ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 280/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a solicitat: anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 114/31.08.2018, emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului) și obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1453 din 15 aprilie 2019, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea, fără a lua în considerare obiecțiunile reclamantei, potrivit cărora decizia de salarizare nr. 114/31.08.2018 a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 153/2017, sens în care reia criticile expuse în fața primei instanțe, după cum urmează:

A arătat că prin anexa care face parte integrantă din decizia menționată a fost realizată o aplicare neconformă a dispozițiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018.

Astfel, salariul de bază al specialiștilor IT a fost stabilit prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani (Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitol I, lit. B), nr. crt. 4), în condițiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, fără a face alte precizări.

Dacă legiuitorul ar fi dorit o limitare, aceasta ar fi fost făcută ca în cazul asistenților judiciari unde, la art. 16 din Legea nr. 153/2017 se menționează în mod explicit nivelul din grilă unde vor fi încadrați.

La emiterea deciziei sus-amintită, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a ținut cont de nota nr. x/2018 a PÎCCJ având ca obiect salarizarea specialiștilor IT din cadrul Ministerului Public și dispozițiile legale introduse prin Legea nr. 207/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, notă prin care se face propunerea salarizării specialiștilor IT din cadrul PÎCCJ la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie vechime în funcție bază 0-3 ani, fără a mai fi recunoscută vechimea în specialitate câștigată până în prezent, ci doar vechimea în muncă, astfel că la salarizarea lor nu se ține cont nici de vechimea în funcție a fiecărui specialist IT [fapt care ar fi condus la încadrarea pe un nivel corespunzător intervalelor de vechime la nivelul instanței de referință (judecătorie) și la stabilirea venitului salarial corespunzător acestor intervale], nici de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care face parte, respectiv prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

A menționat că această vechime în funcție i-a fost recunoscută prin deciziile emise până în prezent (din anul 2007 până în 2017), chiar și prin decizia nr. 81/07.08.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care a fost reîncadrată conform art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Trimiterea la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde atât stabilirea salariului în funcție de majorarea raportată la vechimea în muncă cât și în funcție de majorarea raportată la vechime în funcție. Faptul că salariul său a fost plafonat la baza 0-3 ani cu explicația din Notă (respectiv că, "prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție"), reprezintă o încălcare a dreptului său de a beneficia de vechime în funcții din sistemul judiciar.

Atâta vreme cât trimiterea se face la întregul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 - conform tuturor prevederilor legale în vigoare, limitarea acestor salarii doar la nivelul gradației de bază, corespunzătoare procurorului cu vechime de 0-3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive și nelegale a acestor prevederi normative. În acest context, a apreciat că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în funcție, altfel ar rezulta o îndepărtare de la sensul și spiritul legii, devenind astfel singura categorie din sistemul de justiție care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în funcție, deși această vechime în funcție este recunoscută chiar în anexa V a Legii-cadru 153/2017 sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar existând o notă prin care se arată ce se înțelege prin vechime în funcție.

A apreciat, de asemenea, că, prin luarea în considerare a vechimii în specialitate, nu s-ar adăuga la lege și nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salarială expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci s-ar aplica prevederile art. 17 alin. (1) din Secțiunea a 4-a, capitolul VIII, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017:

"Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, cu nivelul funcțiilor, cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului, după caz".

Grila de salarizare la care face trimitere art. 22 alin. (1) din secțiunea a 6-a din Capitolul VIII din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde 3 elemente salariale de bază: indemnizația lunară, vechimea în muncă și vechimea în funcție. În alin. (2) al art. 22 sunt indicate excepțiile elementelor salariale care compun salariul de bază al categoriei profesionale din care face parte și de care nu beneficiază specialiștii IT, precum sporul relativ la nivelul instanței sau parchetului, după caz.

Cu alte cuvinte, salariul specialiștilor IT este format din 3 componente și ar fi contrar legii ca una din cele 3 componente să fie tăiată de angajator.

Interpretarea notei de la subsolul tabelului din anexa V, Capitolul I, lit. B) din Legea-cadru nr. 153/2017 altfel decât a fost interpretată nota de la capitolul I, Anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010 arată o inconsecvență de interpretare din partea angajatorului, care pe Legea-cadru 284/2010 recunoștea vechimea în funcție pentru specialiștii IT (deși în notă funcția aceasta nu apărea în enumerare) și pe Legea-cadru 153/2017 nu o mai recunoaște (în aceeași condiție în care funcția nu apare în enumerare).

Nota nr. x/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are efect informativ pentru unitățile subordonate și - în niciun caz - nu se poate impune cu forța unei norme juridice, cu atât mai mult cu cât contravine dispozițiilor lipsite de echivoc ale legii.

A precizat că funcția de specialist a apărut pe statul de funcții al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în anul 2014. În anul 2017, când s-a angajat primul specialist la PICCJ, era legală și temeinică încadrarea acestuia la o vechime în funcție de 0-3 ani.

A precizat că are o vechime în funcție de peste 22 ani și singurele criterii de recunoaștere a vechimii sale în specialitate sunt cele indicate de lege: grilele de vechime în funcție stabilite pentru un procuror cu grad de judecătorie, de la cea mai mică vechime până la cea de peste 20 de ani.

Totodată, a invocat art. 3 din H.G. nr. 706/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și a arătat că, în momentul eliberării din funcție prin pensionare a specialiștilor IT, în baza de calcul a drepturilor salariale pentru stabilirea pensiei de serviciu, se recunoaște pe lângă vechimea în specialitate în cadrul instanțelor și parchetelor și perioadele lucrate în același domeniu, în alte unități, un argument în plus pentru a evidenția și calcula vechimea în specialitate în cadrul salariului de bază.

Dacă nu s-ar recunoaște această vechime în specialitate ar însemna că specialiștii IT, ca personal auxiliar de specialitate, nu ar putea beneficia nici de pensie de serviciu, pensie reglementată de prevederile art. 68

5

alin. (1) din Legea nr. 567/2004, în momentul îndeplinirii condițiilor legale: vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate și vârsta de 60 de ani.

De asemenea, s-ar încălca prin omisiune și art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, dispoziții care prevăd că "Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".

Având în vedere și prevederile alin. (7) al art. 120 din Legea nr. 304/2004, conform cărora "Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege", consideră că nu se ține cont de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv de prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

Din acest context legislativ rezultă că salariul specialiștilor IT este corespunzător cu cel al specialiștilor, astfel că nu există o justificare în sensul neacordării pentru specialiștii IT a salariului de bază stabilit pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu toate că Nota nr. x/2018 din 27.08.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost transmisă și instanțelor din țară, a precizat că spre deosebire de soluția adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (pe care o consideră restrictivă și în defavoarea angajatului), în cadrul altor instituții din sistemul judiciar veniturile salariale ale specialiștilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în funcție a fiecărei persoane și încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4, precum și a prevederilor art. 17 alin. (3) și alin. (4) din Anexă. Este cazul instanțelor din circumscripția Curții de Apel București, Curții de Apel Alba Iulia, Curții de Apel Pitești, Curții de Apel Galați ș.a.

Acest lucru a creat discriminare în cadrul aceleiași familii ocupaționale, lipsind orice justificare reală privind reglementarea unei grile de salarizare distincte pentru specialiștii IT din cadrul parchetelor și cei din cadrul instanțelor pentru care au fost emise decizii de salarizare luându-se în considerare și vechimea în specialitate.

Astfel, a considerat că au fost încălcate trei dintre principiile care stau la baza Legii-cadru nr. 153/2017: principiul legalității, principiul nediscriminării și principiul egalității.

S-a încălcat principiul legalității [prevăzut în art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017] deoarece salariile au fost stabilite pe baza notei nr. x/20017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu pe baza prevederilor legale.

Având în vedere că s-au emis decizii de salarizare diferită pentru specialiștii IT din instanțe și parchete, este clar că s-a încălcat și principiul nediscriminării [prevăzut în art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017], dar și principiul egalității [prevăzut în art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017], în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție.

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a formulat întâmpinare la dosarul instanței de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esență, că instanța de fond a pronunțat o soluție legală care se impune a fi menținută.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, în ceea ce privește criticile invocate în prezenta cale de atac, examinând cererea de recurs formulată de către reclamanta A., Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată aflată la dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanțe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar în privința acestor aspecte care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta-reclamantă este specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurentei-reclamante prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanța de recurs constată că pretențiile deduse judecății de către recurenta-reclamantă au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 și obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Prin decizia anterior evocată s-a reținut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul acelui capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. A) și B) se prevede că "Prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", respectiv că "indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației."

Prin urmare, singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

În aceste condiții Înalta Curte, în acord cu reținerile instanței de fond, constată că, în mod corect intimatul-pârât a stabilit că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcția de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor).

Susținerile reclamantei privitoare la aceea că salariile personalului auxiliar de specialitate se diferențiază în raport cu vechimea în specialitate sunt nerelevante, având în vedere că în privința specialiștilor IT sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 303/2004, care deși îi menține în categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, le stabilește specialiștilor IT un nivel de salarizare superior, prin raportare la o altă categorie profesională - de procuror cu grad de judecătorie, cu excluderea însă a majorării specifice vechimii în funcția de magistrat.

În măsura în care s-ar da relevanță susținerilor recurentei-reclamante, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în același timp și de majorarea pentru vechimea în funcție acordată personalului auxiliar de specialitate, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Înalta Curte va înlătura inclusiv susținerile recurentei-reclamante referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor legale privind modul de calcul al pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, având în vedere că dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 706/2015 invocate de aceasta se interpretează coroborat cu prevederile art. 1 din același act normativ, vechimea în specialitate prezentând relevanță în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de vechime pentru pensionare, iar nu în ceea ce privește baza de calcul a drepturilor de pensie.

Or, din acest punct de vedere, se reține că nimic nu îl împiedică pe legiuitor să recunoască vechimea în funcție/în specialitate deținută anterior, în calculul vechimii totale necesare pentru deschiderea drepturilor de pensie, fără însă ca acest lucru să reprezinte totodată o obligație de acordare a unor drepturi bănești suplimentare, corespunzătoare acestei vechimi.

Se va concluziona așadar că vechimea în specialitate reprezintă un element evidențiat pentru deschiderea drepturilor de pensie, iar nu un element relevant în stabilirea salariilor de bază pentru specialiștii IT în activitate, tot astfel cum vechimea anterioară în specialitățile juridice (consilier juridic, avocat, notar) este recunoscută pentru deschiderea dreptului la pensie al magistraților, fără ca această vechime să influențeze în vreun fel modul de calcul al salariilor de bază ale magistraților în activitate.

Așadar, specialiștii IT, deși asimilați indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiștilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Înalta Curte constată că este corect modul de determinare a salariului de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor de judecată, CSM, Inspecției Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispozițiile art. 22 alin. (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege.

Pe de altă parte, se impune a se observa că în privința unei eventuale discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile "…art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002)".

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile art. 16 din Constitutție privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituțională a statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, întrucât aceasta reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sentința recurată fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 153/2017.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1453 din data de 15 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.