ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în data de 17.08.2016 (în baza deciziei civile nr. 810/18.03.2016 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus casarea sentinței civile nr. 256/17.12.2014 pronunțate de Curtea de Apel Galați), reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești:

a. majorarea indemnizației brute lunare să se efectueze prin calcularea sporului de doctorat de 15% la cuantumul indemnizației pe care ar fi trebuit să o aibă reclamanta la data de 01.04.2010, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 4098/2013 a Curții de Apel Ploiești, și la cuantumul din mai 2009 cum s-a efectuat.

b. majorarea indemnizației brute lunare să se efectueze prin calcularea sporului de doctorat de 15% la cuantumul indemnizației care să cuprindă și majorările de 2%, 5% si 11% acordate prin decizia civila nr. 425/2010 a Curții de Apel Brașov si sentința civilă nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova.

Prin sentința nr. 3594 din data de 16 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată actiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurenta apreciază că instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4098/05.12.2013 a Curții de Apel Ploiești, a deciziei nr. 425R/2010 a Curții de Apel Brașov precum și a sentinței nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, prin raportare la sentința nr. 314/2015 a Curții de Apel Galați.

De asemenea, a fost pronunțată o hotărâre cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 .

În acest sens se poate observa faptul că prin Ordinul contestat, nr. 1363/04.04.2014, ca urmare a punerii în executare a deciziei nr. 4098/2013, pârâtul a dispus ca să beneficieze, începând cu 05.12.2013, de o indemnizație de încadrare brută lunară de 11506 RON ce cuprindea și suma compensatorie cu caracter tranzitoriu reprezentând sporul de 15% ce a fost calculat raportat la indemnizația brută lunară de 5957 RON pe care o avea în luna mai 2009 și nu raportat la indemnizația de 9233 pe care o avea la data de 01.04.2010.

Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

În opinia recurentei, acordarea dreptului se face prin includerea acestuia în indemnizația de încadrare brută lunară, dar nu începând cu anul 2009, cum greșit a procedat intimatul, ci cu data de 01.04.2010.

Apreciază că este nelegală concluzia instanței de fond potrivit căreia ar trebui să beneficieze de acordarea unei sume compensatorii calculată la o indemnizație pe care un președinte de secție ar fi avut-o în anul 2009.

Mențiunea Curții de Apel Ploiești citată în considerentele hotărârii atacate se referă la faptul că este supusă unei situații discriminatorii și nicidecum la modul de calcul și despăgubiri care rezultă din dispozitivul acestei hotărâri irevocabile.

Pentru înlăturarea discriminării, soluția corectă ce ar trebui aplicată nu este acordarea sporului ce i s-ar fi cuvenit la data de 31.12.2009, ci acordarea sporului începând cu luna următoare celei în care a fost acordat titlul științific, adică începând cu 01.04.2010.

De asemenea, învederează că dreptul acordat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 4098/2013 nu este determinat conform Legii nr. 330/2009 ci conform Legii nr. 285/2010, așa cum rezultă din dispozitivul acesteia.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză și care a fost ignorat de către instanța de fond rezultă că nici în indemnizația aferentă anului 2009 și nici în ceea aferentă anului 2010 nu au fost incluse majorările salariale.

Ordinul MJ nr. 1363/2014 trebuia să se raporteze la data de 01.04.2010 iar cuantumul sumei compensatorii a fost păstrat an de an, prin diferite acte normative.

Mai mult, contrar celor reținute de prima instanță, în sensul că majorările se aplică doar pentru indemnizația aferentă anului 2010, potrivit sentinței nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, trebuie observat că această instanță s-a raportat la obligația pârâtei de a efectua reîncadrarea începând cu ianuarie 2010 și până în ianuarie 2011 când s-a făcut o nouă reîncadrare.

Curtea de Apel Galați, prin sentința nr. 314/2015, a dispus obligarea Ministerului Justiției să emită ordinele prin care să efectueze reîncadrarea reclamanților cu o indemnizație majorată, începând cu data de 01.01.2010, ținându-se cont de decizia nr. 425/2010 a Curții de Apel Brașov prin care au fost acordate creșterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

De asemenea, au fost obligate pârâtele să recalculeze și să plătească drepturile ce se cuvin reclamanților ca urmare a reîncadrării acestora cu indemnizația majorată, începând cu data de 01.01.2010 i în continuare deci drepturile au fost menținute an de an.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, la care a anexat înscrisuri.

Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, față de considerentele hotărârii pe care aceștia le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Prin răspunsul la întâmpinări, recurenta își menține punctul de vedere exprimat prin cererea de recurs.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Recurenta-reclamantă a contestat Ordinul nr. 1363/04.04.2014 emis de intimatul Ministerul Justiției prin care s-a pus în executare decizia civilă nr. 4098/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și s-a dispus ca, începând cu data de 05.12.2013, recurenta să beneficieze de o indemnizație de încadrare brut lunară de 11506 RON, care cuprinde și suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1578 RON și spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și spor pentru păstrarea confidențialității de 1380 RON.

Suma compensatorie cu titlu de spor de doctorat (15%) a fost calculată raportat la indemnizația brută lunară de 5957 RON pe care recurenta o avea în luna decembrie 2009, aspect contestat de reclamantă, care apreciază că trebuia raportat calculul acestei sume la indemnizația pe care o avea la data de 01.04.2010, așa cum ar rezulta din dispozitivul deciziei nr. 4098/2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Contrar criticilor avansate de recurentă, instanța de control judiciar apreciază că prin Ordinul contestat s-a respectat hotărârea judecătorească în executarea căreia a fost emis, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, se reține că, prin decizia civilă nr. 4098/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a admis recursul declarat de recurenta A., s-a modificat sentința recurată în sensul că s-a admis acțiunea precizată în parte și, în consecință, au fost obligații pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești la "acordarea de despăgubiri constând în c/valoarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept începând cu data de 01.04.2010 și în continuare pentru viitor prin includerea acestuia în indemnizația lunară de încadrare, conform art. 1 alin. (5) din Legea 285/2010".

Din punctul de vedere al instanței de recurs, recurenta nu a interpretat corect dispozitivul deciziei sus-menționate întrucât nu se regăsește în cuprinsul acestuia nicio mențiune privind modul de calcul al sumei compensatorii sau la ce lună și an trebuie să se raporteze calculul, ci se evidențiază doar două aspecte: data de când se va acorda suma compensatorie, respectiv 01.04.2010 și faptul că trebuie inclus în indemnizația lunară brută de încadrare, conform art. 1 alin. (5) din Legea 285/2010.

Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 (act normativ care se aplică începând cu 01 ianuarie 2011), "În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

În consecință, nu rezultă nicio obligație pentru intimatul - emitent al Ordinului contestat, nici legală și nici rezultată din executarea hotărârii judecătorești, în a raporta modul de calcul al sumei compensatorii acordate recurentei la indemnizația lunară brută de încadrare pe care o avea în luna aprilie 2010, astfel că nu se poate reține că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Dimpotrivă, se constată că instanța de fond a dat eficiență hotărârii judecătorești care a fost pusă în executare prin Ordinul contestat și a abordat în mod corect natura juridică a despăgubirilor ce au fost acordate prin aceasta, care au la bază prevederile art. 2 și 3 din O.G. nr. 137/2000 (dispoziții legale ce fost indicate, ca și temei de drept al acțiunii promovate de reclamantă, soluționată în fond de Tribunalul Prahova).

Potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, "Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".

Curtea de Apel Ploiești a constatat existența unei discriminări între deținătorii titlurilor de doctor de dinainte de data de 01.12.2009 și cei care au obținut acest titlu după această dată și ca atare, "urmează să se constate că reclamanta trebuia să fie despăgubită material cu sumele compensatorii ce au fost deja acordate altor colegi aflați în aceeași situație" (citat de la fila x ultimul alineat al deciziei nr. 4098/05.12.2013 a Curții de Apel Ploiești).

Pornind de la aceste considerente, rezultă cu evidență faptul că despăgubirile acordate reclamantei, cu titlu de sume compensatorii, trebuie să fie la același nivel cu sumele acordate altor colegi aflați în aceeași situație, respectiv colegii care beneficiau de sporul de doctorat în anul 2009 și nicidecum în cuantum mai mare, în această ipoteză nefiind împlinit scopul O.G. nr. 137/2000, de restabilire a situației anterioare discriminării, în speță nefiind vorba despre un spor salarial, ci de despăgubiri rezultate din constatarea existenței discriminării.

În cazul în care intimatul ar fi acordat recurentei un cuantum mai mare al despăgubirilor, s-ar fi aflat în situația de a crea o discriminare în sens invers, față de judecătorii care au beneficiat de acordarea sporului de doctorat anterior eliminării acestui spor din actul normativ, raportat la despăgubirile acordate reclamantei, atât timp cât acest mod de calcul a fost stabilit față de toți judecătorii care au beneficiat de suma compensatorie aferentă sporului de doctorat.

Tocmai pentru faptul că sporul pentru titlul științific de doctor nu se regăsea în sporurile prevăzute de Legea nr. 330/2009, în mod corect a fost calculat raportat la indemnizația de încadrare brută lunară stabilită la nivelul lunii decembrie 2009, iar raportul de expertiză nu este relevant în cauză întrucât modalitatea de interpretare a actelor normative și a situației de fapt revine instanței de judecată.

În acest sens, contrar susținerilor recurentei, sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora "(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora." și ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010: "(1) În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectiva pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, soldă/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea."

În ceea ce privește sentința civilă nr. 944/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova (rămasă definitivă prin decizia nr. 3637/19.11.2013 a Curții de Apel Ploiești), se reține că s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus reîncadrarea reclamanților (printre care se regăsește și recurenta-reclamantă din prezenta cauză), începând cu 01.01.2010 cu o indemnizație majorată, prin luarea în considerare a deciziei nr. 425R/20.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010.

Prin decizia nr. 425/20.04.2010 a Curții de Apel Brașov s-a admis acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești să acorde creșterile salariale pentru anul 2007 prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2001 în trei etape: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.

Prin sentința civilă nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova s-a dispus reîncadrarea reclamantei prin luarea în considerare a indemnizațiilor de încadrare brute lunare acordate până la data de 31 decembrie 2009, statuându-se că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, pentru stabilirea indemnizațiilor de încadrare brute lunare se iau în considerare criteriile menționate în considerente, și nu indemnizația acordată în anii anteriori.

Considerentele hotărârilor judecătorești definitive sau irevocabile nu pot fi analizate în mod critic de către prezenta instanță, chiar și în condițiile în care raționamentul expus nu ar fi corect, întrucât acestea se bucură de autoritate de lucru judecat astfel că, potrivit dispozitivului și considerentelor sentinței civile nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, recurenta-reclamantă nu mai are dreptul să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară a majorărilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, după data de 01.01.2011.

În consecință, se constată că Ordinul nr. 1363/04.04.2013 a fost emis pentru punerea în executare a deciziei nr. 4098/2013 a Curții de Apel Ploiești și nu a sentinței civile nr. 944/2013 astfel că nu se poate decela niciun motiv de nelegalitate al acestui act administrativ.

Recurenta evidențiază în cadrul recursului, sentința civilă nr. 314/17.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați prin care a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită ordinele prin care să se efectueze reîncadrarea cu o indemnizație majorată, începând cu data de 01.01.2010, ținându-se cont de decizia nr. 425/2010 a Curții de Apel Brașov, prin care au fost acordate creșterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, însă nu trebuie pierdut din vedere faptul că această hotărâre judecătorească a fost pronunțată după data emiterii Ordinului contestat (04.04.2013) astfel că nu are niciun efect asupra legalității acestuia, hotărârea amintită constituind un alt titlu executoriu.

În consecință, sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, astfel că nu se impune reformarea acesteia.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3594 din data de 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2020.