ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27.12.2018, reclamanții A. și B., în calitate de specialiști IT ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, au chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași solicitând:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași nr. 7/20.11.2018;

- anularea deciziilor Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași nr. 3108/VI/3 și nr. 3112/VI/3 din data de 18.09.2018 și emiterea unei noi decizii cu respectarea dispozițiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului).

- obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul recalculat și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința nr. 1140 din 25 martie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. și B., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În contextul redării dispozițiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 22 – Secțiunea 6, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 au susținut că specialiștii IT din cadrul parchetelor sunt salarizați potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V a actului normativ menționat anterior.

Au arătat că intenția legiuitorului a fost ca specialiștii IT din cadrul parchetelor să fie salarizați corespunzător salarizării aferente funcției de procuror cu grad de judecătorie, fără a stabili o limitare prin raportare la vechimea în funcție și că acolo unde legiuitorul a instituit pentru o anumită categorie profesională o anumită limitare la grilele de salarizare corespunzătoare funcției de procuror cu grad de judecătorie a prevăzut expres acest lucru, cum este cazul asistenților judiciari, sens în care au invocat art. 16 din Secțiunea 3 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017.

Deci, prin excluderea specialiștilor IT din cadrul Ministerului Public de la acordarea drepturilor bănești aferente vechimii în funcție/specialitate se încalcă principiul nediscriminării din perspectiva unui salariu egal pentru muncă egală.

Au invocat ca practică judiciară favorabilă sentința civilă nr. 1001/15.03.2019 (dosar nr. x/2018) pronunțată de Curtea de Apel București.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a arătat că potrivit art. 22 alin. (1) din Secțiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu nota existentă în subsolul tabelului de la cap. I lit. B) din Anexa V la Legea - cadru precum și cu Nota nr. x/2018 emisă de către PICCJ, singurul criteriu de difențiere a salariilor specialiștilor IT este criteriul vechimii în muncă, celelalte criterii de diferențiere a salariului prevăzute pentru alte categorii profesionale, fiind exceptate în cazul specialiștilor IT.

În concluzie, salariile specialiștilor IT au fost corect stabilite prin deciziile de salarizare contestate, iar instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanți nu au calitatea de magistrați sau personal asimilat acestora, pentru a putea beneficaia de salarizarea prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V din Legea nr. 153/2017.

Recurenții -reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare la care au atașat practică judiciară constând în sentința civilă nr. 1863/29.05.2019 (dosar nr. x/2018) și sentința civilă nr. 1001/15.03.2019 (dosar nr. x/2018) pronunțate în primă instanță de Curtea de Apel București. La data de 09.09.2021, au depus la dosar și decizia nr. x/2020 pronunțată de ÎCCJ- SCAF în dosarul nr. x/2018.

III. Cosiderentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Recurenții – reclamanți au invocat interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată și a dispozițiilor art. 22 din Secțiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, raportat la cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V a actului normativ menționat anterior.

Au susținut că intenția legiuitorului a fost ca specialiștii IT din cadrul parchetelor să fie salarizați corespunzător salarizării aferente funcției de procuror cu grad de judecătorie, fără a stabili o limitare prin raportare la vechimea în funcție.

Înalta Curte reține că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT". Așadar, specialiștii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor/parchetelor și nu din categoria magistraților or a personalului asimilat magistraților.

Drepturile salariale ale specialiștilor IT din cadrul PICCJ (deci și ale reclamanților prin raportare la dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. ctr. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ține seama și de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul PÎCCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

Or, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, este evident că specialiștii IT nu pot beneficia de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie și, în același timp, de majorarea pentru vechimea în funcție acordată personalului auxiliar de specialitate, întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

În jurisprudență au existat două opinii, prima în sensul că dispozițiile legale nu aduc nicio distincție astfel încât nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la Legea nr. 153/2017 trebuie aplicat în întregul său, prin luarea în considerare a vechimii în muncă și a vechimii în funcție, iar cea de-a doua s-a întemeiat pe faptul că nu există o grilă proprie de salarizare pentru specialiști din Parchete, astfel încât trimiterea are în vedere aplicarea numai acelor dispoziții referitoare la vechimea în muncă.

Înalta Curte reține astfel că s-au pronunțat și hotărâri judecătorești în sensul solicitat de recurenții-reclamanți și admise de prima instanță, însă prin Decizia nr. 31/17.05.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiștilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Înalta Curte a apreciat că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" (prin Nota nr. 1), trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistrați-asistenți sau auditori de justiție.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți are în vedere situația specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT, însă, deoarece specialiștii IT sunt salarizați prin trimiterea la aceeași grilă, neavând o grilă proprie, instanța de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare acelorași dispoziții legale în cauza de față.

Prin urmare, hotărârile judecătorești invocate de recurenții-reclamanți nu pot sta la baza existenței unei uniformizări în conformitate cu Decizia nr. 794/2006 a Curții Constituționale.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamanții A. și B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 1140 din 25 martie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.