ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 454/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2019 sub nr. x, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu pârâții - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a formulat plângere împotriva Ordinului nr. 1174 din data de 25.04.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (comunicat la data de 20.05.2019) și pe cale de consecință a solicitat: I. Obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 să emită un nou ordin de salarizare, respectiv: I.1. Pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON (405 RON +8,5% majorare prevăzută de O.G. nr. 13/2008); I.

Pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON, la care se adaugă creșterea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2010 (405 RON +8,5%+ 10%); I.

Începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, stabilirea salariului pentru luna decembrie 2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,17 RON (conform pct. 1.2), la care se va aplica majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017. II. Obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, începând cu data de 09.04.2015 până la emiterea ordinelor de la pct. I, a diferenței dintre venitul pe care l-a fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 si O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la VRS de: - 440,16 RON pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 - 484,17 RON pentru perioada 01.12.2015 -31.12.2017, respectiv 484,18 RON majorat cu 25% conform Legii 153/2017, începând cu 1.01.2018 și în continuare) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mică), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. 1.2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 31 din 11 martie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 09.04.2015-15.07.2016. A respins acțiunea ca fiind prescrisă pentru perioada 09.04.2015-15.07.2016. A admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a anulat în parte Ordinul nr. 1174/25.04.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință: A obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un nou ordin de salarizare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,17 RON în perioada 16 iulie 2019 - 31 decembrie 2017, care va fi majorată cu 25% conform Legii nr. 153/2017 începând cu 01.01.2018 și în continuare. A obligat pârâții la plata diferenței dintre venitul ce i se cuvenea reclamantului și venitul efectiv plătit, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală. Prin încheierea din 6 mai 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 31 din 11 martie 2020 a Curții de Apel Ploiești, respectiv: A obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un nou ordin de salarizare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,17 RON în perioada 16 iulie 2016 - 31 decembrie 2017, care va fi majorată cu 25% conform Legii nr. 153/2017 începând cu 01.01.2018 și în continuare. 1.3. Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs ambii pârâți. 1.3.1. Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a precizat că înțelege să critice hotărârea recurată cu precădere în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive. De asemenea, a criticat și dispoziția instanței privind obligarea pârâților să plătească reclamantului diferențele salariale actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și dobânda legală. A menționat că aspectele criticate au în vedere atât dispozițiile Ordinului nr. 3206/29.11/2019, cât și prevederile Ordinului nr. 311/17.12.2019. A solicitat casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar, pe fond, respingerea acțiunii în totalitate. 1.3.2. Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și admiterea excepției lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016 și respingerea acțiunii pentru această perioadă, ca rămasă fără obiect, și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. A arătat recurentul-pârât că, potrivit Ordinului nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în perioada 01.12.2016-31.12.2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, specialiștii IT și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. De asemenea, începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din același ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare. Noile indemnizații de încadrare, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 și art. 5 alin. (1) din Anexa VI la lege, nu puteau fi decât cele prevăzute în lege iar la acestea nu puteau fi adăugate decât sporurile, majorările și adaosurile acordate prin aceeași lege. În mod greșit instanța de fond a acordat reclamantei valoare de referință sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007, pentru că reclamantul nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică. Conform art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, "... personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Or, la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, nivelul maxim al indemnizațiilor de încadrare aflate în plată nu cuprindea și majorările prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007. Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 13/2008, abrogată prin art. 48 din Legea nr. 330/2009, și art. 2 din același act normativ, reclamantul a solicitat creșteri salariale de care a beneficiat doar personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor în cursul anului 2008, în referire însă la drepturi salariale recalculate, începând cu 09.04.2015, la nivelul ordonatorilor de credite din sistemul justiției. Prin Ordinul nr. 897 din 22.05.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale procurorilor din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioadele 01.12.2015-31.07.2016, 01.08.2016-30.09.2016 și 01.10.2016-31.12.2017, prin raportare la valoare de referință sectorială de 463,5 RON. Ulterior, prin Ordinul nr. 906 din 24.05.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anexele 1-15 ale Ordinului nr. 247 din 30.01.2018 au fost înlocuite cu noi anexe. Prin Ordinul 907/24.05.2018 al procurorului general au fost stabilite drepturile salariale începând cu 01.05.2018. A făcut trimitere recurentul-pârât la Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale, care a reținut că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor legale aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familiei ocupaționale, prevăzute de Legea nr. 284/2010. După publicarea Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale, ordonatorii de credite din sistemul justiției au procedat la recalcularea indemnizațiilor brute lunare și a sporurilor la nivelul maxim stabilit pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, începând cu 09.04.2015. Tocmai de aceea, egalizarea drepturilor salariale nu poate viza o dată anterioară celei de 09.04.2015, dată la care s-a procedat la recalcularea drepturilor salariale ale personalului din familia ocupațională "Justiție", prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON. Începând cu 01.12.2015, salarizarea s-a făcut prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, astfel cum rezultă din Ordinul nr. 897/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior, prin Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în perioada 01.12.2016-31.12.2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, specialiștii IT și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. Începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din același ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare. 1.

Apărările formulate în cauză În cauză, nu s-au formulat întâmpinări. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 1 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 27 ianuarie 2022, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâți sunt nefondate, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în esență, obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui ordin de încadrare salarială, cu stabilirea unui cuantum al salariului de bază și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,16 RON, pentru 01.12.2015-31.12.2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,16 la care se adaugă creșterea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2010, și începând cu 01.01.2018 și în continuare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017, cu obligarea la plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație la care se va adăuga dobânda legală. Instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada 09.04.2015-15.07.2016 și a admis acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un nou ordin de salarizare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,17 RON pentru 16.07.2016 (după îndreptarea din oficiu a erorii materiale) - 31.12.2017, care va fi majorată cu 25% conform Legii nr. 153/2017 începând cu 01.01.2018 și în continuare. 2.1.1. În ceea ce privește recursul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că este nefondată criticata cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive a acestui pârât. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se solicită și obligarea ambilor pârâți, deci inclusiv a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la plata diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamantul în cazul admiterii cererii de chemare în judecată și venitul efectiv plătit, și având în vedere că acestui pârât, în calitatea sa de ordonator secundar de credite (potrivit dispozițiilor art. 93 din Legea 304/2004), îi revine sarcina de a repartiza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu (în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 500/2002), Înalta Curte constă că, în mod corect s-a reținut de către prima instanță calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în cauza dedusă judecății. În ceea ce privește criticile privind soluția de obligare a pârâților să plătească reclamantului diferențele salariale actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și dobânda legală, Înalta Curte observă că și celălalt pârât, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție, a criticat această soluție, motiv pentru care vor fi analizate împreună. 2.1.2 Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de control judiciar, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, constată că este nefondat. Prin memoriul de recurs s-a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016, în raport cu emiterea Ordinului nr. 3206/29.11.2019 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017 se aplică valoare de referință sectorială de 484,18 RON. Instanța de control judiciar constată că pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a invocat această excepție în fața primei instanțe și nici nu a prezentat ordinul menționat instanței de fond, până la data pronunțării hotărârii, 11.03.2020. În ceea ce privește criticile recurentului-pârât vizând fondul acțiunii, acestea, în esență, vizează aspectul că intimatul-reclamant nu puteau solicita creșterea valorii de referință sectorială pentru că dispozițiile legale ar privi o altă categorie de personal. Constată Înalta Curte că prima instanță și-a fundamentat soluția de admitere a acțiunii pe dispozițiile Legii nr. 71/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 83/2014, care reglementează situația salarizării personalului bugetar ce beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație. Curtea a avut în vedere prevederile art. 1 alin. (5 1 ) din Lege, care statuează că personalul aflat în situația menționată va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prevederile din legile de salarizare anuale a personalului bugetar reglementează dreptul beneficiarilor de a fi salarizați la nivelul salariului maxim acordat pentru activitate desfășurată în aceleași condiții, or, în condițiile în care reclamantul a făcut dovada că personalul din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție" a beneficiat de hotărâri judecătorești prin care drepturile le-au fost calculate prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mare, de 484,18 RON, majorări salariale prevăzute de Ordonanța 13/2008, reținerile primei instanțe sunt fondate. Într-adevăr, dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, menționează expres acest principiu, în art. 1 alin. (5 1 ), dar și art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, privind salarizarea pe anul 2014, face referire la nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare. Această sintagmă este definită în art. 5 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, potrivit căruia, prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. Este de observat că legiuitorul a avut în vedere, la adoptarea Legii nr. 71/2015, că au existat situații de aplicare neuniformă a legii de salarizare și interpretări eronate și că aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 cu modificările aduse prin Legea nr. 71/2015 se impun pentru eliminarea diferențele salariale între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime. Instanța de contencios constituțional a statuat, în Decizia nr. 794/2016, că "hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte inter partes, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, și în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica și a limpezi sensul exact al normei, și pentru a defini, cu toată precizia, voința legiuitorului. Or, Curtea constată că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și respectiv 11% acordate magistraților și personalului asimilat, au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală." Curtea Constituțională a concluzionat că "întrucât hotărârile judecătorești invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate se referă la majorarea indemnizațiilor de încadrare, vizând, de fapt, și întreaga Familie ocupațională a "Justiției, aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcții, grad, treaptă, gradație, vechime în muncă și în specialitate." Se impune, de asemenea, a se reține că, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept, admițându-se sesizarea Curții de Apel București, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membrii ai personalului auxiliar indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. Prin urmare, elementul de calcul al indemnizației de bază, valoarea de referință sectorială, este unic la nivel național pentru familia ocupațională Justiție, fiind necesară egalizarea drepturilor salariale prin luarea în considerare a acelorași componente ale indemnizației. Judecătorul fondului are dreptul dar și obligația de a interpreta textul normativ atât în litera sa, cât și în spiritul său, urmărind ca aplicarea efectivă a legii să fie în concordanță cu intenția legiuitorului, astfel cum rezultă aceasta atât din textul supus analizei, cât și din celelalte prevederi ale actului normativ, dar și din expunerea de motive ori din celelalte acte normative incidente în domeniul vizat. Către această dezlegare conduc și principiile reglementate de art. 3 din aceeași Lege-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, în special cel definit la lit. c): "echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetari.". În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009. 2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondate. PENTRU ACESTE MOTIVE,