ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7532/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 743 din 06 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de Primăria comunei F. în favoarea Curții de Apel Ploiești. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială de soluționare a acțiunii aparține Curții de Apel. Prin sentința civilă nr. 325 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria comunei F. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova.

Prin decizia nr. 5102 din 29 noiembrie 2012, Înalta Curte a admis recursul declarat de Primăria comunei F., prin primar, împotriva sentinței nr. 325/2011 a Curții de Apel Ploiești și a casat această sentință cu trimitere pentru rejudecare la această instanță. Prin sentința nr. 112 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiești a declinat competența de soluționare la Tribunalul Prahova. S-a reținut că actele atacate prin acțiune de către reclamant sunt: decizia nr. 45/2010 a Camerei de Conturi Prahova și încheierea din 01 februarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, însă actul administrativ care produce efecte juridice este decizia emisă de Camera de Conturi Prahova care este o autoritate publică de nivel local, situație în care competența materială de soluționare a cererii aparține tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă încheierea atacată cu acțiune de reclamant și prin care se respinge contestația formulată de acesta împotriva deciziei nr. 45/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova, este emisă de structura centrală a Curții de Conturi a României, actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare, este tot decizia emisă de Camera de Conturi, care este o autoritate publică de nivel local. În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal Înalta Curte a adoptat această soluție și a avut în vedere inclusiv faptul că dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea Curții de Apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, prin decizia nr. 4522/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor din Regulament care stabilesc o altă competență decât cea legală. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente: Obiectul acțiunii deduse analizei judiciare în cauza de față îl constituie plângerea formulată de Primăria comunei F. împotriva deciziei nr. 45/2010 a Camerei de Conturi Prahova și a încheierii din 01 septembrie 2011. Actul administrativ care produce efecte juridice este decizia Camerei de Conturi Prahova, autoritate publică la nivel local, astfel că în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acțiunii aparține Tribunalului Prahova. De altfel, pe de o parte, pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a fost apreciat ca fiind nelegal, sens în care s-a pronunțat decizia nr. 4522/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, Regulamentul producea efecte începând din anul 2011, or în cauză, actele sunt emise în anul 2010, așa încât pct. 228 din Regulament nu este aplicabil speței.

În ceea ce privește efectele deciziei nr. 5102/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost casată sentința Curții de Apel Ploiești cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță, trebuie precizat că de la data pronunțării acestei decizii au apărut temeiuri noi, neverificate de instanța care a pronunțat hotărârea de casare. Sub aspectul competenței materiale instanța de recurs nu s-a pronunțat, astfel că față de considerentele expuse mai sus și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria comunei F. prin Primar și pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Prahova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2013.