ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3368/2012

Asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta Asociația Proprietarilor

de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele Romsilva R.A. - Filiala Silvică Suceava și Obștea

Pădurii Solonețul-Nou, anularea procesului-verbal de predare primire din 05

noiembrie 2010 a cantonului silvic Obștea Solonețul-Nou din administrarea

Ocolului Silvic Bucovina în administrarea Ocolului Silvic Solea.

Prin sentința

nr. 3457 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost admisă

acțiunea reclamantei și a fost anulat procesul-verbal din 05 noiembrie 2010 de

predare-primire a cantonului silvic Obștea Solonețul-Nou din administrarea

Ocolului Silvic Bucovina în administrarea Ocolului Silvic Solea.

În motivare,

prima instanță a reținut, în esență, că, prin contractul de administrare din 21

ianuarie 2005, Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul

Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze în regim silvic suprafața de 133,9

ha fond forestier proprietatea privată a Obștea Pădurii Solonețul-Nou primită

de la Ocolul Silvic Solea, prin procesul-verbal din 05 noiembrie 2010.

S-a reținut

că, potrivit Cap. 3 din contract, acesta a intrat în vigoare la data de 01

februarie 2005, cu valabilitate pe toată durata de valabilitate a

amenajamentului pădurii.

Deși pârâta a

susținut că Legea nr. 120/2001 și O.G. nr. 96/1998, care au stat la baza contractului,

au fost abrogate, instanța de fond a constatat că noile dispoziții ale art. 13 din

Legea nr. 46/2008 nu interzic administrarea pădurilor prin forme private pe de o

parte, iar art. 138 din același act normativ stabilește că dispozițiile O.G.

nr. 96/1998 rămân în vigoare până la elaborarea legislației conform cu noul Cod

silvic.

Câtă vreme noul

cod silvic nu conține dispoziții care să interzică administrarea pădurilor prin

forme private, s-a reținut că, în cauză, contractul din 21 ianuarie 2005 rămâne

în vigoare, fiind supus dispozițiilor legale noi conform principiului tempus regiî

actum, astfel că, nefiind vorba de dispoziții incompatibile privind valabilitatea,

în lipsa unor concilieri directe între părțile contractante privind abrogarea, rezilierea

sau revocarea contractului, predarea cantonului silvic către Ocolul Silvic Solea

s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor contractuale, care conform art. 969 C.

civ. reprezintă legea părților.

În consecință,

apreciind că, în cauză, au fost încălcate dispozițiile contractuale de administrare,

prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea procesului-verbal din 05

noiembrie 2010.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția

Silvică Suceava și Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou, criticând hotărârea atacată

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

nr. 92 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate

de pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și Asociația

Obștea Pădurii Solonețul-Nou. A fost schimbată în totalitate sentința apelată și,

în rejudecare, au fost respinse excepțiile invocate, precum și acțiunea, ca nefondate.

Prin aceeași hotărârea

a fost obligată intimata să-i plătească apelantei Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou,

suma de 1.008 RON cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel, analizând cu prioritate excepția necompetenței funcționale

a secției comerciale în soluționarea cauzei în fond a constatat că aceasta este

nefondată, întrucât, fiind o excepție de ordine privată, în sensul art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ., putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare

sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare,

conform art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ., or, în speță, apelanta Direcția

Silvică Suceava a invocat pentru prima oară direct în apel excepția menționată.

Instanța de apel

a reținut ca fiind nefondată și excepția inadmisibilității acțiunii promovate pe

calea contenciosului administrativ, nefiind îndeplinite cerințele art. 2 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin încheierea de ședință din 28 ianuarie

2011, completul de ședință s-a dezînvestit trimițând cauza (prin repartizare aleatorie),

la un complet specializat în fond comercial.

S-a constatat

ca fiind neîntemeiată și excepția inadmisibilității acțiunii invocate în subsidiar

de către apelantă, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ., motivat de faptul că acest text legal vizează doar litigiile din materie

comercială evaluabile în bani or, prezentul litigiu având ca obiect anularea procesului-verbal

de predare-primire în scopul administrării unui canton silvic este neevaluabil,

și, prin urmare, nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ.

Instanța de control

judiciar a apreciat ca fiind întemeiate motivele invocate de ambele apelante vizând

fondul cauzei.

Astfel, s-a reținut,

în esență, că prin contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, Asociația Proprietarilor

de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze

în regim silvic suprafața de 133,9 ha fond forestier, proprietatea privată a Obștea

Pădurii Solonețul-Nou, primită de la Ocolul Silvic Solea prin procesul-verbal

din 05 noiembrie 2010.

Prin hotărârea

nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației Obștea Pădurii

Solonețul-Nou s-a constatat încetarea contractului de administrare menționat, urmare

a expirării duratei de 2 ani pentru care a fost încheiat (21 ianuarie 2005-21

ianuarie 2007).

Totodată, prin

adresa din 06 octombrie 2010, proprietarul fondului forestier, pârâta-apelantă Asociația

Obștea Pădurii Solonețul-Nou, a notificat fostul administrator al reclamantei-intimate

Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung

Moldovenesc, solicitându-i să-i predea bunurile ce-i aparțin, fără însă a primi

vreun răspuns.

Ulterior, în urma

obținerii avizelor ITRSV Suceava și Direcției Silvice Suceava (conform adreselor

din 01 noiembrie 2010, din 14 iunie 2010, din 04 noiembrie 2010, din 15 iunie 2010

și din 31 mai 2010), proprietarul Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou a încheiat

cu Ocolul Silvic Solea contractul de administrare din 12 aprilie 2010.

Conformându-se

obligațiilor statuate de legiuitor prin art. 1,2,6,7 și 8 din anexa nr. 2 la H.G.

nr. 861/2009 privind procedura de realizare a serviciilor silvice și de efectuare

a controalelor de fond, instanța de apel a constatat că cei doi apelanți, unul în

calitate de proprietar de pădure și celălalt în calitate de nou administrator, au

încheiat procesul-verbal de predare-primire a cantonului silvic Obștea Solonețul-Nou

din 05 noiembrie 2010, anexă la contractul de administrare ce face obiectul litigiului

de față, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.

S-a reținut că

proprietarul Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou a notificat fostul administrator

- prin mai multe adrese (din 25 mai 2009, din 01 noiembrie 2010) să se prezinte

la predarea-primirea cantonului silvic, dar acesta a refuzat.

Având în vedere

că în cauză nu a fost contestată valabilitatea, nefiind anulate în niciun mod hotărârea

nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației Obștea Pădurii

Solonețul-Nou, și nici contractul de administrare din 12 aprilie 2010, acestea producându-și

efectele, instanța de apel a apreciat că procesul-verbal de predare-primire anexă

la contractul din litigiu nu putea fi anulat, nefiind dat niciun motiv de nulitate

relativă.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamanta Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina,

prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelurilor declarate

de pârâte, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, reclamanta critică decizia atacată pentru nelegalitate, susținând,

în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.G.

nr. 96/1998, conform cărora contractele de administrare a fondului forestier se

încheie pe o durată minimă de aplicare a amenajamentului silvic, precum și dispozițiile

art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 96/1998, potrivit cărora rezilierea contractului

din inițiativa unei părți se soluționează conform legislației civile.

Contractul de

administrare din 21 ianuarie 2005, susține recurenta, nu conține nicio clauză de

rezoluțiune unilaterală, astfel că hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 adoptată de

Adunarea Generală a membrilor Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou este lipsită

de orice efect, iar contractul din 21 ianuarie 2005 este în vigoare.

Astfel, având

în vedere că Direcția Silvică Suceava și Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou

au încheiat actul ce formează obiectul judecății, în cunoștință de cauză cu privire

la valabilitatea contractului din 21 ianuarie 2005, valabilitate care sub aspectul

duratei și a condițiilor de reziliere derivă chiar din lege (art. 17 din O.G.

nr. 96/1998), în opinia recurentei, soluția pronunțată de instanța de apel este

dată cu încălcarea legii.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă

Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou a formulat întâmpinare, prin care a solicitat,

în esență, respingerea recursului.

Analizând hotărârea

recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele care succed:

Este adevărat

că prin contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, Asociația Proprietarilor

de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze

în regim silvic suprafața de 133,9 ha fond forestier, proprietatea privată a Obștea

Pădurii Solonețul-Nou, primită de la Ocolul Silvic Solea prin procesul-verbal de

punere în posesie, dar este de necontestat că prin hotărârea nr. 1 din 11 iunie

2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou, s-a

constatat încetarea contractului de administrare menționat.

Ulterior, în urma

obținerii avizelor ITRSV și Direcției Silvice Suceava, Asociația Obștea Pădurii

Solonețul-Nou a încheiat cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția

Silvică Suceava, prin Ocolul Silvic Solea, contractul de administrare din 12

aprilie 2010.

Astfel, intimatele-pârâte,

una în calitate de proprietar de pădure și cealaltă în calitate de nou administrator,

au încheiat procesul-verbal de predare-primire a cantonului silvic Obștea Solonețul-Nou

din 05 noiembrie 2010, anexă la contractul de administrare din 12 aprilie 2010,

ce face obiectul litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din

Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, împrejurare corect reținută de instanța de apel.

Contrar susținerilor

recurentei-reclamante, hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor

Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou care prevede „rezilierea oricărui contract

de administrare sau convenții încheiate anterior cu Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung

Moldovenesc, începând cu data de 11 iunie 2009” (art. 4 din hotărâre), își produce

efectele.

Deși recurenta

se prevalează de faptul că în cuprinsul contractului de administrare din 21

ianuarie 2005, nu a fost inserată nicio clauză de rezoluțiune unilaterală, se constată

că hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației

Obștea Pădurii Solonețul-Nou a fost luată cu respectarea art. 23 din contractul

de administrare din 21 ianuarie 2005.

În cauză, nu operează

nulitatea procesului-verbal de predare-primire din 05 noiembrie 2010 anexă la contractul

din 12 aprilie 2010, iar criticile recurentei vizând încălcarea dispozițiilor

art. 17 din O.G. nr. 96/1998 sunt lipsite de fundament juridic, câtă vreme valabilitatea

hotărârii nr. 1 din 11 iunie 2009 nu a fost contestată, nefiind anulate nici aceasta

și nici contractul de administrare din 12 aprilie 2010, aspecte ce au fost reținute

în mod legal de instanța de control judiciar.

În consecință,

Înalta Curte constată că motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 privind

aplicarea greșită a legii, este nefondat, decizia recurată fiind la adăpost de orice

critică, instanța de apel dând o corectă eficiență textelor legale incidente speței.

Pentru toate argumentele

de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul reclamantei Asociația Proprietarilor de

Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, ca nefondat,

menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin

Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, împotriva deciziei nr. 92 din 25

noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 septembrie 2012.