ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3368/2012

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Romsilva R.A. - Filiala Silvică Suceava și Obștea Pădurii Solonețul-Nou, anularea procesului-verbal de predare primire din 05 noiembrie 2010 a cantonului silvic Obștea Solonețul-Nou din administrarea Ocolului Silvic Bucovina în administrarea Ocolului Silvic Solea. Prin sentința nr. 3457 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost anulat procesul-verbal din 05 noiembrie 2010 de predare-primire a cantonului silvic Obștea Solonețul-Nou din administrarea Ocolului Silvic Bucovina în administrarea Ocolului Silvic Solea.

În motivare, prima instanță a reținut, în esență, că, prin contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze în regim silvic suprafața de 133,9 ha fond forestier proprietatea privată a Obștea Pădurii Solonețul-Nou primită de la Ocolul Silvic Solea, prin procesul-verbal din 05 noiembrie 2010. S-a reținut că, potrivit Cap. 3 din contract, acesta a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2005, cu valabilitate pe toată durata de valabilitate a amenajamentului pădurii. Deși pârâta a susținut că Legea nr. 120/2001 și O.G. nr. 96/1998, care au stat la baza contractului, au fost abrogate, instanța de fond a constatat că noile dispoziții ale art. 13 din Legea nr. 46/2008 nu interzic administrarea pădurilor prin forme private pe de o parte, iar art. 138 din același act normativ stabilește că dispozițiile O.G.

nr. 96/1998 rămân în vigoare până la elaborarea legislației conform cu noul Cod silvic. Câtă vreme noul cod silvic nu conține dispoziții care să interzică administrarea pădurilor prin forme private, s-a reținut că, în cauză, contractul din 21 ianuarie 2005 rămâne în vigoare, fiind supus dispozițiilor legale noi conform principiului tempus regiî actum, astfel că, nefiind vorba de dispoziții incompatibile privind valabilitatea, în lipsa unor concilieri directe între părțile contractante privind abrogarea, rezilierea sau revocarea contractului, predarea cantonului silvic către Ocolul Silvic Solea s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor contractuale, care conform art. 969 C. civ. reprezintă legea părților.

În consecință, apreciind că, în cauză, au fost încălcate dispozițiile contractuale de administrare, prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea procesului-verbal din 05 noiembrie 2010. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 92 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate de pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou.

A fost schimbată în totalitate sentința apelată și, în rejudecare, au fost respinse excepțiile invocate, precum și acțiunea, ca nefondate. Prin aceeași hotărârea a fost obligată intimata să-i plătească apelantei Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou, suma de 1.008 RON cheltuieli de judecată din ambele instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, analizând cu prioritate excepția necompetenței funcționale a secției comerciale în soluționarea cauzei în fond a constatat că aceasta este nefondată, întrucât, fiind o excepție de ordine privată, în sensul art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ., putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, conform art. 159 1 alin. (3) C. proc.

civ., or, în speță, apelanta Direcția Silvică Suceava a invocat pentru prima oară direct în apel excepția menționată. Instanța de apel a reținut ca fiind nefondată și excepția inadmisibilității acțiunii promovate pe calea contenciosului administrativ, nefiind îndeplinite cerințele art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2011, completul de ședință s-a dezînvestit trimițând cauza (prin repartizare aleatorie), la un complet specializat în fond comercial. S-a constatat ca fiind neîntemeiată și excepția inadmisibilității acțiunii invocate în subsidiar de către apelantă, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ., motivat de faptul că acest text legal vizează doar litigiile din materie comercială evaluabile în bani or, prezentul litigiu având ca obiect anularea procesului-verbal de predare-primire în scopul administrării unui canton silvic este neevaluabil, și, prin urmare, nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. Instanța de control judiciar a apreciat ca fiind întemeiate motivele invocate de ambele apelante vizând fondul cauzei.

Astfel, s-a reținut, în esență, că prin contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze în regim silvic suprafața de 133,9 ha fond forestier, proprietatea privată a Obștea Pădurii Solonețul-Nou, primită de la Ocolul Silvic Solea prin procesul-verbal din 05 noiembrie 2010. Prin hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou s-a constatat încetarea contractului de administrare menționat, urmare a expirării duratei de 2 ani pentru care a fost încheiat (21 ianuarie 2005-21 ianuarie 2007). Totodată, prin adresa din 06 octombrie 2010, proprietarul fondului forestier, pârâta-apelantă Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou, a notificat fostul administrator al reclamantei-intimate Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, solicitându-i să-i predea bunurile ce-i aparțin, fără însă a primi vreun răspuns.

Ulterior, în urma obținerii avizelor ITRSV Suceava și Direcției Silvice Suceava (conform adreselor din 01 noiembrie 2010, din 14 iunie 2010, din 04 noiembrie 2010, din 15 iunie 2010 și din 31 mai 2010), proprietarul Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou a încheiat cu Ocolul Silvic Solea contractul de administrare din 12 aprilie 2010. Conformându-se obligațiilor statuate de legiuitor prin art. 1,2,6,7 și 8 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 861/2009 privind procedura de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, instanța de apel a constatat că cei doi apelanți, unul în calitate de proprietar de pădure și celălalt în calitate de nou administrator, au încheiat procesul-verbal de predare-primire a cantonului silvic Obștea Solonețul-Nou din 05 noiembrie 2010, anexă la contractul de administrare ce face obiectul litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.

S-a reținut că proprietarul Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou a notificat fostul administrator - prin mai multe adrese (din 25 mai 2009, din 01 noiembrie 2010) să se prezinte la predarea-primirea cantonului silvic, dar acesta a refuzat. Având în vedere că în cauză nu a fost contestată valabilitatea, nefiind anulate în niciun mod hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou, și nici contractul de administrare din 12 aprilie 2010, acestea producându-și efectele, instanța de apel a apreciat că procesul-verbal de predare-primire anexă la contractul din litigiu nu putea fi anulat, nefiind dat niciun motiv de nulitate relativă.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelurilor declarate de pârâte, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta critică decizia atacată pentru nelegalitate, susținând, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, conform cărora contractele de administrare a fondului forestier se încheie pe o durată minimă de aplicare a amenajamentului silvic, precum și dispozițiile art. 17 alin. (3) din O.G.

nr. 96/1998, potrivit cărora rezilierea contractului din inițiativa unei părți se soluționează conform legislației civile. Contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, susține recurenta, nu conține nicio clauză de rezoluțiune unilaterală, astfel că hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 adoptată de Adunarea Generală a membrilor Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou este lipsită de orice efect, iar contractul din 21 ianuarie 2005 este în vigoare. Astfel, având în vedere că Direcția Silvică Suceava și Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou au încheiat actul ce formează obiectul judecății, în cunoștință de cauză cu privire la valabilitatea contractului din 21 ianuarie 2005, valabilitate care sub aspectul duratei și a condițiilor de reziliere derivă chiar din lege (art. 17 din O.G.

nr. 96/1998), în opinia recurentei, soluția pronunțată de instanța de apel este dată cu încălcarea legii. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata-pârâtă Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Este adevărat că prin contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze în regim silvic suprafața de 133,9 ha fond forestier, proprietatea privată a Obștea Pădurii Solonețul-Nou, primită de la Ocolul Silvic Solea prin procesul-verbal de punere în posesie, dar este de necontestat că prin hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou, s-a constatat încetarea contractului de administrare menționat.

Ulterior, în urma obținerii avizelor ITRSV și Direcției Silvice Suceava, Asociația Obștea Pădurii Solonețul-Nou a încheiat cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Suceava, prin Ocolul Silvic Solea, contractul de administrare din 12 aprilie 2010. Astfel, intimatele-pârâte, una în calitate de proprietar de pădure și cealaltă în calitate de nou administrator, au încheiat procesul-verbal de predare-primire a cantonului silvic Obștea Solonețul-Nou din 05 noiembrie 2010, anexă la contractul de administrare din 12 aprilie 2010, ce face obiectul litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, împrejurare corect reținută de instanța de apel.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou care prevede „rezilierea oricărui contract de administrare sau convenții încheiate anterior cu Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, începând cu data de 11 iunie 2009” (art. 4 din hotărâre), își produce efectele. Deși recurenta se prevalează de faptul că în cuprinsul contractului de administrare din 21 ianuarie 2005, nu a fost inserată nicio clauză de rezoluțiune unilaterală, se constată că hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociației Obștea Pădurii Solonețul-Nou a fost luată cu respectarea art. 23 din contractul de administrare din 21 ianuarie 2005. În cauză, nu operează nulitatea procesului-verbal de predare-primire din 05 noiembrie 2010 anexă la contractul din 12 aprilie 2010, iar criticile recurentei vizând încălcarea dispozițiilor art. 17 din O.G.

nr. 96/1998 sunt lipsite de fundament juridic, câtă vreme valabilitatea hotărârii nr. 1 din 11 iunie 2009 nu a fost contestată, nefiind anulate nici aceasta și nici contractul de administrare din 12 aprilie 2010, aspecte ce au fost reținute în mod legal de instanța de control judiciar. În consecință, Înalta Curte constată că motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 privind aplicarea greșită a legii, este nefondat, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, instanța de apel dând o corectă eficiență textelor legale incidente speței. Pentru toate argumentele de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, ca nefondat, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, împotriva deciziei nr. 92 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.