ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2015

Decizia nr. 1372/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 672 pronunțată la data de 6 martie 2013 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul A. - B. Prahova, în contradictoriu cu pârâții B. Prahova și C. Prahova și a obligat, în solidar, pârâții B. Prahova și C. Prahova să plătească membrilor de sindicat ai reclamantului (nominalizați în tabelul de la fila 10 dosar), salariați ai B. Prahova, drepturile salariale reprezentând plata sporurilor pentru condiții vătămătoare de muncă, în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 30 iulie 2010 la zi, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.

Prin Decizia nr. 2794 din data de 10 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția I-a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. Prahova împotriva sentinței civile nr. 672, pronunțată la data de 6 martie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. - B. Prahova și intimata-pârâtă B. Prahova.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2012 reclamantul A. - B. Prahova a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. Prahova și C. Prahova, să se dispună obligarea pârâților, începând cu data de 30 iulie 2010, la plata sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază pentru funcționarii publici membri de sindicat, suma actualizată cu rata inflației de la data de 30 iulie 2010 și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 935 din data de 26 martie 2013 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 10042 din data de 22 noiembrie 2013 a respins a nefondat recursul declarat de reclamantul A. - B. Prahova împotriva sentinței nr. 935 din data de 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. Prahova și C. Prahova.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/105/2012/a1 C. Prahova a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 935 din data 26 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. x/105/2012, în sensul anulării acestei hotărâri, în baza dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., motivat de existența hotărârilor potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cuprinsul cererii de revizuire se învederează că, prin acțiunile formulate și înregistrate cu nr. x/105/2012 și nr. x/105/2012, salariații B. Prahova au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. Prahova și B. Prahova, obligarea pârâților la plata sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual, membri de sindicat, sumă actualizată cu rata inflației de la data de 30 iulie 2010 și până la data plății efective.

Prima acțiune înregistrată cu nr. x/105/2012 la Tribunalul Prahova, secția I-a civilă, a fost finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr. 672 din 06 martie 2013, prin care a fost admisă acțiunea formulată de către A. - B. Prahova, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 2794 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Cea de-a doua acțiune a fost înregistrată cu nr. x/105/2012 la Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a fost finalizată prin sentința civilă nr. 935 din 26 martie 2013, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de A. - B. Prahova, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 10042 din 22 noiembrie 2013.

Revizuentul a precizat că părțile din cele două acțiuni sunt toți salariați ai B. Prahova, salariați care lucrează în aceleași condiții vătămătoare de lucru.

În motivarea cererii de revizuire sunt invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În opinia revizuentului instanța de fond și cea de recurs au încălcat principiul aplicării unitare a legii, precum și principiul unui proces echitabil, care presupune că dezlegările date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare.

Față de cele învederate, se solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și pronunțării unei noi hotărâri, legală și temeinică.

Prin cererea de revizuire formulată în cadrul Dosarului nr. x/105/2012/a2 revizuentul A. al B. Prahova a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 10042 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/105/2012, în sensul anulării acestei hotărâri, în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și plata sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază pentru membrii de sindicat, angajați ai B. Prahova, spor prevăzut în Buletinul de determinare prin expertizare din 30 iulie 2010, eliberat de D. Prahova și vizat de E. Prahova, sumă actualizată cu rata inflației de la data de 30 iulie 2010 până la data plății efective a sumelor datorate.

Prin încheierea de ședință din data de 6 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/105/2012/a2 a fost admisă excepția conexității și s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/105/2012/a2 la Dosarul nr. x/105/2012/a1.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Prin Decizia nr. 1944 fin 5 martie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate cererile conexe de revizuire a sentinței civile nr. 935 din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. x/105/2012, formulată de revizuentul C. Prahova și a Deciziei civile nr. 10042 din data 22 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/105/2012, formulată de revizuentul A. - B. Prahova, în contradictoriu cu intimata B. Prahova.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ.

Motivul de revizuire invocat de revizuenți în cererile de revizuire conexate este cel reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi revizuită dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Invocarea acestui motiv presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- există hotărâri definitive contradictorii. Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Curtea de apel a reținut că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, deoarece hotărârile despre care se susține că sunt contradictorii nu sunt date între aceleași părți, neexistând, așadar, identitate de părți pentru a fi încălcată autoritatea de lucru judecat.

Astfel, prin sentința civilă nr. 672 din 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I-a civilă, în Dosarul nr. x/105/2012, menținută ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtul C. Prahova prin Decizia nr. 2794 din 10 octombrie 2013 dată de Curtea de Apel Ploiești, secția I-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. - B. Prahova și au fost obligați pârâții B. Prahova și C. Prahova să plătească membrilor de sindicat ai reclamantului, nominalizați în tabelul de la fila 10 din dosar, salariați ai B. Prahova, drepturile salariale reprezentând plata sporurilor pentru condiții vătămătoare de muncă, în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 30 iulie 2010 la zi, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.

Din actele dosarului și astfel cum se reține în considerentele acestei sentințe reiese că drepturile salariale au fost acordate personalului contractual care face parte din sindicat.

Prin sentința civilă nr. 935 din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/105/2012, menținută ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamant prin Decizia nr. 10042 din 22 noiembrie 2013 dată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. - B. Prahova în contradictoriu cu pârâții B. Prahova și C. Prahova.

Din actele dosarului și astfel cum se reține în considerentele acestei sentințe reiese că drepturile salariale constând în sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază au fost solicitate de funcționarii publici membri de sindicat.

Or, în cazul de revizuire invocat de revizuenți instanța nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Curtea mai reține că practica neunitară a instanțelor nu este motiv de revizuire, iar precedentul judiciar nu constituie izvor de drept în dreptul român.

Cererea de recurs;

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. - B. Prahova, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile dezvoltate prin cererea de recurs vizează, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susținând că există identitate de părți între cele două cauze în care s-au pronunțat hotărâri contradictorii, în sensul că autoritățile pârâte sunt aceleași, dar și reclamantul este în ambele pricini A. - B. Prahova.

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum, și de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Rațiunea reglementării căii extraordinare de atac a revizuirii prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În cauza de față, recurentul-revizuent a înțeles să invoce soluțiile potrivnice pronunțate de aceeași instanță, însă în cauze diferite, având ca părți persoane diferite (acest fapt este de altfel asumat chiar de către revizuent, care în dezvoltarea motivelor cererii sale de revizuire arată că soluția potrivnică celei date în hotărârea a cărei revizuire o cere, a fost pronunțată de Tribunalul Prahova în ceea ce privește acțiuni formulate de membrii sindicatului, care au calitatea de personal contractual, având ca obiect o pretenție similară cu cea formulată în prezentul dosar, respectiv, acordarea sporului de 10% pentru condiții vătămătoare de muncă).

În concret, astfel cum a reținut și instanța de revizuire, prin sentința civilă nr. 672 din 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I-a civilă, în Dosarul nr. x/105/2012, menținută ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtul C. Prahova prin Decizia nr. 2794 din 10 octombrie 2013 dată de Curtea de Apel Ploiești, secția I-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. - B. Prahova și au fost obligați pârâții B. Prahova și C. Prahova să plătească membrilor de sindicat ai reclamantului, nominalizați în tabelul de la fila 10 din dosar, salariați ai B. Prahova, drepturile salariale reprezentând plata sporurilor pentru condiții vătămătoare de muncă, în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 30 iulie 2010 la zi, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.

Din actele dosarului și astfel cum se reține în considerentele acestei sentințe reiese că drepturile salariale au fost acordate personalului contractual care face parte din sindicat.

Prin sentința civilă nr. 935 din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/105/2012, menținută ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamant prin Decizia nr. 10042 din 22 noiembrie 2013 dată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. - B. Prahova în contradictoriu cu pârâții B. Prahova și C. Prahova.

Din actele dosarului și astfel cum se reține în considerentele acestei sentințe reiese că drepturile salariale constând în sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază au fost solicitate de funcționarii publici membri de sindicat.

Așadar, susținerea recurentului-revizuent în sensul că există identitate de părți, deoarece în ambele pricini calitatea de reclamant a avut-o A., nu poate fi primită, având în vedere că A. - B. Prahova stă în judecată în calitate de reprezentat al membrilor săi, neavând propriile pretenții cu privire la acordarea sporului salarial pretins prin acțiunile judecătorești ce au făcut obiectul celor două dosare. Cu alte cuvinte, calitatea de reclamanți, în sens procesual au avut-o membrii sindicatului, care, în mod evident au fost diferiți în cauzele în care s-au pronunțat hotărârile invocate ca fiind contradictorii.

Reținând și faptul că, prima hotărâre (sentința nr. 672/2013 a Tribunalului Prahova) deși constituie practică judiciară în materie nu poate produce efecte juridice decât între părțile litigiului în care a fost pronunțată, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de revizuire ca nefondată, nefiind întrunită ipoteza textului art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. al B. Prahova împotriva Deciziei nr. 1944 din 05 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.