ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4707/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F.

și N.M., angajați ca personal conex la Tribunalul Prahova, au formulat contestație împotriva deciziei nr. 129 din 19 aprilie 2010 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, care a fost comunicată la data de 03 mai 2010 și împotrivă hotărârii nr. 9 din 12 mai 2010 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, cerând să se constate că drepturile salariale stabilite pentru contestatori prin decizia nr. 129 din 19 aprilie 2010 sunt mai mici decât cele de care beneficiau la data de 31 decembrie 2009, prin omisiunea acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, recunoscut prin sentința civilă nr. 882 din 28 aprilie 2009 și să se dispună modificarea deciziei nr. 129 din 19 aprilie 2010, în sensul că rămâneau în plată cu drepturile salariale avute anterior, care sunt mai mari, pentru a nu se ajunge la o diminuare a salariului brut calculat potrivit reglementărilor anterioare, conform art. 7 din Legea nr. 330/2009.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt încadrați ca personal conex (șoferi, aprozi, agent procedural) cu contracte de muncă pe perioada nedeterminată la Tribunalul Prahova din circumscripția teritorială a Curții de Apel Ploiești, care, după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în M. Of. nr. 762/09.2009, a emis decizia nr. 129 din 19 aprilie 2010, prin care se stabilesc salariile de bază, sporurile ce se acordă, începând cu data de 01 ianuarie 2010, omițându-se pentru personalul conex sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Reclamanții au precizat că, prin sentința civilă nr. 882 din 19 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova au fost obligați să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică lunar, începând cu data de 01 septembrie 2004 și, în continuare, actualizate cu rata inflației până la plata efectivă, precum și faptul că diferențierea, din punct de vedere al salarizării, între personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, este discriminatorie și nelegală. Prin sentința civilă nr. 2532 din 30 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F.

și N.M., în contradictoriu cu pârâții Președintele Curții de Apel Ploiești, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamanții îndeplinesc funcția de personal conex în cadrul Tribunalului Prahova, iar prin contestația formulată împotriva deciziei Președintelui Curții de Apel Prahova, aceștia au solicitat includerea în drepturile salariale și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din salariul de bază și a sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază. Prin hotărâre a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Prahova s-a respins contestația formulată ca neîntemeiată, reținând că personalul conex nu se regăsește în categoriile de personal care beneficiază potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 de cele două sporuri în discuție.

S-a reținut de către instanță că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) Anexa VI din Legea nr. 330/2009, între subiecții ce au dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și cel de confidențialitate este menționat „personalul auxiliar de specialitate” și că prin art. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a făcut distincție între „personalul auxiliar de specialitate” format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT și „personal conex”, format din agenți procedurali, aprozi și șoferi. Astfel, Secțiunea a IV-a din Legea nr. 330/2009 reglementează în mod expres drepturile salariale de care beneficiază fiecare categorie de personal, iar categoria personalului conex nu se regăsește printre cele ce beneficiază, conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 330/2009, de cele două sporuri în discuție.

Având în vedere că distincția dintre cele două categorii de personal auxiliar de specialitate și conex este expres prevăzută de însăși legea cadru aplicabilă în materie, respectiv Legea nr. 567/2004, instanța a apreciat că în cauză nu se poate vorbi de existența unor situații analoage și comparabile, respingând acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F. și N.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că sentința recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI, secțiunea a IV-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 - Lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Titlul „Reglementări specifice personalului din sistemul justiției”, Secțiunea a IV-a „ Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea ”: „Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile ”. De asemenea, prin alin. (2) al aceluiași articol se precizează că: „ Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.” Aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ., cât și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În cauza de față, recurenții-reclamanți au formulat plângere împotriva deciziei nr. 129 din 19 aprilie 2010 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești și a hotărârii nr. 9 din 12 mai 2010 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, plângere care a fost soluționată irevocabil de Curtea de Apel București.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2), Anexa VI la Legea nr. 330/2009, împotriva hotărârii pronunțate nu se putea declara recurs.

După data de 01 ianuarie 2011, dispozițiile legale citate au fost preluate de art. 7 alin. (1) și (2) din Cap. VIII - „ Reglementări specifice personalului din sistemul justiției” , Secțiunea I - „Dispoziții comune”din Anexa nr. VI - „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora: Art. 7 alin. „ (1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile . (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.” Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum sentința civilă nr. 2532 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F. și N.M., împotriva sentinței civile nr. 2532 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2011.