ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6081/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârile instanțelor aflate în conflict

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 7596/105 din 08 decembrie 2010, reclamanții, având

calitatea de personal auxiliar de specialitate, personal conex, funcționari

publici și personal contractual din cadrul Curții de Apel Ploiești au chemat în

judecată pe pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând, în baza art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 328 din 09 august 2010.

În motivarea cererii,

reclamanții arată în esență că sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv

existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 28 decembrie 2010, Ministerul Justiției a invocat excepția

necompetenței materiale a instanței față de disp. art. 27 din Anexa nr. VI la

Legea nr. 330/2009, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de

Apel București.

Prin Sentința civilă

nr. 259 din 15 februarie 201, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței

materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, soluție motivată în

esență de disp. art. 27 din Anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009.

de apel

La solicitarea Curții

de apel reclamanții au depus la dosar la data de 14 septembrie 2011 prin

serviciul registratură tabele cu evidențierea separată pentru fiecare reclamant

a categoriei de personal din care face parte.

În raport de acestea,

la data de 10 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței

materiale de soluționare a cauzei în ceea ce privește acțiunea formulată de

reclamanții funcționari publici și personal contractual din cadrul Curții de

Apel Ploiești, reținând cauza în pronunțare asupra acesteia și asupra măsurii

disjungerii, pe cale de consecință, a acțiunii în ceea ce privește acțiunea

formulată de reclamanții personal auxiliar de specialitate și personal conex

din cadrul aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă

nr. 5846 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a disjuns acțiunea formulată de reclamanții

personal auxiliar de specialitate și personal conex din cadrul Curții de Apel

Ploiești, A.E., A.L., A.F.E., B.R., B.A.M., C.R., C.M., C.A., C.A., C.C., C.C.,

C.E., C.G., C.M., C.M.F., C.G., C.D., D.B., D.V., D.M., D.L., D.D., D.A., D.I.,

E.M., F.M., F.A., F.E., G.P., G.F.C., G.M., G.A.C., I.I., I.F., M.A., M.V.,

M.C., M.M., M.A., M.L.A.M., M.V., M.N., M.C., M.G., M.I., N.C., N.C., O.C.,

P.J., P.A.G., P.M.D., P.M., P.M., R.C., S.N., S.C., S.V., Ș.S., S.A.E., T.E.,

Ț.D., Ț.A., V.D., V.G., V.E., prin reprezentant Ș.S., în contradictoriu cu

pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Statul Roman prin

Ministerul Finanțelor Publice, urmând ca dosarul să fie înaintat la

registratură, unde va primi un nou număr.

A admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu.

A declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.L., C.E., B.A.M., M.C.,

A.C.A., B.I. și B.R.G., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Ploiești,

Ministerul Justiției și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice cu

sediul în București, în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios

administrativ.

A declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții I.M., B.E.A., I.M., M.D. și

I.L., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul

Justiției și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea

Tribunalului Prahova, secția litigii de muncă.

A constatat

intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte

de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a reținut că reclamanții solicită, în esență, suspendarea executării

Deciziei nr. 328 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești în baza

dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și având în vedere prevederile Legii nr.

330/2009 prin care s-a dispus diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor

inclusiv sporuri și alte drepturi salariale pentru perioada 03.07 - 31

decembrie 2010.

În raport de actul a

cărui suspendare se solicită, Curtea a avut în vedere, ca și Tribunalul

Prahova, disp. art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 în conformitate cu

care "(1) Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al

instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nemulțumit de

modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de

15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale,

la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de

conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție

își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției

Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face

plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru

hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".

S-a concluzionat în

sensul că prin acest text de lege este conferită competență specială Curții de

Apel București în soluționarea plângerilor îndreptate împotriva hotărârilor

colegiilor de conducere ale instanțelor, precum prezenta, numai dacă sunt

formulate de persoane având calitatea de personal auxiliar de specialitate și

personal conex în cadrul instanțelor judecătorești, în sensul dat acestor

noțiuni de dispozițiile Legii nr. 567/2004.

În continuare

instanța a constatat că reclamanții I.M., B.E.A., I.M., M.D. și I.L. nu se

încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate și nici în

categoria personalului conex, având calitatea de personal contractual, astfel

cum arată chiar reclamanții fără a fi combătuți de pârâți.

În aceste condiții,

cererea acestor reclamanți îndreptată împotriva Deciziei nr. 328 din 09 august

2010 a Președintelui Curții de Apel Ploiești menținută prin Hotărârea nr. 14

din 09 septembrie 2010 a Colegiului de conducere din cadrul Curții de Apel

Ploiești se încadrează în dispozițiile art. 34 din Legea nr. 330/2009 care

prevede competența materială de a soluționa plângerea împotriva hotărârii de

soluționare a contestației ca aparținând instanței de contencios administrativ

sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii.

Prin urmare, curtea

de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.,

stabilind competența de soluționare a cauzei în ceea ce îi privește pe acești

reclamanți în favoarea Tribunalului Prahova, secția de litigii de muncă,

instanță competentă teritorial în funcție de domiciliul reclamanților,

salariați ai Curții de Apel Ploiești, conform disp. art. 284 alin. (2) din C.

muncii.

Aceleași considerente

au fost reținute de Curte, în esență, și în ceea ce privește excepția

necompetenței materiale, în soluționarea cererii formulate de reclamanții S.L.,

C.E., B.A.M., M.C., A.C.A., B.l. și B.R.G., persoane care potrivit propriilor

susțineri au calitatea de funcționari publici.

Aplicând dispozițiile

art. 109 din Legea nr. 188/1999 în conformitate cu care "Cauzele care au

ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența

instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care

este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", coroborate cu

cele ale art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel

București a reținut că excepția necompetenței materiale este întemeiată și în

privința acestor reclamanți, competența de soluționare a cererii lor revenind

Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ.

S-a reținut totodată

existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Prahova și Curtea

de Apel București și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru a-l soluționa.

II. Regulatorul de

competență

Verificând hotărârile

prin care Tribunalul Prahova și Curtea de Apel București s-au desesizat,

considerându-se instanțe necompetente material, Înalta Curte constată că sunt

incidente dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și este competentă să

rezolve conflictul în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., competența

soluționării cauzei revenind Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, pentru argumentele expuse în continuare.

relevante

Pentru desemnarea

instanței competente să soluționeze acțiunea de față trebuie avute în vedere

obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost indicate de reclamanți - toți

angajați ai Curții de Apel Ploiești - în cererea introductivă.

Astfel, reclamanții

au cerut suspendarea executării Deciziei nr. 328 din 9 august 2010, prin care

președintele Curții de Apel Ploiești a decis ca salariul lor să fie diminuat cu

25% în perioada 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și

Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice.

Temeiul legal al

cererii lor vizează dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Decizia a cărei

suspendare se solicită a fost contestată de toți reclamanții în procedura

administrativă, prin Hotărârea nr. 14 din data de 9 septembrie 2010 Colegiul de

conducere al Curții de Apel Ploiești, respingându-le contestația.

În acest cadru apare

ca excesiv de formalistă abordarea judecătorului de la Curtea de apel care a

considerat oportună disjungerea cererii introductive în raport de calitatea

reclamanților: personal auxiliar de specialitate, personal conex, funcționari

publici ori personal contractual și, corelativ, stabilirea instanței competente

în raport de această împrejurare.

Câtă vreme actul

administrativ vătămător este unic: Decizia nr. 328 din 9 august 2010 a

președintelui Curții de Apel Ploiești, tuturor reclamanților aplicându-li-se

aceeași diminuare cu 25% a salariului, procedura de contestare administrativă a

fost abordată unitar, iar cererea de suspendare a fost fundamentată pe

prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră

necesar ca aceasta să fie soluționată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

soluției Înaltei Curți.

Pentru considerentele

expuse la punctul anterior, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. se

va stabili competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Ș.S., S.L. și alții și pe

pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.