ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în fața
Curții de apel
Prin încheierea de
ședință din 7 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, în baza art. 99 alin. (2) din
Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, a transpus cauza
de pe rolul Secției Civile I a Tribunalului Prahova pe rolul Secției Civile II-
Contencios Administrativ și Fiscal a aceleiași instanțe, la completul
corespunzător care judecă în aceeași zi, iar în cazul în care nu există un
asemenea complet, la completul cu numărul imediat următor, reținând că obiectul
dosarului îl reprezintă un litigiu de muncă privind raporturi de serviciu al
funcționarului public, C.L.
În baza transpunerii,
cererea a fost înregistrată la Tribunalul Prahova - Secția a II de Contencios Administrativ
și Fiscal sub nr. 2501/105/2011, însă prin încheierea din ședința publică din
23 februarie 2012, s-a constatat, în temeiul disp. art. 20 C. proc. civ., un
conflict negativ de competență între Secțiile Civilă I și Civilă II ale
Tribunalului Prahova. În temeiul disp. art. 21 C. proc. civ., s-a suspendat din
oficiu judecarea cauzei, având ca obiect obligația de a face și s-a înaintat dosarul
la Curtea de Apel Ploiești pentru a hotărî asupra conflictului.
Hotărârea
pronunțată asupra conflictului negativ de competență
Prin sentința nr. 21/CC
din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată
din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea privind soluționarea
conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Prahova – Secția I
Civilă și Tribunalul Prahova – Secția a II a Civilă, de Contencios
Administrativ și Fiscal privind judecarea acțiunii având ca obiect obligația a
face formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția
Silvică Prahova și Romsilva București.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că în cauza de față, conflictul negativ
de competență cu care a fost investită Curtea este inadmisibil, având în vedere
dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, nu s-a pus problema unor
instanțe, ci a unor secții din cadrul aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul
Prahova.
Ca atare, față de
situația de fapt și de drept dedusă judecății, Curtea a admis excepția
inadmisibilității invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea
(sesizarea) privind conflictul negativ de competență, dispunând, totodată,
restituirea dosarului Tribunalului Prahova în vederea continuării judecății,
după rămânea irevocabilă a sentinței.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva acestei
hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul C.L. a
declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurentul susține, în esență, că nu a avut calitatea de funcționar
public în cadrul relației contractuale de muncă cu Regia Romsilva.
Pe de altă parte,
recurentul-reclamant apreciază că poate exista conflict de competență și între
secțiile aceleiași instanțe.
Critică, totodată,
faptul că, prin soluția pronunțată, Curtea de apel nu a stabilit competența
materială de soluționare a cauzei.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se
vor arăta în continuare.
Curtea de Apel a
apreciat cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că se impune respingerea, ca
inadmisibilă, a sesizării privind pronunțarea unui regulator de competență, în
cauză nefiind incidente dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, potrivit
dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de
competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au
declarat necompetente de a judeca aceeași cauză.
În raport de
dispozițiile legale mai sus-evocate, Înalta Curte va analiza dacă hotărârile
sunt pronunțate de două instanțe, în sensul stabilit de Codul de procedură
civilă.
În conformitate cu
dispozițiile art. 1-4 C. proc. civ., instanțele judecătorești sunt
Judecătoriile, Tribunalele, Curțile de Apel și Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Potrivit art. 36 alin.
(3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții separate
sau, după caz, complete specializate pentru
cauze
civile, cauze comerciale,
cauze de contencios administrativ și fiscal,
cauze privind conflicte de muncă, această normă nefiind numai una de organizare
judecătorească, ci și una de competență materială procesuală, în funcție de
natura cauzei deduse judecății, competența materială funcțională referindu-se,
într-adevăr, la nivelul instanței (judecătorie, tribunal, curte de apel).
Această
interpretare este singura posibilă, fiind pe deplin acceptat faptul că o normă
legală trebuie interpretată în sensul în care ea își produce efectele.
Prin
urmare, dacă la nivelul unei instanțe există o secție sau complet specializat (iar
la nivelul Tribunalului Prahova există secția penală, secția I civilă și secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal), o cauză de anumită
natură trebuie repartizată la secția (sau completul specializat) corespunzător
naturii litigiului dedus judecății.
Examinând
textele enunțate se constată că, în stabilirea competenței după materie, se au
în vedere instanțele, astfel cum sunt ele precizate în textele respective, iar
organizarea internă a fiecărei instanțe, prin împărțirea în secții
specializate, nu conduce la apariția unor noi instanțe, respectiv a secțiilor
care funcționează în cadrul unei instanțe.
În
aceste condiții, conflictul negativ de competență apare numai dacă două
instanțe, prin hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca
aceeași cauză or, în speța de față, prin încheieri s-au declarat necompetente
două secții ale aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Prahova, situație în
care, pe cale administrativă, trebuia să se stabilească secția căreia îi revine
competența de a soluționa dosarul, întrucât, între secțiile aceleiași instanțe,
nu există conflict negativ de competență.
Pe
de altă pare, Înalta Curte reține că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a
cererii privind soluționarea conflictului negativ de competență, pronunțată de
Curtea de apel și menținută de instanța de control judiciar, fac de prisos
examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurentului, formulate în
prezenta cale de atac.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este
afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul
dispozițiilor art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., astfel încât, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va
respinge recursul formulat de reclamantul
C.L.,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.L. împotriva sentinței nr. 21/CC din 26 ianuarie 2012 a Curții de
Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 octombrie 2012.