ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 17.07.2019, reclamanții A., B. și C. au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, nr. 6 din 28.05.2019 și au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, nr. 6 din 28.05.2019;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 01.03.2019, avându-se în vedere art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2019, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcție), art. 34 alin. (1) și (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2018;

- obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 911 din 09 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A., B. și C., în calitate de specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și admiterea acțiunii.

În esență, recurentii susțin că hotărârea încalcă dispozițiile legale deoarece salariul de bază a fost stabilit prin luarea în considerare doar a vechimii în muncă, nu și a vechimii în funcție.

Consideră recurenții că salariul de bază al specialiștilor IT ar fi trebuit stabilit conform dispozițiilor art. 12 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 12/2019, în forma aflată în vigoare în martie 2019, conform cărora "5

1

Începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii si al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Invocă deopotrivă dispozițiile articolului 22 — din sectiunea 6 capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017, conform cărora salariile de bază sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) qr. crt. 4, iar în acest tabel sunt prevăzute mai multe niveluri de salarizare pe baza vechimii în muncă și vechimii în functie.

Susțin recurenții că, deși este adevărat că prevederile notei de subsol la pct. I stabilesc faptul că " prin vechime în funcție se întelege vechimea în functia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justitie", pentru IT-iști vechimea în funcție a fost definită prin reglementări anterioare, în anul 2009, fiind reeunoscută prin deciziile emise anterior, chiar prin decizia de reîncadrare conform Legii-cadru nr. 153/2017, nr. 81 din 07.08.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel care a fost emisă având în vedere prevederile art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție, indemnizațiilor de încadrare indemnizatiilor lunare potrivit art. 38".

Fără a lua în calcul aceste reglementări în integralitatea lor, salariul de bază al specialiștilor IT a fost stabilit prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe Iângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani (Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitol I, lit. B), nr. crt. 4), în conditiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, fără a face alte precizări.

Consideră recurenții că, în varianta propusă de pârât, nu ar putea fi aplicat nici măcar nivelul de bază al vechimii de 0-3 ani, întrucât acesta nu are niciuna dintre calitățile menționate în cuprinsul definitiei din pct. I al notei de subsol. Ori, din moment ce a considerat că li se aplică nivelul de vechime în functie de 0-3 ani este evident că pârâtul a realizat o asimilare a vechimii în funcție cu vechimea în funcție din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat acestă echivalare doar la primul nivel, deși norma de trimitere nu stabilea o astfel de diferențiere.

Atâta vreme cât trimiterea se face la întregul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 — conform tuturor prevederilor legale în vigoare, limitarea acestor salariil doar la nivelul corespunzător functiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive nelegale a acestor prevederi normative. In acest context, consideră că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în functie, altfel ar însemna o îndepărtare de la sensul și spiritul legii devenind astfel singura categorie din sistemul de justiție care nu beneficiaze de majorarea pentru vechimea în funcție, deși această vechime în funcție a fost definită prin reglementări anterioare și recunoscută în deciziile anterioare de salarizare.

Apreciază că, în măsura în care legiuitorul ar fi urmărit limitarea salariului de bază al specialiștilor IT la nivelul salariului unui procuror cu grad de judecătorie cu vechime între O — 3 ani, s-ar fi prevăzut în lege expres acest lucru anume cap. I lit. B) nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcție 0-3 cum a prevăzut la art. 16 pentru asistenții judiciari, dar prevederea este doar cap. I lit. B) nr. crt. 4, deși se știa că se recunoscuse anterior o vechime în funcție, aceasta luând în considerare și perioadele lucrate în același domeniu la instanțele judecătorești, parchetele de pe lângă acestea, Ministerul Justiției, la Consiliul Superior al Magistraturii (art. 22 anexa VI/6 176, anexa VI din Legea 330/2009, art. 1 8 si art. 23, anexa VI din Legea 284/2010).

In cadrul altor instituții din sistemul judiciar veniturile salariale ale specialiștilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în functie a fiecărei persoane și încadrarea corespunzătoate în intervalele de vechime stabilite de Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4. Este cazul instanțelor din circumscripția Curții de Apel București, Curții de Apel Alba Iulia, Curții de Apel Pitești, Curții de Apel Galați, ș.a.

Astfel, consideră că au fost încălcate principiul legalității, prevăzut în art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul egalității, prevăzut în art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017) - principii care stau la baza Legii-cadru nr. 153/2017, în vederea instituirii unui tratament egal personalului din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate, are aceeași vechime în muncă și în funcție.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii.

Apărările intimatului

Intimatul – pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a formulat întâmpinare, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând Deciziile Curții Constituționale nr. 818-821 din 03.07.2008 și nr. 289 din 07.06.2005, precum și jurisprudența CEDO.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 11 mai 2020, s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului, la data de 23.02.2021, în ședință publică, cu citarea părților, când din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata până la soluționarea de către ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a sesizării formulate în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 aflate pe rolul secției de CAF a ÎCCJ.

Prin Rezoluția unui membru al completului de judecată s-a fixat termen la data de 08.02.2022, pentru discutarea repunerii cauzei pe rol, din oficiu, în ședința publică de la acest termen instanța dispunând repunerea cauzei pe rol, din oficiu, în raport de faptul că a fost soluționat dosarul nr. x/2021, de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, pronunțându-se Decizia nr. 31 din data de 17 mai 2021 și, luând act de solicitarea ambelor părți, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor expuse în întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanții C., B. și A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții C., B. și A. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 6 din 28.05.2019 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 01.03.2019, cu luarea în considerare a art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2019, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcție), art. 34 alin. (1) și (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2018, precum și la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Recurenții-reclamanți sunt specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.

Prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-a respins contestația formulată de reclamanți împotriva Deciziilor nr. 45/2019 și nr. 48/2019 privind încadrarea la nivelele corespunzătoare vechimii în funcție și emiterea unor nou decizii de încadrare.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenții-reclamanți, Înalta Curte consideră necesar a reda dispozițiile legale incidente cauzei, raportat la calitatea reclamanților de specialiști IT în cadrul parchetelor.

Potrivit art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"(6)Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare începând cu data 20.02.2019, textele de lege anterior menționate au fost abrogate.

Prin O.U.G. nr. 12/2019, în vigoare începând cu data de 01.03.2019, s-au prevăzut următoarele modificări ale Legii 304/2004:

"2. La articolul 120, după alin. (5) se introduc două noi alineate, alin. (5^1) și (5^2), cu următorul cuprins:

(5^1) Începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(5^2) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5)."

Drepturile salariale ale specialiștilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Este de reținut că dispozițiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 se referă la indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie.

În raport de acest cadru legislativ, recurenții-reclamanți s-au plâns, atât în fond, cât și în recurs, de faptul că nivelul de salarizare al specialiștilor IT se stabilește în raport de indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte sunt cele aferente categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor. Totodată, au mai susținut că actualul regim salarial aduce atingere principiului egalității în drepturi, pe de-o parte prin instituirea unui tratament salarial egal cu cel al grefierilor, iar pe de altă parte prin discriminarea produsă față de ceilalți specialiști, fiind afectate și principiile egalității în drepturi, al dreptului câștigat, al încrederii legitime și al securității juridice, al ierarhizării și importanței valorii sociale protejate.

Înalta Curte constată în primul rând că salarizarea specialiștilor IT a diferit de salarizarea celorlalte categorii de specialiști numai în privința perioadei 20.02.2019 – 01.03.2019, în care a produs efecte O.U.G. nr. 7/2019, câtă vreme prin Legea nr. 207/2018 și O.U.G. nr. 12/2019 s-a statuat că specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de recurs are în vedere și faptul că pretențiile deduse judecății de către recurenții-reclamanți au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 și obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reținut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: "(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea – cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. A) și B) se prevede că "Prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", respectiv că "indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației."

Prin urmare, singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Astfel, specialiștii IT, deși asimilați indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiștilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Or, cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin vechime în funcție, în sensul Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa la Legea nr. 153/2017, pct. 1 al Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază statuează că se înțelege "vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție". Așadar, majorarea salarială pentru vechimea în funcție presupune ca această vechime să fie îndeplinită în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justitie, iar specialiștii IT nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei.

Prin urmare, chiar dacă legiuitorul a intenționat să situeze specialiștii IT pe o treaptă de salarizare superioară personalului auxiliar de specialitate, această modalitate de legiferare privește doar salariul de bază, iar specialiștii IT nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

Astfel, cum specialiștii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

Susținerile recurenților-reclamanți privitoare la aceea că salariile personalului auxiliar de specialitate se diferențiază în raport cu vechimea în specialitate sunt nerelevante, având în vedere că în privința specialiștilor IT sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 303/2004, care deși îi menține în categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, le stabilește specialiștilor IT un nivel de salarizare superior, prin raportare la o altă categorie profesională – de procuror cu grad de judecătorie, cu excluderea însă a majorării specifice vechimii în funcția de magistrat.

Nu poate fi primită interpretarea pe care o avansează recurenții-reclamanți, în sensul că prin sintagma "personal asimilat acestora" din cadrul Notei amintite legiuitorul a înțeles să se refere și la specialiștii IT asimilați din punct de vedere salarial procurorilor. Această sintagmă se referă la personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii, care este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În ceea ce privește argumentul recurenților în sensul că vechimea în funcție nu reprezintă o componentă salarială acordată de legiuitor doar magistraților, fiind prevăzută și pentru personalul auxiliar de specialitate, Înalta Curte constată că ceea ce solicită recurenții și reprezintă obiectul disputei nu este acordarea majorării salariale pentru vechimea în funcția de specialist IT, ci acordarea majorării pentru vechimea aferentă funcției de magistrat (procuror). După cum s-a arătat anterior, recurenții-reclamanți doresc să beneficieze de majorarea salarială stabilită de legiuitor în beneficiul altei categorii profesionale decât cea din care fac parte.

În măsura în care s-ar da relevanță susținerilor recurenților, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în același timp și de majorarea pentru vechimea în funcție acordată personalului auxiliar de specialitate, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Cu privire la critica recurenților referitoare la instituirea unei discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile art. 16 din Constitutție privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituțională a statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că textele de lege anterior citate, precum și celelalte prevederi ale Legii nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în functia de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor), iar acest mod de calcul a fost corect aplicat prin actele administrative atacate.

Înalta Curte mai reține și că instanța de contencios administrativ nu poate dispune, pentru respectarea cerințelor de nediscriminare, stabilirea unui alt mod de salarizare decât cel dispus de legiuitor.

Se constată, așadar, că aspectele invocate de către recurenții-reclamanți prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C., ca nefondat, hotărârea pronunțată de prima instanță urmând a fi menținută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 911 din 9 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.