ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 29 decembrie 2010 pronunțată

în Dosarul nr. 12766/2/2010, constatând legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpaților R.C.A. și M.I.I., a dispus menținerea

acesteia.

Pentru a pronunța încheierea,

instanța, sesizată cu judecarea apelurilor formulate de inculpați împotriva

sentinței penale nr. 825 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, verificând din oficiu, în condițiile prevăzute

de art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., măsura

arestării preventive, a constatat că subzistă, și în faza soluționării căii de

atac a apelului, temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea

măsurii, fiind, deci, întrunite cerințele prevăzute de art. 61

1

C.

proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) din același cod, faptele pentru care

inculpații au fost urmăriți penal și condamnați în primă instanță fiind grave,

în sarcina lor reținându-se infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal,

tâlhărie, omor deosebit de grav, iar în dosar sunt probe că lăsarea lor în

stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta

desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi fost

comise de ei, cât și din conduita adoptată.

S-a mai reținut că sunt incidente și

dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) C.E.D.O., ei fiind menținuți în stare

de arest legal, pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent.

Împotriva încheierii, inculpații, în

termenul legal, au declarat recursuri, ei cerând lăsarea în stare de libertate,

sens în care s-a motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile nu sunt fondate pentru

considerentele ce se vor dezvolta.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că prin sentința penală nr. 825 din 02 noiembrie 2010, Tribunalul

București, secția a II-a penală a condamnat pe inculpatul R.C.A. la pedeapsa

rezultantă de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. și pe inculpatul M.I.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

Totodată, se reține că ambii

inculpați au fost arestați preventiv la 06 februarie 2009, instanța constatând

că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și ale art. 148

lit. f) C. proc. pen.

La acest moment procesual, în dosar

sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile nu au încetat, inculpații

au comis faptele infracționale pedepsibile cu pedeapsa mai mare de 4 ani

închisoare, iar din datele cauzei, sunt și probe că lăsarea lor în stare de

libertate afectează negativ opinia publică, în aprecierea pericolului având

relevanță natura gravă a infracțiunilor, de violență (tâlhărie, lipsire de

libertate în mod nelegal, omor deosebit de grav), faptele sunt comise în

condițiile concursului real, cu consecința morții victimei I.S.M.

În ce privește durata arestării

preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a

depășit termenul rezonabil, iar inculpații au fost condamnați, chiar

nedefinitiv fiind, la pedepse privative de libertate.

Ca atare, subzistând temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și

condamnarea ambilor inculpați, nu se impune revocarea măsurii arestării lor

preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru motivele expuse, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații

recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

R.C.A. și M.I.I. împotriva încheierii din 29 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 12766/2/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2011.