ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3510/105/2011, reclamanții

Primăria Filipeștii de

Pădure prin Primar, M.C., S.V.G., N.C., N.D.G., R.A.V.B., C.M.N., A.C., M.I. și

B.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și

Camera de Conturi Prahova au solicitat anularea ca nelegal și netemeinic a punctului

B.2 din decizia nr. 48/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova și a încheierii nr.

V. din 23 martie 2011 a Curții de Conturi a României.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că, în fapt, Comisia locală de fond funciar a comunei Filipeștii

de Pădure și-a continuat activitatea și după data de 28 decembrie 2007, întrucât

nici până în prezent nu au fost finalizate procedurile de punere în posesie a persoanelor

îndreptățite, pentru care urmează a fi eliberate peste 800 de titluri de proprietate,

această situație a intervenit ca urmare a faptului că pe raza Comunei Filipeștii

de Pădure au funcționat două mari societăți comerciale care au deținut cu acte și

fără acte terenuri, în special în zona de deal, care nu era cartografiată.

generat conflictul negativ de competență

2.1

Prin sentința nr. 266

din 23 februarie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență materială

a instanței formulată de pârâte și a declinat competența de judecare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

A reținut tribunalul că,

în conformitate cu dispozițiile pct. 228 din Regulamentul de aplicare a O.U.G.

nr. 117/2003, competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității

verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor,

aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel, în a cărei

rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului

administrativ.

2.2. Prin Sentința

nr. 140 din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ

și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată de reclamanți

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Prahova.

Totodată, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

A reținut curtea de apel

că dispozițiile pct. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea Curții de Apel competența de

soluționare a sesizării împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestaților

din cadrul Curții de Conturi a României au fost declarate nelegale pe calea excepției

de nelegalitate, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

A constatat curtea de

apel că actul care poate fi adus la îndeplinire pe calea executării silite este

decizia Camerei de Conturi Județeană Prahova, astfel încât competența materială

revine Tribunalului Prahova.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul acțiunii formulate

în cauză îl constituie anularea deciziei nr. 48/2010 a Camerei Județene de Conturi

Prahova și a Încheierii nr. V. din 23 martie 2011 a Curții de Conturi.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, actul

administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de

o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării

legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice".

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a stabili care este actul administrativ

ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării

și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor

art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității

specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate

din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 publicată în M. Of. al

României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea

I,

împotriva măsurilor dispuse

prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen

de 15 zile, care „suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei

de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie

de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor,

prin care se respinge integral sau parțial contestația”.

Rezultă, deci, din prevederile

legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus

obligației executării, în cazul în care se respinge sau admite, în parte, contestația

formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, este însăși această

decizie, prin care se stabilesc măsuri în sarcina entității controlate, acesta fiind

actul care îndeplinește cerințele de a fi considerat ca având natura juridică a

unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, regulamentul

menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale

Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia

de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza

instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii contenciosului

administrativ; de asemenea, potrivit art. 228 din același regulament, „competența

de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva

încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține secției de

contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate, în condițiile Legii contenciosului administrativ".

Prevederile Regulamentului

aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu pot înfrânge,

însă, dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia

contenciosului administrativ și la care însuși actul respectiv face trimitere.

Astfel, referindu-se la

competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ -

fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează

în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Cum nu sunt prevăzute

„prin lege organică specială", ci printr-un act administrativ, dispozițiile

Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu

pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care rămân

aplicabile în speță, alături de cele ale art. 2 din C. proc. civ.

De altfel, prin decizia

nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 259/32/2011, a fost

respins recursul împotriva sentinței civile nr. 112/2011 a Curții de Apel Bacău,

prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor

pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi

nr. 130/2010, ceea ce întărește argumentele expuse anterior cu privire la competența

materială de soluționare a unor astfel de cauze, chiar dacă soluțiile privind excepțiile

de nelegalitate produc efecte juridice doar între părțile din litigiu.

De asemenea, în continuarea

raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în

vedere că măsurile administrative contestate nu se încadrează în sfera litigiilor

„care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii

ale acestora", se va reține că, în cauză, nu este incident criteriul valoric,

ci criteriul poziționării autorității emitente în sistemul administrației publice,

potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităților publice

locale și județene sunt în competența tribunalelor, iar cele privind actele autorităților

publice centrale, în competența Curților de Apel.

Față de cele arătate,

cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură județeană

a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, competența de

soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Prahova, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții

Primăria Filipeștii de Pădure prin Primar,

M.C., S.V.G., N.C., N.D.G., R.A.V.B., C.M.N., A.C., M.I. și B.V., în contradictoriu

cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, în favoarea

Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 octombrie 2012.