ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2450/2012

HOTĂRÂRE
17.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2450/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului

de competență de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, la nr. 7924/105/2010, reclamantul S.S. Ploiești, în nume propriu și

pentru membrii de sindicat din cadrul P.ui Ploiești, a chemat în judecată

pârâții P. Ploiești, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice,

Administrația Națională a Penitenciarelor și Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării și a solicitat: suspendarea aplicării deciziei

directorului P.ui Ploiești din 9 august 2010 până la pronunțarea pe fondul

cauzei, în conformitate cu prevederile art. 14 - 15 din legea contenciosului

administrativ și a actelor subsecvente acesteia; anularea deciziei directorului

și a actelor prealabile întocmite pentru adoptarea acesteia și punerea în

aplicare a Legii nr. 118/2010, emise de către unitate fără a exista norme

metodologice de aplicare a acestei din urmă legi, cu încălcarea Legii nr.

330/2009, a O.U.G. nr. 1/2010 și a O.M.J. nr. 622C/2010; - înlăturarea stării

de discriminare create în raport cu alte categorii de salariați bugetari,

excluși de la aplicarea Legii nr. 118/2010 și repunerea părților în situația

anterioară, cu restituirea sumelor reținute în mod abuziv și totodată

calcularea și plata către angajați a dobânzii legale aferente sumelor reținute

abuziv, potrivit O.G. nr. 9 din 21 ianuarie 2000 aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 356 din 6 iunie 2002.

Prin Sentința nr. 874

din 8 noiembrie 2011, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Ploiești, reținând, în temeiul dispozițiile art. 10 lit. a) din Legea

nr. 554/2004, că atunci când obiectul actului contencios nu este un impozit,

taxă, contribuție sau datorie vamală, competența se stabilește după poziția

organului emitent, iar atunci când litigiul este în contradictoriu cu o

instituție centrală, cum sunt ministerele, tribunalul nu este competent

material să judece.

Pe rolul Curții de

Apel Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr. 1008/42/2011.

Prin Sentința nr. 40

din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Ploiești Secția a II-a de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulate de către reclamantul S.S. Ploiești, în nume propriu și pentru membrii

de sindicat din cadrul P.ui Ploiești în contradictoriu cu pârâții P. Ploiești,

Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a

Penitenciarelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în

favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

A constatat

conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul

Prahova și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

În considerentele

hotărârii, această instanță a reținut, în esență, că obligația directă de plată

a drepturilor solicitate de reclamant aparține unei autorități la nivel local,

respectiv P.ui Ploiești, în cadrul căruia își desfășoară activitatea

funcționarii publici cu statut special iar conform art. 10 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță

de contencios administrativ.

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale

aplicabile, constată că instanța competentă material să soluționeze litigiul dedus

judecății este Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamantul S.S. Ploiești a chemat în judecată pârâții P.

Ploiești, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația

Națională a Penitenciarelor și Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării și a solicitat anularea Deciziei nr. 54 din 9 august 2010 emisă

de Directorul P. Ploiești, suspendarea executării deciziei din 9 august 2010,

înlăturarea stării de discriminare create în raport cu alte categorii de

salariați bugetari, excluși de la aplicarea Legii nr. 118/2010 și repunerea

părților în situația anterioară, cu restituirea sumelor reținute în mod abuziv

și totodată calcularea și plata către angajați a dobânzii legale aferente

sumelor reținute abuziv.

Prin Decizia nr. 54

din 9 august 2010 a cărei anulare s-a solicitat, act administrativ unilateral,

Directorul P. Ploiești a decis, în conformitate cu Legea nr. 118/2010, că în

perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010, cuantumul brut al salariilor, inclusiv

sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale ale funcționarilor publici cu

statut special cu funcții de execuție din cadrul P. Ploiești, se diminuează cu

25%.

Conform art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999, republicată, prin acest act normativ se

"reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre

funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin

autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile

publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare

raporturi de serviciu".

Art. 109 din același

act normativ stabilește competența instanțelor de contencios administrativ în

soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale

funcționarilor publici.

Față de aceste

dispoziții legale, prin care s-a instituit competența de soluționare a

litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sau

cereri derivate din acest raport, în favoarea instanței de contencios

administrativ, se impune a se face aplicarea prevederilor art. 10 din Legea nr.

554/2004.

Potrivit art. 10

alin. (1) din acest din urmă act normativ, tribunalele sunt instanțe cu

plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, soluționând

cauzele al căror obiect îl constituie actele administrative ale autorităților

publice locale și județene (teza I) iar curțile de apel judecă în primă

instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal

privind actele autorităților și instituțiilor centrale (teza a II-a).

Față de aceste

dispoziții legale, litigiul având ca obiect anularea actului administrativ emis

de Directorul P. Ploiești, suspendarea executării acestuia este de competența

tribunalului, secția de contencios administrativ, în ceea ce privește

drepturile salariale ale funcționarilor publici cu statut special, instanța

competentă material să soluționeze acțiunile se stabilește în funcție de partea

din raportul juridic de drept dedus judecății, autoritate publică locală sau

autoritate publică centrală, căreia îi revine obligația de a plăti drepturile

salariale solicitate de funcționarul public, chiar dacă reclamantul cheamă în

judecată și o autoritate publică de nivel local și o autoritate publică de

nivel central.

Cum, în cauză,

obligația directă de plată a drepturilor solicitate de reclamant aparține unei

autorități la nivel local, respectiv P. Ploiești, în cadrul căruia își

desfășoară activitatea funcționarii publici cu statut special, conform art. 10

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1

lit. d) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține

tribunalului ca instanță de contencios administrativ.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a litigiului dintre S.S. pentru Funcționarii Publici din cadrul

Administrația Națională a Penitenciarelor și Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalul Prahova Secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4970/2011
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2009 la Tribunalul Prahova, reclamanta F.C. a solicitat obligarea pârâților Ministerul F
ÎCCJ 2011-12-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6081/2011
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Hotărârile instanțelor aflate în conflict 1. Hotărârea Tribunalului Prahova Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Pr
ÎCCJ 2012-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor a chemat în judecată Administrația Națională a Penitenciarelor pentru ca i
ÎCCJ 2011-10-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4707/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F. și N.M., angajați ca personal conex la Tribunalul Prahov
ÎCCJ 2012-02-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața Curții de apel Prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, în baza art. 99 alin. (2) din Regulamentul de Ord
Sursă