ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., judecători în cadrul Curții de Apel Ploiești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, au solicitat:

- obligarea primului pârât la emiterea Ordinelor prin care să se efectueze reîncadrarea reclamanților începând cu 01.01.2010 cu o indemnizație majorată, ținându-se cont de Decizia nr. 425/R din 20.04.2010 a Curții de Apel Brașov prin care le-au fost acordate creșterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, ca urmare a punerii în executare a sentinței nr. 944 pronunțată la data de 01.04.2013 în dosar nr. x/2012 a Tribunalului Prahova, irevocabilă conform deciziei civile nr. 3637 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești și, pe cale de consecință,

- obligarea ambelor pârâte la recalcularea și plata drepturilor ce li se cuvin ca urmare a reîncadrării cu o indemnizație majorată, începând cu data de 01.01.2010 și în continuare pentru viitor, actualizate în raport cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale aferente, începând cu data de 01.01.2010 și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală.

1.2. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 314 din 17 decembrie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat Ministerul Justiției să emită ordinele prin care să se efectueze reîncadrarea reclamanților cu o indemnizație majorată, începând cu data de 1.01.2010, ținându-se cont de Decizia nr. 425/R din 20.04.2010 a Curții de Apel Brașov, prin care au fost acordate creșterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

Totodată, a obligat pârâtele să recalculeze și să plătească drepturile ce se cuvin reclamanților, ca urmare a reîncadrării acestora cu indemnizația majorată, începând cu data de 1.01.2010 și în continuare, actualizată cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că indemnizația raportat la care a fost aplicat procentul de 15% aferent sporului de doctorat nu cuprinde și majorarea de 5%, 2%, 11% prevăzută de O.G. 10/2007 acordată conform deciziei nr. 425/R/2010 a Curții de Apel Brașov și a sentinței nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova.

Indemnizația de încadrare bruta lunara cu aplicarea creșterilor salariale prevăzuta în Decizia 425/R/2010 pronunțata de Curtea de Apel Brașov este de 7081 RON, suma la care ar fi trebuit sa se aplice prevederile Legii 330/2009 și ale celorlalte acte normative pe salarizare care i-au urmat începând cu 2011, suma de 7.081 RON fiind calculată în cuprinsul expertizei extrajudiciare întocmita în acest sens. De asemenea, indemnizația cuvenită reclamanților la data de 01.04.2010 ar trebui să conțină și creșterile salariale acordate prin dec. civ. nr. 425/R din 20.04.2010 a Curții de Apel Brașov.

S-a mai arătat că, atât Decizia nr. 4098 din 05 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, cât și sentința nr. 944 din 01 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova și Decizia nr. 425/R/20.04.2010 a Curții de Apel Brașov, sunt hotărâri judecătorești irevocabile, care beneficiază de autoritate de lucru judecat și care nu mai pot fi reanalizate sub aspectul legalității și temeiniciei lor, ele trebuind să fie puse în executare de către pârâți. Așadar, pretențiile reclamanților cu privire la acordarea sporului prin raportare la indemnizația aferentă datei de 01.04.2010 sunt întemeiate.

2.1. Împotriva sentinței nr. 314 din 17 decembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat în esență, următoarele:

- Ministerul Justiției nu a săvârșit niciun exces când a considerat că decizia civilă nr. 425 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, cu dispozitivul și considerentele care îl explică, nu majorează pentru totdeauna indemnizația cuvenită. Această poziție a fost susținută nu numai de o hotărâre pe care chiar intimații reclamanți au apreciat-o ca fiind neclară, dar și de interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la aplicabilitatea O.G. nr. 10/2007, decizia publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 22 decembrie 2011 și în legătură cu care se apreciază că nu are vreo influență asupra dosarelor soluționate definitiv mai înainte de momentul existenței sale.

- niciuna dintre instanțele care au dat câștig de cauză intimaților reclamanți, sub o formă sau alta, nu a obligat să se modifice baza indemnizațiilor, ci a acordat drepturi pentru perioade limitate de timp, determinate de înseși instanțele de judecată. Între a aplica ce s-ar putea deduce dintr-o obligație fixată de instanță și a aplica dispozițiile legale în baza cărora se stabilesc indemnizațiile judecătorilor (și care nu au fost apreciate ca fiind greșit aplicate), Ministerul Justiției a ales să aplice cu bună credință legea și în același timp să execute hotărârile judecătorești întocmai și pentru perioadele la care se referă.

- în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat decizia pe raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert PP., aceasta nefiind o probă administrată în cadrul procesului, pentru ceea ce avea de soluționat instanța și totodată o probă care nu-i privește pe reclamanți, fiind întocmită la cererea unui singur reclamant, pentru o altă situație, în scopul de a se verifica modalitatea de acordare a sporului de doctorat, ca urmare a emiterii O.M.J. nr. 1363/C din 04.04.2014.

2.2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- punctul de vedere al Ministrului Justiției nu poate fi primit întrucât acordarea creșterilor salariale din anul 2007, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2001 s-a menținut și în anii următori, 2008 și 2009, nefiind emis nici un act normativ care să impună tăierea din indemnizație a acestor creșteri salariale. Această situație de fapt rezultă și din considerentele sentinței nr. 944/105/2012 pronunțată în dosar nr. x/2012 al Tribunalului Prahova rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 3637 din data de 19 noiembrie 2013.

- este ilogic a constata că ai o indemnizație majorată în anul 2007, după care 2008, 2009 nu mai ai, dar ai în 2010, raportat la cuantumul indemnizației care trebuia să fie deja majorată la 31 decembrie 2009.

- nu exista posibilitatea de a contesta Ordinul MJ nr. 459/2010, prin care s-a stabilit încadrarea potrivit Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010, câtă vreme, la data emiterii lui, nu existau hotărârile judecătorești a căror punere în executare s-a solicitat, acestea fiind emise de abia în aprilie 2010, respectiv aprilie 2013, dar având efect retroactiv.

- neemiterea ordinului de reîncadrare afectează, foarte mult, indemnizațiile care, deși sunt calculate scriptic potrivit Legii nr. 284/2010, ca lege unică de salarizare, plata efectivă se face la nivelul drepturilor avute la data de 31.12.2010, deoarece prin acte normative succesive, în fiecare an s-a prorogat aplicarea Legii nr. 284/2010, fiind menținută în plată indemnizația cuvenită la nivelul anului 2010.

- în ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța a ținut cont de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert PP., aflat pe lista experților judiciari ai Ministerului Justiției, care a concluzionat că indemnizația la care s-a raportat Ministerul Justiției la stabilirea unui spor, nu conține majorările acordate prin decizia civilă nr. 425/R/20.04.2010 pronunțată în dosar nr. x/2007 al Curții de Apel Brașov și sentința civilă nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 3637 din 19.11.2013, să se constate că aceste apărări nu au fost formulate în fața instanței de fond.

2.3. Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

2.4. Totodată, completul de filtru, prin încheierea de ședință din 16 februarie 2017, a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 30 martie 2017, dispunând citarea părților.

3.1. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte a constatat, în esență, următoarele:

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Ministerului Justiției și a Curții de Apel Ploiești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea primului pârât la emiterea Ordinelor prin care să se efectueze reîncadrarea reclamanților începând cu 01.01.2010 cu o indemnizație majorată, ținându-se cont de Decizia nr. 425/R din 20.04.2010 a Curții de Apel Brașov prin care le-au fost acordate creșterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, ca urmare a punerii în executare a sentinței nr. 944 pronunțată la data de 01.04.2013 în dosar nr. x/2012 a Tribunalului Prahova, irevocabilă conform deciziei civile nr. 3637 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești și, pe cale de consecință, precum și obligarea ambelor pârâte la recalcularea și plata drepturilor ce li se cuvin ca urmare a reîncadrării cu o indemnizație majorată, începând cu data de 01.01.2010 și în continuare pentru viitor, actualizate în raport cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale aferentă, începând cu data de 01.01.2010 și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală.

Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat Ministerul Justiției să emită ordinele prin care să se efectueze reîncadrarea reclamanților cu o indemnizație majorată, începând cu data de 1.01.2010, ținându-se cont de Decizia nr. 425/R din 20.04.2010 a Curții de Apel Brașov, prin care au fost acordate creșterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

De asemenea, prima instanță a obligat ambele pârâte să recalculeze și să plătească drepturile ce se cuvin reclamanților, ca urmare a reîncadrării acestora cu indemnizația majorată, începând cu data de 1.01.2010 și în continuare, actualizată cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală.

3.2. Ministerul Justiției a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale.

Astfel, obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și (8) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins au a interesului legitim și repararea pagubei cauzate.

Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecvent cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Inițial, prin Decizia nr. 425 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a admis recursul declarat de reclamanții E., LL., MM., QQ., RR., SS., TT., K., FF., W., D., KK., J., BB., F., G., Z., DD., CC., A., GG., V., C., UU., VV., AA., Q., EE., N., B., T., M., P., O., WW., XX., L., YY., X., Y., U., I., II., JJ., NN., S., R., H., HH., ZZ. - moștenitoarea defunctului AAA., OO. - moștenitor al defunctului AAA. și BBB. - moștenitoare a defunctului AAA. împotriva sentinței civile nr. 1137 din 11 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova pe care a modificat-o în tot în sensul că:

A fost respinsă excepta lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții mai sus menționați împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești.

Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești să acorde creșterile salariale pentru anul 2007 prevăzute de art. I din O.G. nr. 10/2001 în trei etape, după cum urmează:

- cu 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006,

- cu 2 % începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007,

- cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate cu rata inflației și dobânda de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.

A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare plății drepturilor de mai sus.

A fost respinsă acțiunea reclamanților mai sus indicați în contradictoriu cu pârâtul Național pentru Combaterea Discriminării.

În aceste condiții, judecătorii din sentința menționată, aveau în patrimoniul lor, dreptul la creșterile salariale de la momentul de timp prevăzut de hotărârea judecătorească și care este identic cu cel prevăzut de actele normative care îl reglementau.

Că este așa, rezultă și din considerentele sentinței nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 3637 din 19 noiembrie 2013, prin care s-a arătat că "având în vedere dispozițiile acestui text legal, se impunea ca reîncadrarea reclamanților, pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010 să se efectueze prin luarea în considerare a indemnizațiilor de încadrare brute lunare acordate până la 31 decembrie 2009, acestea incluzând creșterile salariale stabilite prin decizia civilă nr. 425/R<FONT style="BACKGROUND-COLOR: #ffffff"> din </FONT>20.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x/2007 și sentința civilă nr. 1537 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr. x/2007. "

De asemenea, și în decizia Curții de Apel Ploiești nr. 3637 din 19 noiembrie 2013 s-a arătat:

" în consecință cum prin hotărârea mai sus-menționată, în anul 2010 s-a recunoscut, cu caracter retroactiv, în favoarea recurenților - reclamanți dreptul de a beneficia de creșterile salariale pentru anul 2007 prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, rezultă că indemnizația de încadrare a recurenților - reclamanți la data de 1 decembrie 2009 include și aceste creșteri salariale, recunoscute prin hotărâre judecătorească".

În raport cu aceste considerente, instanța a dispus reîncadrarea reclamanților începând cu data de 1.01.2010 cu o indemnizație majorată, prin luarea în considerare a Deciziei nr. 425/R din 20.04.2010, fiind evident faptul că sintagma "pentru anul 2007" nu se referă la acordarea despăgubirilor doar în acel an, ci la acordarea creșterilor salariale din anul 2007, întrucât erau majorări succesive în procente bine determinate și la date expres prevăzute de lege pe parcursul anului 2007.

Nu poate fi reținută în cauză incidența Deciziei nr. 25 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii întrucât decizia civilă nr. 425/R din 20.04.2010 a Curții de Apel Brașov a fost pronunțată anterior, iar potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. (2) și (4) din C. proc. civ. de la 1865, decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, dezlegarea dată problemelor de drept judecate fiind obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

Or, Decizia 425/R din 20.04.2010 a Curții de Apel Brașov nu a fost anulată printr-o altă hotărâre judecătorească ori prin vreun act normativ ulterior, deoarece, atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit printr-o hotărâre judecătorească, legiuitorul a făcut-o prin legiferarea expresă.

Cu alte cuvinte, pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare.

În consecință, această hotărâre irevocabilă trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv și permanent, lună de lună.

Cu privire la susținerea autorității recurente, potrivit căreia Ordinul MJ nr. 459/2010 nu a fost anulat, se constată că intimații-reclamanți se aflau în imposibilitatea de a contesta acest act administrativ la data emiterii sale, întrucât la acel moment nu erau pronunțate hotărârile judecătorești invocate în prezenta acțiune.

Este adevărat că prin sentința nr. 944 din 01 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova s-a dispus reîncadrarea reclamanților începând cu 01.01.2010 cu o indemnizație majorată, prin luarea în considerare a Deciziei nr. 425/R din 20.04.2010 a Curții de Apel Brașov, însă recurentul-pârât s-a limitat doar la plata eșalonată a unor drepturi fără a emite un ordin care să ateste situația corectă a indemnizației cuvenite.

Or, noțiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ", nu se confundă cu noțiunea de "interes" în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în procesul civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii). Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Intimații-reclamanți au justificat un interes legitim, ce necesită a fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ, inclusiv prin aceea că la data determinării pensiei de serviciu trebuie avută în vedere, ca bază de calcul, indemnizația stabilită prin ordin al ministrului, nefiind luate în considerare creanțele încasate eșalonat, cu titlu retroactiv.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care prin Decizia nr. 23/2015 a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunțând următoarea soluție:

" În interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților".

Nefondată este și critica privind faptul că prima instanță a ținut cont de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul PP., având în vedere că prin acest înscris intimații-reclamanți au arătat cum că reîncadrarea nu a fost efectuată potrivit sentințelor analizate mai sus. Or, această situație de fapt rezultă din actele dosarului și chiar din punctul de vedere al Ministerului Justiției.

3.3. În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 314 din 17 decembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 314 din 17 decembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2017.