ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6081/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Hotărârile instanțelor aflate în conflict 1. Hotărârea Tribunalului Prahova Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 7596/105 din 08 decembrie 2010, reclamanții, având calitatea de personal auxiliar de specialitate, personal conex, funcționari publici și personal contractual din cadrul Curții de Apel Ploiești au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând, în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 328 din 09 august 2010. În motivarea cererii, reclamanții arată în esență că sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 decembrie 2010, Ministerul Justiției a invocat excepția necompetenței materiale a instanței față de disp. art. 27 din Anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București. Prin Sentința civilă nr. 259 din 15 februarie 201, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, soluție motivată în esență de disp. art. 27 din Anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009. 2. Hotărârea Curții de apel La solicitarea Curții de apel reclamanții au depus la dosar la data de 14 septembrie 2011 prin serviciul registratură tabele cu evidențierea separată pentru fiecare reclamant a categoriei de personal din care face parte.

În raport de acestea, la data de 10 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanții funcționari publici și personal contractual din cadrul Curții de Apel Ploiești, reținând cauza în pronunțare asupra acesteia și asupra măsurii disjungerii, pe cale de consecință, a acțiunii în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanții personal auxiliar de specialitate și personal conex din cadrul aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 5846 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a disjuns acțiunea formulată de reclamanții personal auxiliar de specialitate și personal conex din cadrul Curții de Apel Ploiești, A.E., A.L., A.F.E., B.R., B.A.M., C.R., C.M., C.A., C.A., C.C., C.C., C.E., C.G., C.M., C.M.F., C.G., C.D., D.B., D.V., D.M., D.L., D.D., D.A., D.I., E.M., F.M., F.A., F.E., G.P., G.F.C., G.M., G.A.C., I.I., I.F., M.A., M.V., M.C., M.M., M.A., M.L.A.M., M.V., M.N., M.C., M.G., M.I., N.C., N.C., O.C., P.J., P.A.G., P.M.D., P.M., P.M., R.C., S.N., S.C., S.V., Ș.S., S.A.E., T.E., Ț.D., Ț.A., V.D., V.G., V.E., prin reprezentant Ș.S., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, urmând ca dosarul să fie înaintat la registratură, unde va primi un nou număr.

A admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.L., C.E., B.A.M., M.C., A.C.A., B.I. și B.R.G., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții I.M., B.E.A., I.M., M.D. și I.L., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Prahova, secția litigii de muncă. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut că reclamanții solicită, în esență, suspendarea executării Deciziei nr. 328 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești în baza dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și având în vedere prevederile Legii nr. 330/2009 prin care s-a dispus diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor inclusiv sporuri și alte drepturi salariale pentru perioada 03.07 - 31 decembrie 2010. În raport de actul a cărui suspendare se solicită, Curtea a avut în vedere, ca și Tribunalul Prahova, disp.

art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 în conformitate cu care "(1) Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile". S-a concluzionat în sensul că prin acest text de lege este conferită competență specială Curții de Apel București în soluționarea plângerilor îndreptate împotriva hotărârilor colegiilor de conducere ale instanțelor, precum prezenta, numai dacă sunt formulate de persoane având calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul instanțelor judecătorești, în sensul dat acestor noțiuni de dispozițiile Legii nr. 567/2004.

În continuare instanța a constatat că reclamanții I.M., B.E.A., I.M., M.D. și I.L. nu se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate și nici în categoria personalului conex, având calitatea de personal contractual, astfel cum arată chiar reclamanții fără a fi combătuți de pârâți. În aceste condiții, cererea acestor reclamanți îndreptată împotriva Deciziei nr. 328 din 09 august 2010 a Președintelui Curții de Apel Ploiești menținută prin Hotărârea nr. 14 din 09 septembrie 2010 a Colegiului de conducere din cadrul Curții de Apel Ploiești se încadrează în dispozițiile art. 34 din Legea nr. 330/2009 care prevede competența materială de a soluționa plângerea împotriva hotărârii de soluționare a contestației ca aparținând instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii.

Prin urmare, curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în ceea ce îi privește pe acești reclamanți în favoarea Tribunalului Prahova, secția de litigii de muncă, instanță competentă teritorial în funcție de domiciliul reclamanților, salariați ai Curții de Apel Ploiești, conform disp. art. 284 alin. (2) din C. muncii. Aceleași considerente au fost reținute de Curte, în esență, și în ceea ce privește excepția necompetenței materiale, în soluționarea cererii formulate de reclamanții S.L., C.E., B.A.M., M.C., A.C.A., B.l. și B.R.G., persoane care potrivit propriilor susțineri au calitatea de funcționari publici.

Aplicând dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în conformitate cu care "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București a reținut că excepția necompetenței materiale este întemeiată și în privința acestor reclamanți, competența de soluționare a cererii lor revenind Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ. S-a reținut totodată existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Prahova și Curtea de Apel București și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

II. Regulatorul de competență Verificând hotărârile prin care Tribunalul Prahova și Curtea de Apel București s-au desesizat, considerându-se instanțe necompetente material, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și este competentă să rezolve conflictul în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., competența soluționării cauzei revenind Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de drept relevante Pentru desemnarea instanței competente să soluționeze acțiunea de față trebuie avute în vedere obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost indicate de reclamanți - toți angajați ai Curții de Apel Ploiești - în cererea introductivă.

Astfel, reclamanții au cerut suspendarea executării Deciziei nr. 328 din 9 august 2010, prin care președintele Curții de Apel Ploiești a decis ca salariul lor să fie diminuat cu 25% în perioada 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Temeiul legal al cererii lor vizează dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Decizia a cărei suspendare se solicită a fost contestată de toți reclamanții în procedura administrativă, prin Hotărârea nr. 14 din data de 9 septembrie 2010 Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, respingându-le contestația.

În acest cadru apare ca excesiv de formalistă abordarea judecătorului de la Curtea de apel care a considerat oportună disjungerea cererii introductive în raport de calitatea reclamanților: personal auxiliar de specialitate, personal conex, funcționari publici ori personal contractual și, corelativ, stabilirea instanței competente în raport de această împrejurare. Câtă vreme actul administrativ vătămător este unic: Decizia nr. 328 din 9 august 2010 a președintelui Curții de Apel Ploiești, tuturor reclamanților aplicându-li-se aceeași diminuare cu 25% a salariului, procedura de contestare administrativă a fost abordată unitar, iar cererea de suspendare a fost fundamentată pe prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră necesar ca aceasta să fie soluționată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Temeiul legal al soluției Înaltei Curți. Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. se va stabili competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Ș.S., S.L. și alții și pe pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.