ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16 iulie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu Anexa VI, cap. VIII, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 și art. 8 în ref. la art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții - MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a formulat plângere împotriva ORDINULUI nr. 1417 din data de 17.05.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (comunicat la data de 03.06.2019) și pe cale de consecință a solicitat: obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 să emită un nou ordin de salarizare, respectiv: pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON (405 RON + 8,5% majorare prevăzută de O.G. nr. 13/2008); pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON, la care se adaugă creșterea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2010 (405 RON + 8,5% + 10%); începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, stabilirea salariului pentru luna decembrie 2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,17 RON (conform pct. 1.2), la care se va aplica majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017. Obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, începând cu data de 09.04.2015 până la emiterea ordinelor de la pct. I, a diferenței dintre venitul pe care 1-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 si O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la VRS de: - 440,16 RON pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, - 484,17 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, respectiv 484,18 RON majorat cu 25% conform Legii 153/2017, începând cu 1.01.2018 și în continuare) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mică), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 222 din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin întâmpinare, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ prin întâmpinare, s-a respins ca prescrisă cererea reclamanților, având ca obiect soluționarea contestației formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, s-a admis, în parte, cererea formulate, s-a anulat în parte Ordinul nr. 1417 din data de 17.05.2019 emis de Procurorul General al PICCJ. Au fost obligați pârâții la reîncadrarea și recalcularea indemnizației brute lunare a reclamanților, începând cu data de 16 iulie 2016-31.12.2017, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,16 de RON și începând cu data de 01.01.2018 și până la încetarea condițiilor de acordare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON. Au fost obligat pârâții să plătească reclamantului, la plata diferențelor salariale începând cu data de 16 iulie 2016-31.12.2017, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,16 de RON și începând cu data de 01.01.2018 și până la până la încetarea condițiilor de acordare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON și venitul efectiv plătit, suma acordată urmând să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 222 din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenții-pârâți au invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016, având în vedere că începând cu această dată s-au acordat drepturile salariale solicitate de reclamanți.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unor ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în perioada 01.12.2016 -31.12.2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, specialiștii IT și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON.

Atâta vreme cât recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție susține că și-a îndeplinit obligațiile de plată care au fost stabilite prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, nu mai justifică un interes în continuarea și susținerea prezentului recurs.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor reclamanților.

Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor și va respinge recursurile, ca fiind lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței nr. 222 din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.