ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curții de apel

Prin încheierea de

ședință din 7 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, în baza art. 99 alin. (2) din

Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, a transpus cauza

de pe rolul Secției Civile I a Tribunalului Prahova pe rolul Secției Civile II-

Contencios Administrativ și Fiscal a aceleiași instanțe, la completul

corespunzător care judecă în aceeași zi, iar în cazul în care nu există un

asemenea complet, la completul cu numărul imediat următor, reținând că obiectul

dosarului îl reprezintă un litigiu de muncă privind raporturi de serviciu al

funcționarului public, C.L.

În baza transpunerii,

cererea a fost înregistrată la Tribunalul Prahova - Secția a II de Contencios Administrativ

și Fiscal sub nr. 2501/105/2011, însă prin încheierea din ședința publică din

23 februarie 2012, s-a constatat, în temeiul disp. art. 20 C. proc. civ., un

conflict negativ de competență între Secțiile Civilă I și Civilă II ale

Tribunalului Prahova. În temeiul disp. art. 21 C. proc. civ., s-a suspendat din

oficiu judecarea cauzei, având ca obiect obligația de a face și s-a înaintat dosarul

la Curtea de Apel Ploiești pentru a hotărî asupra conflictului.

pronunțată asupra conflictului negativ de competență

Prin sentința nr. 21/CC

din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată

din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea privind soluționarea

conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Prahova – Secția I

Civilă și Tribunalul Prahova – Secția a II a Civilă, de Contencios

Administrativ și Fiscal privind judecarea acțiunii având ca obiect obligația a

face formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția

Silvică Prahova și Romsilva București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că în cauza de față, conflictul negativ

de competență cu care a fost investită Curtea este inadmisibil, având în vedere

dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, nu s-a pus problema unor

instanțe, ci a unor secții din cadrul aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul

Prahova.

Ca atare, față de

situația de fapt și de drept dedusă judecății, Curtea a admis excepția

inadmisibilității invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea

(sesizarea) privind conflictul negativ de competență, dispunând, totodată,

restituirea dosarului Tribunalului Prahova în vederea continuării judecății,

după rămânea irevocabilă a sentinței.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul C.L. a

declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul susține, în esență, că nu a avut calitatea de funcționar

public în cadrul relației contractuale de muncă cu Regia Romsilva.

Pe de altă parte,

recurentul-reclamant apreciază că poate exista conflict de competență și între

secțiile aceleiași instanțe.

Critică, totodată,

faptul că, prin soluția pronunțată, Curtea de apel nu a stabilit competența

materială de soluționare a cauzei.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Curtea de Apel a

apreciat cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că se impune respingerea, ca

inadmisibilă, a sesizării privind pronunțarea unui regulator de competență, în

cauză nefiind incidente dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de

competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au

declarat necompetente de a judeca aceeași cauză.

În raport de

dispozițiile legale mai sus-evocate, Înalta Curte va analiza dacă hotărârile

sunt pronunțate de două instanțe, în sensul stabilit de Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1-4 C. proc. civ., instanțele judecătorești sunt

Judecătoriile, Tribunalele, Curțile de Apel și Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Potrivit art. 36 alin.

(3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții separate

sau, după caz, complete specializate pentru

cauze

civile, cauze comerciale,

cauze de contencios administrativ și fiscal,

cauze privind conflicte de muncă, această normă nefiind numai una de organizare

judecătorească, ci și una de competență materială procesuală, în funcție de

natura cauzei deduse judecății, competența materială funcțională referindu-se,

într-adevăr, la nivelul instanței (judecătorie, tribunal, curte de apel).

Această

interpretare este singura posibilă, fiind pe deplin acceptat faptul că o normă

legală trebuie interpretată în sensul în care ea își produce efectele.

Prin

urmare, dacă la nivelul unei instanțe există o secție sau complet specializat (iar

la nivelul Tribunalului Prahova există secția penală, secția I civilă și secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal), o cauză de anumită

natură trebuie repartizată la secția (sau completul specializat) corespunzător

naturii litigiului dedus judecății.

Examinând

textele enunțate se constată că, în stabilirea competenței după materie, se au

în vedere instanțele, astfel cum sunt ele precizate în textele respective, iar

organizarea internă a fiecărei instanțe, prin împărțirea în secții

specializate, nu conduce la apariția unor noi instanțe, respectiv a secțiilor

care funcționează în cadrul unei instanțe.

În

aceste condiții, conflictul negativ de competență apare numai dacă două

instanțe, prin hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca

aceeași cauză or, în speța de față, prin încheieri s-au declarat necompetente

două secții ale aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Prahova, situație în

care, pe cale administrativă, trebuia să se stabilească secția căreia îi revine

competența de a soluționa dosarul, întrucât, între secțiile aceleiași instanțe,

nu există conflict negativ de competență.

Pe

de altă pare, Înalta Curte reține că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a

cererii privind soluționarea conflictului negativ de competență, pronunțată de

Curtea de apel și menținută de instanța de control judiciar, fac de prisos

examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurentului, formulate în

prezenta cale de atac.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul

dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va

respinge recursul formulat de reclamantul

C.L.,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.L. împotriva sentinței nr. 21/CC din 26 ianuarie 2012 a Curții de

Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.