ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5574/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2018 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – Veche, reclamanții A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI:

- anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 114/31.08.2018;

- emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 23.07.2018, avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului);

- obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1001 pronunțată la 15 martie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – Veche a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, a anulat Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 114/31.08.2018 în privința reclamanților, a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Procuror General, să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamanți prin care să stabilească salariul de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului, începând cu 23.07.2018 și a obligat pe pârât la plata diferenței dintre venitul calculat conform celor menționate anterior și venitul efectiv încasat, diferență actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente acestei diferențe, începând de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1001 pronunțată la 15 martie 2019 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – Veche a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, ca netemeinică.

Apreciază ca instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

In acest context, dispozițiile incidente in cauză care au stat la baza emiterii deciziei contestate, stabileau pentru specialistii IT salarizarea raportata la cap. 1 lit. B) nr. 4 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecatorie, la care se adaugă si celelalte drepturi salariale specifice personalului auxiliar de specialitate, respectiv prevederile art. 4 si 5 (cu privire la sporuri) si art. 17 din aceeași anexa.

In condițiile in care, conform dispozițiilor legale anterior mentionate, salariul de baza al specialiștilor IT din cadrul instanței si parchetului "beneficiază de aceleași drepturi salariale ca si specialiștii din cadrul PICCJ, iar aceștia (specialiștii din PICCJ) sunt încadrați si salarizați la nivelul unui magistrat procuror cu grad de judecători si cu baza de 0 - 3 ani vechime in specialitate (conform notei x/2018 din 20.08.2018 a PICCJ), sustine că, in mod greșit a fost admisa acțiunea reclamanților.

Apărări formulate în cauză

Intimații-reclamanți A., B., C. au depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală, a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 3 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Reclamanții a solicitat anularea în totalitate a anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 114/31.08.2018 și emiterea unei noi decizii de salarizare.

Instanța de fond a admis acțiunea, având în vedere că s-au emis decizii de salarizare diferită pentru specialiștii IT din instanțe și parchete, este clar că s-a încălcat și principiul nediscriminării (prevăzut în art. 6 lit. b) din Legea- cadru nr. 153/2017), dar și principiul egalității (prevăzut în art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017), în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea a admis cererea, a anula Decizia, a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Procuror General, să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamanți. Totodată a reținut că reclamanții au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența dintre venitul calculat conform celor menționate anterior și venitul efectiv încasat.

Împotriva acestei soluții, pârâtul a declarat recurs apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept material incidente.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenții-reclamanți sunt specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.

Prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite intimaților-reclamanți prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanța de recurs constată că pretențiile deduse judecății de către recurenții-reclamanți au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 și obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reținut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul aceluii capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: "(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea – cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. A) și B) se prevede că "Prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", respectiv că "indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației."

Prin urmare, singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

În aceste condiții Înalta Curte, contrar reținerilor instanței de fond, constată că, în mod corect recurentul - pârât a stabilit că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcția de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor).

Susținerile reclamanților privitoare la aceea că salariile personalului auxiliar de specialitate se diferențiază în raport cu vechimea în specialitate sunt nerelevante, având în vedere că în privința specialiștilor IT sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 303/2004, care deși îi menține în categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, le stabilește specialiștilor IT un nivel de salarizare superior, prin raportare la o altă categorie profesională – de procuror cu grad de judecătorie, cu excluderea însă a majorării specifice vechimii în funcția de magistrat.

În măsura în care s-ar da relevanță susținerilor reclamanților, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în același timp și de majorarea pentru vechimea în funcție acordată personalului auxiliar de specialitate, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Înalta Curte va înlătura inclusiv susținerile reclamanților referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor legale privind modul de calcul al pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, având în vedere că dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 706/2015 invocate de aceștia se interpretează coroborat cu prevederile art. 1 din același act normativ, vechimea în specialitate prezentând relevanță în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de vechime pentru pensionare, iar nu în ceea ce privește baza de calcul a drepturilor de pensie.

Or, din acest punct de vedere, se reține că nimic nu îl împiedică pe legiuitor să recunoască vechimea în funcție/în specialitate deținută anterior, în calculul vechimii totale necesare pentru deschiderea drepturilor de pensie, fără însă ca acest lucru să reprezinte totodată o obligație de acordare a unor drepturi bănești suplimentare, corespunzătoare acestei vechimi.

Se va concluziona așadar că vechimea în specialitate reprezintă un element evidențiat pentru deschiderea drepturilor de pensie, iar nu un element relevant in stabilirea salariilor de bază pentru specialiștii IT în activitate, tot astfel cum vechimea anterioară în specialitățile juridice (consilier juridic, avocat, notar) este recunoscută pentru deschiderea dreptului la pensie al magistraților, fără ca această vechime să influențeze în vreun fel modul de calcul al salariilor de bază ale magistraților în activitate.

Așadar, specialiștii IT, deși asimilați indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiștilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Înalta Curte constată că este corect modul de determinare a salariului de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor de judecată, CSM, Inspecției Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispozițiile art. 22 alin. (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, prin considerarea atât a vechimii în muncă, cât și a vechimii în funcție, în condițiile în care nu a fost făcută dovada unui asemenea fapt.

Pe de altă parte, se impune a se observa că în privința unei eventuale discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile art. 16 din Constitutție privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituțională a statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate nu poate fi confirmată de către instanța de control judiciar, întrucât aceasta nu reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sentința recurată fiind dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 153/2017.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamanților A., B. și C., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței civile nr. 1001 din 15 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.