ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin actiunea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună revocarea Deciziilor nr. 16/17.02.2017, nr. 15/17.02.2017 și nr. 18/27.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, emiterea de dispoziții de salarizare pentru fiecare reclamant cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10 %, precum și plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționată anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scedenței fiecărui venit lunar până la data plății efective

Prin sentința nr. 2172 din data de 08 mai 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată,

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă,

- a admis în parte cererea formulată de reclamanții J., A., I., D., H., C., G., F., E., B., L., M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

- a dispus anularea, în parte, în privința reclamanților, a adreselor emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în soluționarea contestațiilor administrative formulate împotriva Deciziilor nr. 15/17.02.2017, nr. 16/17.02.2017, nr. 18/27.02.2017 și a Deciziei nr. 9/2.02.2017, respectiv punctul 1 din Anexa 2/5 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

- a dispus anularea, în parte, în privința reclamanților, a Deciziilor nr. 15/17.02.2017, nr. 16/17.02.2017, nr. 18/27.02.2017 și a Deciziei nr. 9/2.02.2017, respectiv punctul 1 din Anexa 2/5 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în privința datei de la care se recunosc drepturile salariale,

- a admis contestațiile formulate împotriva Deciziilor nr 15/17.02.2017, nr. 16/17.02.2017, nr. 18/27.02.2017 și a Deciziei nr 9/2.02.2017, respectiv punctul 1 din Anexa 2/5 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și, în consecință:

- a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Procurorul General, să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON,

- a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Procurorul General să emită o nouă decizie prin care să recalculeze indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015,

- a obligat pe pârâții, cu care fiecare dintre reclamanți se află în raporturi de serviciu, să plătească reclamanților diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective,

- a respins în rest acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în nume propriu dar și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, recurentul a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și a admis, fără temei legal, acțiunea reclamanților, în sensul calculării drepturilor salariale ale acestora în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, iar ulterior de 405 RON majorată cu 10%, în condițiile în care la nivelul angajatorului nu existau în plată indemnizații la care să fie aplicată această valoarea de referință sectorială.

De asemenea, recurentul a apreciat că primul capăt din acțiunea reclamanților a rămas fără obiect, întrucât, pe perioada derulării procesului, a emis o serie de acte administrative/decizii prin care a recunoscut VRS-ul solicitat: - decizia nr. 80/14.06.2018 a P.C.A. Ploiești (prin care se stabilește majorarea retroactivă a VRS-ului pentru perioadele 9.05.2015 - 31.11.2015, 1.12.2015 - 30.09.2016, 1.10.2016 - 31.12.2017), - decizia nr. 57/6.06.2018 a P.C.A. Ploiești (prin care se stabilește majorarea VRS-ului pentru perioada 1.01.2018-până la data emiterii buletinului de determinare prin expertiză a condițiilor de muncă), - decizia nr. 59/6.06.2018 a P.C.A. Ploiești (prin care se stabilește majorarea VRS-ului începând cu data emiterii buletinului de determinare prin expertizare a condițiilor de muncă - 19.04.2018 - în continuare).

Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări, însă la data de24.09.2018 au depus practică judiciară apreciată ca relevantă, solicitând ca aceasta să fie avută în vedere la pronunțarea soluției în cauză.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar la data de 15.01.2021, recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a emis deciziile nr. 80/14.06.2018, nr. 57/6.06.2018 nr. 59/6.06.2018, prin care a stabilit majorarea VRS-ului și calcularea drepturilor cuvenite reclamanților prin raportare la aceste noi valori, conform prevederilor legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința instanței de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților.

Cum interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în nume propriu dar și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, împotriva sentinței nr. 2172 din data de 08 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.