus, în baza dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., cu

referire la art. 160

b

din același cod, menținerea

măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți M.D.E.

și L.E.G.

Pentru a pronunța încheierea,

instanța a reținut că prin sentința penală nr. 159 din

16 februarie 2010 a Judecătoriei sectorului 1, inculpații au fost

condamnați la pedeapsa rezultantă de câte 4 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2)

1

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Apelurile

declarate de cei doi inculpați au fost admise și Tribunalul

București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 276

A din 23 aprilie 2010 a desființat sentința și a aplicat

dispozițiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

după împlinirea, de către fiecare inculpat, a vârstei de 18 ani.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpații au declarat recursuri, la termenul din 17 mai 2010

verificându-se legalitatea și temeinicia arestării lor preventive,

sens în care s-a reținut că temeiurile legale ale măsurii se

mențin, ele subzistă și impun în continuare privarea de

libertate, probatoriul administrat, până în faza recursului, conturând

indicii rezonabile că cei doi inculpați au săvârșit

faptele, se presupune și că situația de fapt și

vinovăția sunt, probabil, cele pentru care în fond și în apel

împotriva lor s-au pronunțat condamnării, iar pericolul social

concret rezidă, atât din împrejurările faptelor, cât și din

datele ce caracterizează persoana lor, ambii acționând în loc public,

atât în cursul dimineții cât și seara, lăsarea lor în libertate

prezentând pericol odată ce actele infracționale, săvârșite

în formă continuată, au presupus violență (smuls

genți, portofele).

Împotriva încheierii, inculpații au

declarat recursuri, motivul oral invocat de avocatul desemnat

apărător din oficiu, fiind că ei nu prezintă pericol

concret pentru ordinea publică și, deci, pot fi judecați, în

stare de libertate.

Recursurile sunt inadmisibile pentru

considerentele ce se vor detalia.

Potrivit dispozițiilor art. 141

alin. (1) C. proc. pen. încheierea dată în primă instanță

și, în apel, prin care se dispune ... menținerea arestării

preventive, poate fi atacată separat de recurs.

În cauză, încheierea recurată

de către inculpați a fost dată de o instanță de

recurs, ceea ce este inadmisibil, motiv pentru care, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

recursurile vor fi respinse.

Fiind în culpă procesuală, în

conformitate cu dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1)

din același cod, inculpații recurenți vor fi obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații M.D.E. și L.E.G. împotriva

încheierii din 17 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în dosarul nr. 22762/299/2009 (1195/2010).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 iunie 2010.