ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3334/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 985 din 6 decembrie 2011, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 55/105/2011, reclamanta Primăria Comunei Păcureți, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, anularea Încheierii nr. VI 378 din 16 decembrie 2010. Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, întrucât prin intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 117/2003, litigiile generate de actele de control ale Curții de Conturi, în concret sesizarea formulată împotriva Comisei de soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate. Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, excepția invocată de pârâtă este întemeiată și, în temeiul dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, instanță în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate.

Prin Sentința nr. 107 din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Primăria Comunei Păcureți prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că a fost învestită cu o acțiune ce are ca obiect anularea Încheierii nr. VI 378 din 16 decembrie 2010, emisă de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulată împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. 43/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova, precum și anularea în parte a acestei decizii, însă actele administrative care produc efecte juridice, îndeplinind condițiile prev. de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ și care sunt supuse obligației de executare sunt cele emise de Camera de Conturi Prahova, care este o autoritate publică la nivel local.

Curtea a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează de tribunale, iar competența curții de apel este trasă de acțiunile ce vizează anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, însă în prezenta cauză actul administrativ ce se circumscrie acestei noțiuni, conform definiției legale din art. 2 alin. (1) lit. c) din legea contenciosului administrativ, este decizia emisă de camera de conturi județeană.

La pronunțarea acestei soluții, curtea de apel a avut în vedere soluția de principiu adoptată de Plenul Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2012 și a constatat că excepția invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 20 și urm. C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Cererea de chemare în judecată formulată de Primăria Comunei Păcureți are ca obiect anularea Încheierii nr. VI.378 din 16 decembrie 2010 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi. În drept, Încheierea nr. VI.378 din 16 decembrie 2010 s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Actele normative sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel). În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal.

În ședința Plenului Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local. De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Păcureți prin Primar și pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2012. Procesat de GGC - AM