ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3246/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.05.2014, reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Ploiești, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 6 din 31 martie 2014 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

În motivarea cererii reclamantele au arătat că au titluri executorii referitoare la sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și au solicitat recunoașterea acestui spor, având aceleași funcții și lucrând în aceleași condiții ca și colegele lor care au primit acest spor pe motiv că sunt angajate mai vechi.

Au menționat reclamantele că au același statut ca aprozii și șoferii celorlalte instanțe din cadrul Curții de Apel Ploiești și care beneficiază de sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu 01.01.2014 și 01.03.2014.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 3499 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamantele A., B. și C. au declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea contestației și obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploiești la acordarea sporului de 50% din salariu de bază brut lunar, spor de risc și solicitare neuropsihică, începând cu data introducerii acțiunii.

Principalele argumente invocate

Recurentele apreciază că instanța de fond în mod eronat a respins cererea de chemare în judecată, reținând că părțile din prezenta cauză se află într-o altă situație juridică față de persoanele cărora le-a fost acordat acest drept.

Totodată, se menționează că în mod eronat a apreciat instanța de fond că recurentele nu pot beneficia de aceste sporuri pentru că nu au hotărâri judecătorești definitive/irevocabile, care să stabilească acest drept, situație de natură a crea un vădit tratament discriminatoriu.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 29.03.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 2.05.2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., l-a admis în principiu și a fixat termen de judecată în ședința publică.

Cu privire la fondul recursului

Analiza motivelor de casare invocate

Obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză, rezidă în solicitarea formulată de către reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Ploiești de obligare a pârâtei să recalculeze indemnizația lunară a reclamantelor cu luarea în calcul a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, care să fie inclus în salariul de bază.

Prin contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 6 din 31 martie 2014, emisă de Colegiul de Conducere a Curții de Apel Ploiești reclamantele au pretins "emiterea unor decizii prin care să se dispună introducerea în salariul de bază a sporului de 50% reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică".

Această contestație a fost respinsă prin pct. 7 lit. a) din Hotărârea nr. 6 din 31 martie 2014, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

S-a reținut, în justificarea acestei soluții, că reclamantele "nu au hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este recunoscut pentru personalul conex".

Astfel, se reține, că un prim motiv pentru care recurentele-reclamante susțin nelegalitatea actului administrativ atacat în cauză este acela al existenței unei discriminări în raport de faptul că unii din colegii reclamantelor, având aceeași calitate de personal conex, li s-a acordat sporul amintit prin hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, reiese că respectivele hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești au fost emise în executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este recunoscut pentru personalul conex.

Or, punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat unor angajați anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalți angajați.

În acest sens sunt cele decise de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosar nr. x/2014/HP/C "în aplicarea art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) (i) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, aprobată prin Legea nr. 48/2002" prin Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015.

Pe de altă parte, în cauză, față de obiectul pretențiilor deduse judecății, se apreciază că Hotărârea atacată nr. 6 din 31 martie 2014 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești este legală și temeinică, în condițiile în care reclamantele nu se află din punct de vedere juridic în aceeași situație cu personalul conex de la instanțele judecătorești căruia i s-a recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive/irevocabile includerea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică în salariul de bază.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B. și C. împotriva sentinței nr. 3499 din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.