ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4433/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Prin cererea adresată

Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

la data de 7 noiembrie 2011 și înregistrată sub nr. 14464/86/2011, reclamantul C.V.,

în contradictoriu cu pârâta R.N.P. Romsilva, Direcția Silvică S., a solicitat

anularea deciziei din 19 octombrie 2011 emisă de către pârâtă, prin care a fost

delegat pe o perioadă de 60 de zile la Ocolul Silvic S.A., cu consecința

repunerii părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 19

ianuarie 2012, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare

secției civile, complete specializate în litigii de muncă și asigurări sociale,

cu motivarea că prin decizia 3591/2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a

stabilit că reclamantul nu este funcționar public.

Tribunalul Suceava, secția

civilă, prin încheierea de ședință din 21 februarie 2012 a admis excepția de necompetență

materială funcțională a Tribunalului Suceava, secția civilă, în soluționarea pricinii

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava,

secția contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și, în baza art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., a fost sesizată Curtea

de Apel Suceava cu soluționarea conflictului negativ de competență.

2.Hotărârea pronunțată

în regulatorul de competență

Prin sentința nr. 100

din 14 martie 2012 a Curții de Apel Suceava a fost admisă sesizarea privind conflictul

negativ de competență ivit între secțiile contencios administrativ și fiscal și

civilă ale Tribunalul Suceava, cu privire la acțiunea având ca obiect „anulare act

administrativ”, formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta R.N.P.

Romsilva, Direcția Silvică S.

Instanța a stabilit competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-a reținut că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea

deciziei din 19 octombrie 2011 emisă de R.N.P. Romsilva, Direcția Silvică S., prin

care s-a dispus ca reclamantul, pădurar la Ocolul Silvic P., începând cu data de

20 octombrie 2011, să fie delegat pe o durată de 60 zile la Ocolul Silvic S.A.

Instanța a reținut incidența

în cauză a dispozițiilor art. 58 alin. (1) din O.U.G nr. 59/2000, în conformitate

cu care personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență

nu dispune altfel.

Instanța a reținut a fi

aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care arată că sunt soluționate

de instanța de contencios administrativ cauzele care au ca obiect raporturile de

serviciu ale funcționarilor publici, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competența altor instanțe.

Dată fiind trimiterea

din art. 58 a O.U.G. nr. 59/2000, instanța a concluzionat că sunt de competența

instanței de contencios și cauzele privind raporturile de muncă ale personalului

silvic, deci și cel din prezenta cauză.

Direcția Silvică S.

Recurenta a criticat soluția

dată în regulator de competență, arătând că dezînvestirea celei din urmă secții

a Tribunalului, sesizată cu soluționarea cauzei deduse judecății, nu echivalează

cu o declinare de competență.

A subliniat că există

o practică neunitară cu privire la declinările de competență între secțiile unei

instanțe, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată a arătat că litigiul

dedus judecății nu se circumscrie materiei din contenciosul administrativ, ci obiectul

cauzei privește un conflict de muncă, între Direcția Silvică S., care în calitate

de angajator nu este autoritate sau instituție publică, actul atacat privind delegarea

reclamantului nu este un act administrativ, iar reclamantul nu are calitatea de

funcționar public, situație în care litigiul dedus judecății se află în competența

de soluționare a secției civile a Tribunalului.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Înalta Curte reține că

instanța competentă în soluționarea cererii introductive a reclamantului este Tribunalul

Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere obiectul litigiului

și calitatea persoanei fizice titulară a raportului de drept supus judecății.

Astfel,

Înalta Curte a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul C.V. a formulat

o contestație împotriva deciziei din 19 octombrie 2011 a R.N.P. Romsilva, Direcția

Silvică S., decizie prin care a fost delegat o perioadă de 60 de zile la Ocolul

Silvic S.A., solicitând repunerea părților în situația anterioară.

Având în vedere

dispozițiile

art.

528 alin. (1) din

O.U.G. nr. 59/2000,

care prevăd

faptul că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii privind funcționarii

publici, Înalta Curte a reținut aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999,

conform cărora litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului

public se soluționează de instanța de contencios administrativ.

Decizia contestată, prin

care reclamantul a fost delegat ca pădurar la Ocolul Silvic S.A. a fost emisă în

considerarea

art. 88 din Legea nr. 188/1999 (art. 117), în

conformitate cu care delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției

publice în care este încadrat funcționarul public, pe o perioadă de cel mult 60

de zile calendaristice într-un an, alin. (2) enumerând situațiile în care se poate

refuza delegarea.

Pentru toate aceste considerente,

rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea de față este instanța de contencios

administrativ, cum în mod corect a reținut Curtea de Apel.

Criticile formulate de

recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar și, în temeiul art.

312 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Direcția Silvică S. împotriva sentinței nr. 100 din 14 martie 2012 a Curții de

Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2012.