ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 19.11.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 9/24.10.2018, anularea Deciziei nr. 105/03.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din secția 4 a Capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1) și (2) din Secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului) și obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizat cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1195 din 27 martie 2019, Curtea a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, anularea Deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 105/03.09.2018, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să stabilească salariul de bază conform indemnizației de încadrare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului și obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat conform celor menționate anterior și venitul efectiv încasat, actualizată cu indicele de inflație, și la plata dobânzii legale aferente, începând de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Recurenții-reclamanți au invocat interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 17 și 22 - Secțiunea 6, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 și art. 120 din Legea nr. 304/2004, republicată.

În argumentarea recursului, recurenții-reclamanți susțin că specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor beneficiază de aceleași drepturi salariale cu specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar salariile acestora din urmă sunt prevăzute în Anexa V - Cap. I, lit. B), nr. crt. 4.

Astfel, salariul de bază al recurenților-reclamanți, specialiști IT, a fost stabilit în mod greșit prin raportare la grila de salarizare pentru funcția cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani, deși grila de salarizare nu conține o astfel de limitare.

În ceea ce privește considerentele sentinței atacate, în sensul că nr. crt. 4, lit. B), Cap. I din Anexa V a Legii nr. 153/2017 se aplică împreună cu nota anexată tabelului de calcul al salariilor, care definește vechimea în funcție în sensul vechimii în funcția de procuror, judecător, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, categorii din care specialiștii IT nu fac parte, recurenții-reclamanți consideră că acestea excedează cadrului normativ incident.

Norma juridică din art. 120 din Legea nr. 304/2004 republicată este o normă de trimitere la dispozițiile Anexei V a Legii nr. 153/2017, astfel încât se aplică specialiștilor, prin similitudine, deși este evident că aceștia nu au calitatea de procuror/judecător, astfel că legiuitorul nu a avut în vedere ca specialistul să aibă vreuna dintre aceste calități, pentru a i se stabili salariul de bază și a i se acorda vechimea în funcție a acestora.

Având în vedere categoria profesională din care fac parte recurenții-reclamanți, în ceea ce privește vechimea în funcție, sunt aplicabile prevederile Notei nr. 1 de la Cap. II, potrivit cărora prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor.

Salarizarea recurenților-reclamanți nu ține seama de vechimea în funcție a fiecărui specialist IT și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, principii generale reglementate de Legea nr. 153/2017.

Astfel, art. 17 din Secțiunea 4, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017, prevede că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate [...] se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, după caz.

Cu privire la Nota de fundamentare nr. x/27.08.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a stat la baza Deciziei nr. 173/2018a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, recurenții-reclamanți arată că, în cuprinsul său, se invocă legislația anterioară și nu dispozițiile în vigoare.

Intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, analizând motivele de casare invocate de recurenții-reclamanți, constată incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința atacată fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 120 din Legea nr. 304/2004 republicată, art. 17 din Secțiunea 4, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 și art. 22 din Secțiunea 6, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017.

4.1. Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză, s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanților, începând cu data de 23.07.2018, prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând, în esență, că specialiștii IT, deși sunt asimilați din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază, în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât dețin vechime "0", în sensul notei de la Cap. I, lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcțiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", singurele relevante pentru observarea și a celorlalte grile de la Cap. I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "15-20 ani", "peste 20 ani".

Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare, beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 22 alin. (1) din Secțiunea 6 Cap. VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la Cap. I lit. B), nr. crt. 4.

De asemenea, dispozițiile art. 17 din Secțiunea 4, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 prevăd că "salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate [...] se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate [...]".

Așadar, prevederile legale sus-menționate stabilesc că salariile de bază pentru specialiștii IT sunt prevăzute în Anexa V, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, iar salariul de bază cuprinde și vechimea în specialitate.

La Cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 este prevăzut salariul de bază pentru un procuror cu grad de judecătorie, diferențiat în raport de vechimea în funcție de la 0-3 ani, până la peste 20 ani.

Intimatul-pârât a înțeles să aplice grila prevăzută la lit. B), nr. crt. 4, însă nu a ținut seama de vechimea în specialitate, încadrând personalul format din specialiștii IT la vechime de "0-3 ani".

Atât instanța de fond cât și intimatul-pârât au considerat că prin "vechime în funcție" se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție și, întrucât specialiștii IT nu au vechime în funcția de procuror, în speță, aceștia nu pot beneficia decât de vechime în funcție "0-3 ani".

Interpretarea textelor legale incidente este greșită și conduce, în concret, la aplicarea acestora în contradicție cu scopul normei analizate.

Astfel, salariul de bază al specialiștilor IT este compus, pe lângă alte elemente și din vechimea în specialitate.

Interpretând normele legale incidente în sensul inexistenței unei vechimi în funcția de procuror și limitarea încadrării acestora doar la nivelul "0-3 ani", se realizează o restrângere nepermisă a incidenței normei de trimitere existentă la art. 22 alin. (1), Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017.

Este evident că referirea la vechimea în funcția de judecător/procuror este aplicabilă la calcularea salariului de bază pentru aceste categorii profesionale.

În privința specialiștilor, în speță, specialiști IT, dispozițiile legale sus-menționate vorbesc de "vechime în specialitate", astfel că salariul de bază are în vedere întreg Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, în funcție de acumularea vechimii.

Înalta Curte consideră că interpretarea oferită de prima instanță ar conduce la nevalorificarea vechimii în specialitate, deși spiritul Legii nr. 153/2017 este în sensul diferențierii salarizării și în funcție de vechime.

Dacă specialiștii IT nu pot accede în funcția de procuror, se cere totuși a se clarifica motivul pentru care aceștia pot fi totuși încadrați la nivelul "0-3 ani", deși au doar vechime în specialitate IT.

În concluzie, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile aduse hotărârii primei instanțe în ceea ce privește vechimea în specialitate.

4.2. Și capătul de cerere vizând actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale se impune a fi admis, pentru că această actualizare are drept finalitate păstrarea drepturilor salariale la valoarea reală din momentul la care ar fi trebuit achitate.

Referitor la actualizarea drepturilor salariale cu dobânda legală, Înalta Curte reține că, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii în vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit cu care "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."

Nu în ultimul rând, se constată că aceste aspecte au fost analizate în cuprinsul Deciziei nr. 2 din 17 februarie 2014 referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.

Astfel, instanța de control judiciar, fără a relua considerentele avute în vedere în cursul deciziei, reține că Înalta Curte - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că "pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011."

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru cele reținute anterior, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenții-reclamanți, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea reclamanților, va anula actele atacate și va obliga pârâtul la emiterea unei noi decizii de salarizare, începând cu 23.07.2018, cu luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT și la plata diferenței dintre venitul calculat conform prezentei decizii, actualizată cu indicele de inflație, și la plata dobânzii legale, de la data scadenței venitului lunar și până la data plății efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 1195 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite acțiunea reclamanților.

Anulează Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. din 9 din data de 24.10.2018 și Decizia nr. 105/03.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la emiterea unei noi decizii de salarizare pentru reclamanți, începând cu 23.07.2018, cu luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la plata diferenței dintre venitul calculat conform prezentei, actualizată cu indicele de inflație, și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.