ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7532/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7532/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 743 din 06 octombrie
2011, Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat
competența de soluționare a acțiunii formulate de Primăria comunei F. în favoarea
Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut că în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
competența materială de soluționare a acțiunii aparține Curții de Apel.
Prin sentința civilă
nr. 325 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria
comunei F. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera
de Conturi Prahova.
Prin decizia nr. 5102
din 29 noiembrie 2012, Înalta Curte a admis recursul declarat de Primăria comunei
F., prin primar, împotriva sentinței nr. 325/2011 a Curții de Apel Ploiești și a
casat această sentință cu trimitere pentru rejudecare la această instanță.
Prin sentința nr. 112
din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiești a declinat competența de soluționare
la Tribunalul Prahova.
S-a reținut că actele
atacate prin acțiune de către reclamant sunt: decizia nr. 45/2010 a Camerei de Conturi
Prahova și încheierea din 01 februarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României,
însă actul administrativ care produce efecte juridice este decizia emisă de Camera
de Conturi Prahova care este o autoritate publică de nivel local, situație în care
competența materială de soluționare a cererii aparține tribunalului, potrivit dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Chiar dacă încheierea
atacată cu acțiune de reclamant și prin care se respinge contestația formulată de
acesta împotriva deciziei nr. 45/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova, este emisă
de structura centrală a Curții de Conturi a României, actul administrativ care produce
efecte juridice și care este supus obligației de executare, este tot decizia emisă
de Camera de Conturi, care este o autoritate publică de nivel local.
În vederea interpretării
și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal
Înalta Curte a adoptat această soluție și a avut în vedere inclusiv faptul că dispozițiile
art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.
130/2010, care stabilesc în favoarea Curții de Apel competența de soluționare a
sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,
nu pot contraveni normelor de competență stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, prin decizia
nr. 4522/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă excepția
de nelegalitate a dispozițiilor din Regulament care stabilesc o altă competență
decât cea legală.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență
conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și
fiscal.
Pentru a adopta această
soluție, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente:
Obiectul acțiunii deduse
analizei judiciare în cauza de față îl constituie plângerea formulată de Primăria
comunei F. împotriva deciziei nr. 45/2010 a Camerei de Conturi Prahova și a încheierii
din 01 septembrie 2011.
Actul administrativ care
produce efecte juridice este decizia Camerei de Conturi Prahova, autoritate publică
la nivel local, astfel că în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența
de soluționare a acțiunii aparține Tribunalului Prahova.
De altfel, pe de o parte,
pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010
a fost apreciat ca fiind nelegal, sens în care s-a pronunțat decizia nr. 4522/2011
de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, Regulamentul
producea efecte începând din anul 2011, or în cauză, actele sunt emise în anul 2010,
așa încât pct. 228 din Regulament nu este aplicabil speței.
În ceea ce privește efectele
deciziei nr. 5102/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care
a fost casată sentința Curții de Apel Ploiești cu trimitere pentru rejudecare la
aceeași instanță, trebuie precizat că de la data pronunțării acestei decizii au
apărut temeiuri noi, neverificate de instanța care a pronunțat hotărârea de casare.
Sub aspectul competenței
materiale instanța de recurs nu s-a pronunțat, astfel că față de considerentele
expuse mai sus și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C.
proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă
instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și
fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria comunei F. prin Primar și
pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a României, în favoarea
Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 noiembrie 2013.