ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4332/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul cererii deduse judecății.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Mun. Ploiești – S.P.F.L. Ploiești, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi din Jud. Prahova, anularea

Încheierii din 20 aprilie 2011 a Curții de Conturi a României, a Deciziei nr. 55

din 19 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi Prahova și a Procesului verbal de

constatare din 15 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Prahova, precum și

anularea obligațiilor de plată dispuse prin aceste acte.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, în urma unui audit financiar efectuat în perioada 6 septembrie

- 15 octombrie 2010 la S.P.F.L., Ploiești, având ca obiect stabilirea,

colectarea, urmărirea veniturilor bugetului local pe anul 2009, s-a încheiat

procesul verbal de constatare din 15 octombrie 2010, în baza căruia Camera de

Conturi a emis Decizia nr. 55/2010, în care s-au înscris măsurile pe care

trebuie să le aducă la îndeplinire.

Împotriva Deciziei

nr. 55/2010, reclamantul a formulat contestație și Curtea de Conturi a României

a dispus respingerea contestației, emițând încheierea din 2011.

Reclamantul a criticat

actele atacate, susținând, în esență, că pârâta a reținut o situație de fapt

care nu corespunde realității și a aplicat în mod greșit dispozițiile legale

considerate ca incidente.

recursului în prezenta cauză

Prin Sentința civilă nr.

271 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului S.P.F.L.

Ploiești și, în consecință, a anulat în parte Încheierea din 20 aprilie 2011 a

Curții de Conturi a României, Decizia nr. 55/2010 a Camerei de Conturi Prahova

și Procesul verbal de constatare din 15 octombrie 2010 al Camerei de Conturi

Prahova, cu privire la suma de 26.634 lei, reprezentând scutirea de la plata taxei

pe clădiri acordată A.F. din Ploiești a U.A.P.R., cu privire la suma de 17.839

lei, reprezentând acordarea de facilități fiscale la 115 persoane fizice și cu

privire la suma de 37.178 lei, reprezentând amenzile încasate în 48 de ore în

baza proceselor verbale de contravenție.

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului cu privire la

măsura nr. 1 dispusă prin Decizia nr. 55/2010, este neîntemeiată, întrucât

acesta nu a respectat cerințele Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale,

prin înscrierea veniturilor proprii în buget fără fundamentarea adecvată a

acestora.

În ceea ce privește

facilitățile fiscale acordate în anul 2009 unui număr de 115 persoane fizice,

care nu aveau C.N.P., Curtea a reținut că aceste facilități s-au acordat de

reclamant în baza declarațiilor de impunere, a cererii și a documentelor

justificative depuse de contribuabili, neputându-se reține în sarcina

reclamantului faptul că s-au acordat facilități fiscale greșite, iar, pe de

altă parte, reclamantul este în termenul legal de recuperare a creanței

fiscale, în condițiile în care se consideră că facilitățile acordate nu au fost

corecte.

În ce privește

acordarea scutirii de la plata taxei pe clădiri a A.F. din Ploiești a U.A.P.R.,

s-a constatat că pentru spațiul expozițional, în mod corect și legal s-a

acordat de către reclamant scutirea de la plata impozitului/taxă pe clădire.

În final, instanța de

fond a apreciat că facilitatea acordată de legiuitor cu privire la plata

minimului amenzii ce trebuie achitată în 48 de ore nu este condiționată de

plata acesteia la domiciliul contravenientului, aceasta putând să se efectueze

la oricare din instituțiile nominalizate de lege și deci în mod incorect a fost

angajată răspunderea reclamantului pentru aceste sume.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de

Conturi Prahova, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii în

întregime a cererii reclamantului, pentru morive încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului,

s-a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt și

dispozițiile legale incidente, în condițiile în care s-au acordat facilități

fiscale unor persoane care nu se regăseau în baza de date a S.P.L.C.E.P.

Ploiești; că A.F. din Ploiești a U.A.P.R. a beneficiat în mod ilegal de scutiri

de la plata impozitului pe clădiri; că, prin scăderea fără încasare a unor

debite din amenzi, justificat de plata acestora în alte localități, s-au

încălcat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991; că intimata a încasat

sume fără drept de creanță și le-a raportat ca venituri ale bugetului local,

respectiv le-a scăzut din evidența operativă fără să fie stinse potrivit legii.

de control judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și

va casa sentința instanței de fond.

și de drept care au dus la formarea convingerii instanței de recurs.

Situația de fapt

supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză,

potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi

rezumată astfel:

1.

În

perioada 6 octombrie 2010 - 15 octombrie 2010

a

fost efectuat audit financiar la S.P.F.L. Ploiești, având ca obiect stabilirea,

colectarea, urmărirea veniturilor bugetului local pe anul 2009

.

de constatare din 15 octombrie 2010, prin care s-au constatat abateri de la

legalitate care au determinat producerea de prejudicii.

Conturi Prahova a emis Decizia nr. 55/2010, prin care s-au dispus, în sarcina

conducerii S.P.F.L. Ploiești, măsuri pentru remedierea deficiențelor

constatate.

auditată a formulat contestație.

din 20 aprilie 2011 a C.S.C. a Curții de Conturi.

Înalta Curte constată

că, pe de o parte, obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă,

în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată,

în speță Decizia nr. 55 din 19 noiembrie 2010 emisă de către Camera de Conturi Prahova.

Aceste măsuri și

constatări se circumscriu prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3)

din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

În conformitate cu

prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe

parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și

24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu

caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor

art. 33”.

Art. 33 alin. (3) prevede

- „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și

regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii

entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului

și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a

conducerii entității audiate”.

Pe de altă parte,

Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de

determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ,

astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care

prevede: „

Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca

reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii

pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios

administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a

emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei –

valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat).

Cum în speța de față

nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor,

impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a pârâtei Camera de

Conturi a județului Prahova.

În aceste condiții,

competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea

actelor administrative emise de Camera de Conturi a județului Prahova, revine

tribunalului, iar nu curții de apel.

Este lipsit de

relevanță că prevederile art. 228 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi din 2010 trimit la curtea de apel, în a cărei rază teritorială este

situat sediul entității verificate de controlorii financiari din cadrul Curții

de Conturi, ca instanță competentă material a soluționa acțiunea, deoarece nu

poate fi aplicată cu prioritate o regulă dintr-un act infralegislativ în

detrimentul normei cu putere de lege care reglementează competența materială a

instanțelor de contencios administrativ (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004),

în lipsa unei norme derogatorii de aceeași forță juridică cu regula consacrată

în Legea contenciosului administrativ, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din

Regulament.

Se are în vedere și

soluția de principiu adoptată de plenul secției de contencios administrativ și fiscal,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2012, în sensul

că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor de natura celui

dedus judecății în prezenta cauză.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Jud. Prahova

împotriva Sentinței civile nr. 271 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată.

Trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2012.