ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3912/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 267 din 23 februarie 2012,

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta

Primăria Comunei Filipeștii de Pădure, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de

Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, în favoarea Curții de Apel

Ploiești.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile

cuprinse la pct. 228 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 117/2003,

competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității

verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a

contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții

de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în

condițiile Legii contenciosului administrativ.

În consecință,

conform dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., tribunalul a declinat competența

materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin Sentința nr. 141

din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a

instanței, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Prahova și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și având în

vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, că actul

administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice și care

este supus executării și poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi

Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Curtea a apreciat că,

deși, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de

Conturi a României respinge sau admite în parte contestația formulată împotriva

deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană, actul administrativ care produce

efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia

emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel

local, astfel că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică

locală se soluționează în fond de tribunal.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

În cauză este

necontestat faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie

anularea Încheierii nr. VI.59 din 23 martie 2011, emisă de Curtea de Conturi,

cu consecința anulării măsurilor cuprinse în punctul B.5 din Decizia nr.

48/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova.

În drept, Decizia nr.

48/2010 și Încheierea nr. VI.59 din 23 martie 2011 s-au întemeiat pe

prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de

Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din

aceste activități.

Actele normative

sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative

deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun

din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a

litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează

în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de

contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție

de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către tribunal.

În ședința Plenului

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție din data de 20 decembrie 2011 s-a hotărât că aparține tribunalului

competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se

solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în

soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor

prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea

deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal

de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, și având în vedere actele a căror anulare formează

obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care

poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

De asemenea, chiar

dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de

Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată

împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul

administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de

executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că

soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit

să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Filipeștii de

Pădure, prin Primar și pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de

Conturi Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ