ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața Curții de apel Prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, în baza art. 99 alin. (2) din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, a transpus cauza de pe rolul Secției Civile I a Tribunalului Prahova pe rolul Secției Civile II- Contencios Administrativ și Fiscal a aceleiași instanțe, la completul corespunzător care judecă în aceeași zi, iar în cazul în care nu există un asemenea complet, la completul cu numărul imediat următor, reținând că obiectul dosarului îl reprezintă un litigiu de muncă privind raporturi de serviciu al funcționarului public, C.L.

În baza transpunerii, cererea a fost înregistrată la Tribunalul Prahova - Secția a II de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 2501/105/2011, însă prin încheierea din ședința publică din 23 februarie 2012, s-a constatat, în temeiul disp. art. 20 C. proc. civ., un conflict negativ de competență între Secțiile Civilă I și Civilă II ale Tribunalului Prahova. În temeiul disp. art. 21 C. proc. civ., s-a suspendat din oficiu judecarea cauzei, având ca obiect obligația de a face și s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești pentru a hotărî asupra conflictului.

2. Hotărârea pronunțată asupra conflictului negativ de competență Prin sentința nr. 21/CC din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Prahova – Secția I Civilă și Tribunalul Prahova – Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal privind judecarea acțiunii având ca obiect obligația a face formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Silvică Prahova și Romsilva București. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauza de față, conflictul negativ de competență cu care a fost investită Curtea este inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ. Astfel, nu s-a pus problema unor instanțe, ci a unor secții din cadrul aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Prahova. Ca atare, față de situația de fapt și de drept dedusă judecății, Curtea a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea (sesizarea) privind conflictul negativ de competență, dispunând, totodată, restituirea dosarului Tribunalului Prahova în vederea continuării judecății, după rămânea irevocabilă a sentinței. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul C.L. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul susține, în esență, că nu a avut calitatea de funcționar public în cadrul relației contractuale de muncă cu Regia Romsilva.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant apreciază că poate exista conflict de competență și între secțiile aceleiași instanțe. Critică, totodată, faptul că, prin soluția pronunțată, Curtea de apel nu a stabilit competența materială de soluționare a cauzei. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Curtea de Apel a apreciat cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării privind pronunțarea unui regulator de competență, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași cauză. În raport de dispozițiile legale mai sus-evocate, Înalta Curte va analiza dacă hotărârile sunt pronunțate de două instanțe, în sensul stabilit de Codul de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 1-4 C. proc. civ., instanțele judecătorești sunt Judecătoriile, Tribunalele, Curțile de Apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții separate sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze comerciale, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă, această normă nefiind numai una de organizare judecătorească, ci și una de competență materială procesuală, în funcție de natura cauzei deduse judecății, competența materială funcțională referindu-se, într-adevăr, la nivelul instanței (judecătorie, tribunal, curte de apel). Această interpretare este singura posibilă, fiind pe deplin acceptat faptul că o normă legală trebuie interpretată în sensul în care ea își produce efectele.

Prin urmare, dacă la nivelul unei instanțe există o secție sau complet specializat (iar la nivelul Tribunalului Prahova există secția penală, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal), o cauză de anumită natură trebuie repartizată la secția (sau completul specializat) corespunzător naturii litigiului dedus judecății. Examinând textele enunțate se constată că, în stabilirea competenței după materie, se au în vedere instanțele, astfel cum sunt ele precizate în textele respective, iar organizarea internă a fiecărei instanțe, prin împărțirea în secții specializate, nu conduce la apariția unor noi instanțe, respectiv a secțiilor care funcționează în cadrul unei instanțe.

În aceste condiții, conflictul negativ de competență apare numai dacă două instanțe, prin hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca aceeași cauză or, în speța de față, prin încheieri s-au declarat necompetente două secții ale aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Prahova, situație în care, pe cale administrativă, trebuia să se stabilească secția căreia îi revine competența de a soluționa dosarul, întrucât, între secțiile aceleiași instanțe, nu există conflict negativ de competență. Pe de altă pare, Înalta Curte reține că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii privind soluționarea conflictului negativ de competență, pronunțată de Curtea de apel și menținută de instanța de control judiciar, fac de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurentului, formulate în prezenta cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul C.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L. împotriva sentinței nr. 21/CC din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.