ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 794/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

G.E.

s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, privind tragerea la răspundere penală a intimatului

făptuitor P.N., ofițer în cadrul Poliției municipiului Deva, sub aspectul

infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

S-a susținut că numitul P.N., în

calitate de ofițer, instrumentând o cauză în care ea figura în calitate de

parte vătămată, privind tragerea la răspundere penală a soțului său G.P. și

fratele acestuia G.M., a făcut propunerea de a nu se începe urmărirea penală,

astfel că, cei doi nu au fost trași la răspundere penală sub aspectul comiterii

infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 raportat la art. 210 C. pen.,

precum și mărturie mincinoasă.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia a efectuat acte premergătoare și prin rezoluția din 30 mai 2005, a

dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul infracțiunii de favorizare

față de P.N., ofițer în cadrul Poliției municipiului Deva, pe motiv că soluția

propusă de acesta în dosarul 668/2001, al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Deva este în concordanță cu prevederile legale.

S-a formulat plângere de către

petiționară, potrivit art. 278 C. proc. pen. și Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin rezoluția din 16 iunie

2005 adoptată în dosarul nr. 677/II/2/2005, a menținut-o ca legală și

temeinică, fiind respinsă plângerea.

În temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., petiționara s-a adresat cu plângere Curții de Apel Alba Iulia, pe

motiv că soluția dispusă de către parchet, cu privire la făptuitorul intimat P.N.,

este vădit nelegală și esențial netemeinică, deoarece acesta, cu ocazia

instrumentării dosarului 668/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva,

l-a favorizat pe soțul său G.P. și a propus soluția de neînceperea urmăririi

penale, cu trimiterea dosarului cauzei la Judecătoria Deva, sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 210 C. pen., astfel că, nu au fost trași la

răspundere penală nici el și nici fratele său, care a comis infracțiunea de

mărturie mincinoasă.

Curtea de Apel Alba Iulia a examinat

plângerea petiționarei și prin sentința penală nr. 52 din 11 octombrie 2005 a

respins plângerea, ca nefondată, în conformitate cu art. 278

1

pct. 8

lit. a) C. proc. pen. și a menținut rezoluția din 30 mai 2005 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pe motiv că lucrătorul de poliție nu a

comis nici o faptă de natură penală, în sensul să fi favorizat pe fratele

fostului soț, sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă și nici pe soțul

său în ceea ce privește infracțiunea de furt, întrucât acesta și-a îndeplinit

în mod corect atribuțiile de serviciu, fapta pentru care se plângea partea

vătămată revine instanței de judecată, fiind din cele înscrise la art. 279 pct.

2 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, potrivit

art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., a fost atacată cu recurs de către

petiționară, invocând aceleași critici ca și la instanța de fond, Curtea de

Apel Alba Iulia.

Examinând recursul declarat, în

raport de critica invocată, de actele și lucrările de la dosar, de sentința

pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va

respinge pentru următoarele considerente.

Petiționara-recurentă a formulat

plângere împotriva soțului său G.P. și a fratelui acestuia, G.M., sub aspectul

infracțiunii de furt și respectiv mărturie mincinoasă.

Lucrătorul de poliție P.N., în

calitate de ofițer în cadrul Poliției municipiului Deva, a fost desemnat să

facă acte de cercetare penală cu privire la faptele comise de către cei doi,

astfel că, în urma referatului întocmit de către acesta de neînceperea

urmăririi penale în dosarul 668/P/2001, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva,

a înaintat instanței cauza, Judecătoriei Deva, ca fiind competentă potrivit art.

279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

Judecătoria Deva a dispus achitarea

numitului G.M., prin sentința penală nr. 413 din 14 martie 2003, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere cele expuse, se

constată că atât soluțiile pronunțate de către parchet cât și cea pronunțată de

către prima instanță, sunt legale și temeinice, deoarece, pentru fapte de

natura celor pentru care a făcut plângere partea vătămată și a format obiectul

dosarului nr. 668/P/2001, al parchetului de pe lângă Judecătoria Deva și

înscrise la art. 279 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., plângerea se adresează

direct instanței.

Ca atare, lucrătorul de poliție,

ofițerul P.N., prin soluția propusă și confirmată de către parchet nu a făcut

nimic altceva, decât să interpreteze și să respecte o prevedere legală, astfel

că, cele susținute de către recurentă, cum că ar fi comis infracțiunea de

favorizare a infractorului, nu se confirmă, nefiind indicii în acest sens.

În consecință, recursul declarat se

va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara G.E., împotriva sentinței penale nr. 52 din 11

octombrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 07 februarie 2006.